Privire asupra scurtimii vieţii

Adaugat la februarie 9, 2016 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Ioan Gura de Aur

Ar trebui să hărăzim lucrurilor duhovniceşti, rugăciunii, întreaga noastră viaţa – iar noi o risipim în fapte nedemne, în tălăzuiri, în vorbiri ruşinoase, în convorbiri şi plăceri ticăloase, în vinovate arătări mândre, fără folos şi spre pierzania noastră.

Şi dupa toate, ne mai şi întrebăm ce rău este rău întru acestea – fără să înţelegem că nimic nu trebuie mai bine studiat ca vremea.

De vei cheltui bani, e cu putinţă să-i întorci; vremea risipită se rascumpără cu anevoie şi cu trudă. Puţină ni s-a dat pentru aceasta viaţă – iar de nu o vom folosi cum trebuie, ce vom zice când vom trece în cealaltă viaţă?

Dumnezeu ne va zice: „Ţi-am dat un răstimp ca să înveţi îndeletnicirea milei, de ce l-ai prăpădit cu treburi zadarnice şi uşuratice?” Dar veţi zice: De ce Dumnezeu ne-a dat un răstimp atât de scurt?

O, prostie, o nerecunoştinţă… Tocmai pentru aceasta ar trebui să-i fim recunoscători, de a ne fi scurtat truda, de a fi pus liman necazurilor – şi de a ne fi făcut, dimpotriva, lungă şi fără sfârşit vremea liniştirii noastre în viaţa cealaltă… Pentru aceasta Îl ţineţi de rău – şi de aceasta vă plângeţi?!…

Sf. Ioan Gură de Aur
/ioanguradeaur.ro/

Despre noul şi vechiul (gregorian şi iulian) stil – Arhiepiscop Serafim (Sobolev)

Adaugat la februarie 4, 2016 de Victor
Categoria: Articole, Serafim Sobolev, Stil de calendar

Cuvînt al Arhiepiscopului Serafim (Sobolev), în Şedinţa Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse din 14 iulie 1948, Moscova

Dezbateri şi decizii ale consfătuirii conducătorilor şi reprezentanţilor Bisericilor Ortodoxe autocefale, cu prilejul sărbătoririi aniversării a 500 ani ai autocefaliei Bisericii Ortodoxe Ruse. Moscova, 8-18 iulie, 1948. Raport stenografic.

Preşedintele, arhimandritul Metodie: S-a făcut propunerea de a da citirii din partea Bisericii Bulgare referatul arhiepiscopului Serafim (Sobolev) despre problema calendarului iulian şi gregorian. I se oferă cuvîntul pentru referatul „Despre noul şi vechiul (gregorian şi iulian) stil” arhiepiscopului Serafim.

Arhiepiscopul Serafim: Unul dintre cercetătorii ştiinţifici ai problemei stilului nou şi vechi, membrul titular al societăţii astronomice din Rusia, E. Predtecenski spune că doar din perioada Renaşterii, în Occident, au început să se ocupe, de rînd cu alte întrebări ştiinţifice, şi de problema calculelor pascale. „Din nefericire, declară el, abia înţelegînd mecanismul canonului Alexandrin, şi, probabil, neînţelegîndu-l, nici pe departe cum ar trebui, pascaliştii occidentali imediat s-au erijat în reformatori şi s-au apucat cu prea mare încredere în sine să corecteze lucrarea atît de bine realizată”. Continuare…

Despre omul şi sufletul raţional – Sf. Antonie cel Mare

Adaugat la ianuarie 30, 2016 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti

– Oamenii se socotesc raţionali însă pe nedrept, căci nu sunt raţionali. Unii au învăţat cuvintele şi cărţile vechilor înţelepţi. Dar raţionali sunt numai aceia care au sufletul raţional, pot să deosebească ce este binele şi ce este răul, se feresc de cele rele şi vătămătoare sufletului şi toată grija o au spre cele bune şi folositoare sufletului; iar acestea le săvîrşesc cu multă mulţumire către Dumnezeu. Numai aceştia trebuie să se numească raţionali.

– Omul cu adevărat raţional are o singură grijă: să asculte de Dumnezeul tuturor şi să-L placă; şi numai la aceasta îşi deprinde sufletul său: cum să-i placă lui Dumnezeu, mulţumindu-i pentru o aşa de mare purtare de grijă şi pentru cîrmuirea tuturor, orice soartă ar avea el în viaţă. Pentru că este nepotrivit să mulţumim pentru sănătatea trupului, doctorilor, care ne dau leacuri amare şi neplăcute, iar lui Dumnezeu să nu-I mulţumim pentru cele ce ni se întîmplă cum trebuie, spre folosul nostru şi după purtarea Lui de grijă. Căci în cunoştinţa şi credinţa cea către Dumnezeu stă mîntuirea şi desăvîrşirea sufletului.

– Cel ce poate îmblînzi pe cei neînvăţaţi, ca să iubească învăţătura şi îndreptarea, făcător de om trebuie să se numească. Asemenea şi aceia care îndreaptă pe cei desfrînaţi către petrecerea virtuoasă şi plăcută lui Dumnezeu, ca unii ce schimbă alcătuirea oamenilor. Căci blîndeţea şi înfrînarea este fericire şi nădejde bună pentru sufletul oamenilor.
Continuare…

Din credinţă în credinţă

Adaugat la ianuarie 25, 2016 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Zaharia de la Essex

Noi, creştinii, credem într-un Dumnezeu personal şi viu, şi nu în vreun Dumnezeu egocentric şi îndepărtat, cufundat în contemplarea iubirii de sine şi incapabil de a veni în contact cu fiinţele create. Pentru noi, dovada existenţei lui Dumnezeu sunt energiile Sale, harul Său, prin care participăm şi noi la viaţa Sa, viaţa Dumnezeirii. Chiar şi atunci când omul este încercat de îndoieli, pătrunderea harului dumnezeiesc în inima sa împrăştie norii îndoielilor, activând înlăuntrul său viaţa dumnezeiască. Această viaţă nu este din lumea aceasta, şi nici un raţionament uman nu poate să i se opună. Prima credinţă a omului reorientează întreaga sa existenţă către Dumnezeu, picurând în sufletul său frica de Dumnezeu, cucerindu-i, astfel, inima. Continuare…

Sfantul Ioan Botezatorul in iconografie

Adaugat la ianuarie 20, 2016 de Victor
Categoria: Articole, Icoane

Alaturi de chipul lui Hristos si de cel al Maicii Domnului, chipul Sfantului Ioan Botezatorul si Inaintemergatorul Domnului ocupa un loc important in iconografia traditionala ortodoxa. Importanta care i se acorda se bazeaza pe ceea ce se spune despre el in Sfintele Evanghelii, in special de catre Hristos insusi: „mai mult decat un proroc. Ca este acela despre care s-a scris: „Iata, Eu trimit inaintea fetei Tale pe ingerul Meu, care va pregati calea Ta inaintea Ta”. Adevarat graiesc voua: nu s-a ridicat intre cei nascuti din femei mai mare decat Ioan Botezatorul” (Mt. 11,9-11).

Pe iconostas, langa icoana lui Hristos, se afla intotdeauna o icoana mare care il infatiseaza. Cateodata este asezata langa icoana Maicii Domnului cu Pruncul. Atunci cand iconostasul are un al doilea registru de icoane, mai mici decat cele din registrul inferior, aranjate sub forma unei Deisis extinse, Botezatorul Domnului este si acolo reprezentat. Deasupra usilor imparatesti se afla o Deisis mica sau Trimorphon, cu Hristos in centru, incadrat de Maica Domnului, in dreapta Lui, si de Sfantul Ioan Botezatorul, in stanga, amandoi intorsi spre El in rugaciune. In dreapta si in stanga icoanei Deisis restranse se afla cate sase icoane ale Sfintilor Apostoli intorsi spre Hristos, formand astfel o Deisis largita.
Continuare…

Predica la Botezul Domnului – Sf. Nicolae Velimirovici

Adaugat la ianuarie 19, 2016 de Victor
Categoria: Articole, Nicolae Velimirovici, Predici

Evanghelia despre Botezul Domnului

Matei 3:13-17

In acest timp a venit Iisus din Galileea, la Iordan, catre Ioan, ca sa Se boteze de catre el. Ioan insa Il oprea, zicand: Eu am trebuinta sa fiu botezat de Tine, si Tu vii la mine? Si raspunzand, Iisus a zis catre el: Lasa acum, ca asa se cuvine noua sa implinim toata dreptatea. Atunci L-a lasat. Iar botezandu-Se Iisus, cand iesea din apa, indata cerurile s-au deschis si Duhul lui Dumnezeu S-a vazut pogorandu-Se ca un porumbel si venind peste El. Si iata glas din ceruri zicand: „Acesta este Fiul Meu cel iubit intru Care am binevoit.”

„Si se va arata slava Domnului si tot trupul o va vedea caci gura Domnului a grait.” (Isaia 40:5).

In vremurile de odinioara, Domnul a fagaduit sa vina si sa Se arate intru slava mare. Oamenii au auzit aceasta dar au uitat ce se spusese. Dar Dumnezeu nu Si-a uitat cuvantul Sau, pentru ca cuvintele Domnului sunt ca stalpii de piatra care nu se pot narui. Domnul a fagaduit ca vine; si iata, El nu a venit la vremea cand noi aveam cel mai putin nevoie de El, ci cand nevoia noastra era cea mai mare. Dumnezeu a trimis un prooroc sau un inger in locul Sau, la vremea potrivita. Continuare…

Când ne atacă deznădejdea

Adaugat la ianuarie 15, 2016 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Serafim de Sarov

După cum Domnul Se întristează când vede primejduită mântuirea sufletelor noastre, tot aşa ucigătorul de oameni diavol se mâhneşte când vede pe om venindu-şi întru sine şi întorcându-se de la păcat. De aceea, multă sârguinţă pune el să ducă pe păcătos la deznădejde. Iuda, vânzătorul, a fost laş şi neîncercat în luptă şi de aceea vrăjmaşul văzându-i descurajarea, s-a năpustit asupra lui şi l-a silit să se spânzure. Continuare…

Tăierea Împrejur a lui Hristos

Adaugat la ianuarie 14, 2016 de Victor
Categoria: Articole, Ierotheos Vlachos, Predici, Sarbatori

Într-a opta zi de la Naşterea Sa, Hristos a primit tăierea împrejur, aşa cum prevedea Legea Vechiului Testament. Şi, de vreme ce S-a născut şi a trăit într-un mediu anume, a ţinut toate rânduielile şi obişnuinţele acestuia. Tăierea împrejur se cuvine neapărat să o tâlcuim din perspectiva teologiei chenozei – a deşertării de Sine – pe care a primit-o pentru mântuirea neamului omenesc.

Deoarece Sfinţii Părinţi au stabilit ca Naşterea lui Hristos să fie prăznuită pe 25 decembrie / 7 ianuarie, este firesc ca tăierea împrejur care are loc după opt zile, să fie prăznuită pe 1/14 ianuarie, la exact opt zile de la Naşterea Lui. De aceea, troparele acestei zile înfăţişează valoarea teologică a tăierii împrejur. Ne este cunoscută stihira aceasta: „Mântuitorul, pogorându-Se la neamul omenesc, a primit înfăşare în scutece… şi nu S-a ruşinat de trupeasca tăiere împrejur” [prima stihiră de la „Doamne, strigat-am…”, vecernia mare]. Hristos, aşa cum din iubire de oameni a primit înfăşarea în scutece, la fel a primit şi tăierea împrejur cea trupească. Aceasta extremă pogorâre şi chenoză a lui Hristos este socotită de Biserică drept un mare praznic împărătesc. Continuare…

De ce e necesară spovedania înainte de Taina Cununiei

Adaugat la ianuarie 13, 2016 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Familia

Adesea, pregătirea pentru nuntă este o pregătire pur materială, pur omenească; după ce s-au stabilit datele financiare cu privire la susţinerea şi desfăşurarea nunţii, în grabă se stabileşte şi ora săvârşirii slujbei Cununiei. Mentalitatea referitoare la căsătorie şi la viaţa de cuplu se face simţită şi-n trăirea momentului unic pentru o familie: naşterea ei ca „biserică-mireasă” a lui Hristos. Iubirea care-i uneşte pe miri trebuie completată de iubirea lor faţă de Dumnezeu, care-i face să-şi pună problema mântuirii, într-un mod foarte concret.

Căutarea şi alegerea mirelui sau a miresei se face ca şi unirea lor: „în Hristos şi în Biserică”. Pregătirea mirilor pentru nuntă trebuie să vizeze prioritar viaţa duhovnicească, pentru că ei nu se vor uni într-un trup decât numai în măsura în care se vor uni, prin împărtăşire, cu şi în Trupul lui Hristos. Continuare…

Predica la Nasterea Domnului – Sfantul Nicolae Velimirovici

Adaugat la ianuarie 7, 2016 de Victor
Categoria: Articole, Nicolae Velimirovici, Predici, Sarbatori

Evanghelia despre magii de la rasarit

Matei 2:1-12

Iar daca S-a nascut Iisus in Betleemul Iudeii, in zilele lui Irod regele, iata magii de la Rasarit au venit in Ierusalim, intreband: „Unde este regele iudeilor, Cel Ce S-a nascut? Caci am vazut la rasarit steaua Lui si am venit sa ne inchinam Lui.” Si auzind, regele Irod s-a tulburat si tot Ierusalimul dimpreuna cu el. Si adunand pe toti arhiereii si carturarii poporului, cauta sa afle de la ei: Unde este sa Se nasca Hristos? Iar ei i-au zis: In Betleemul Iudeii, ca asa este scris de proorocul: „Si tu, Betleeme, pamantul lui Iuda, nu esti nicidecum cel mai mic intre capeteniile lui Iuda, caci din tine va iesi Conducatorul, Care va paste pe poporul Meu Israel.” Atunci Irod, chemand in ascuns pe magi, a aflat de la ei lamurit in ce vreme s-a aratat steaua. Si, trimitandu-i la Betleem, le-a zis: Mergeti si cercetati cu de-amanuntul despre Prunc si, daca Il veti afla, vestiti-mi si mie, ca, venind si eu, sa ma inchin Lui. Iar ei, ascultand pe rege, au plecat si iata, steaua pe care o vazusera in Rasarit mergea inaintea lor, pana ce a venit si a stat deasupra, unde era pruncul. Si vazand ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte. Si intrand in casa, au vazut pe Prunc impreuna cu Maria, mama Lui, si, cazand la pamant, s-au inchinat Lui; si deschizand vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tamaie si smirna. Iar luand instiintare in vis sa nu se mai intoarca la Irod, pe alta cale s-au dus in tara lor.
Continuare…