Romînii şi libertatea europeană (I)

Adaugat la iunie 3, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Biserica si societate, EUtopia

„EUROPA” ÎNSEAMNÄ‚, înainte de toate, „libertate”. Şi anume libertatea de a face, nestingherit, ceea ce Ziditorul a toate şi Părintele neamului omenesc ne-a oprit să facem, tocmai spre binele nostru. Căci omul este o făptură deosebită de celelalte – adică şi de animale, dar şi de îngeri – care nu au fost zidite „după chipul şi asemănarea” lui Dumnezeu (Facerea 1:26). „Chip şi asemănare” prin care se înţeleg libertatea şi raţiunea, adică putinţa de a alege, prin mijlocirea raţiunii, binele sau răul. Dar ce este binele? A rămîne în preajma Celui ce e izvorul binelui şi a urma voinţei Lui, care este întotdeauna spre bine. Aceasta au ales-o îngerii care s-au oprit din cădere. [1] Iar răul ce este? A te îndepărta de Cel care este Însuşi binele şi singurul cu adevărat bun, călcînd voinţa Lui, aşa cum au făcut îngerii căzuţi şi apoi Eva şi Adam. Şi voinţa Celui bun se numeşte „lege”, iar călcarea ei se numeşte „păcat”. Continuare…

Sfîntul Ioan de Kronstadt si papismul romano-catolic

Adaugat la mai 28, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Religii si secte

de Arhiepiscopul Averchie Jordanvilski

În vremurile pe care le trãim, cînd apar atîtea discursuri amãgitoare despre asa-zisa „unire a bisericilor”, cînd miscarea ecumenicã se extinde si se consolideazã, trezind entuziasmul multora din cei ce se adunã periodic la sesiunile „Conciliului universal al Vaticanului”, ar fi timpul ca toti dreptii crestini ortodocsi sã-si aminteascã ce pãrere avea despre papismul romano-catolic marele nostru cuvios si fãcãtor de minuni, Sfîntul Ioan din Kronstadt.

Iatã ce scrie el în lucrarea sa „Gînduri despre Bisericã”: „Nici una din confesiunile Credintei crestine, în afarã de cea Ortodoxã, nu-l poate conduce pe un crestin la deplinãtatea vietii crestinesti sau a sfinteniei si la curãtirea desãvîrsitã de pãcate si la neputreziciune”, deoarece celelalte confesiuni ne-ortodoxe „tin nedreptatea drept adevãr” (Romani 1, 18), au amestecat desarta întelepciune si minciuna cu adevãrul si nu sunt înzestrate cu acele mijloace de purificare, renastere, primenire, dãruite de Dumnezeu Bisericii Ortodoxe. Practica de secole transmisã prin istoria Bisericii Ortodoxe si altor culte a demonstrat si demonstreazã aceasta cu o uimitoare claritate. Gînditi-vã la multimea sfintilor Bisericii noastre, de mai înainte si din timpurile prezente si absenta lor în cultele catolic si protestant, dupã separarea respectiv îndepãrtarea lor de Biserica Ortodoxã”.
Continuare…