Despre măsură. Cuvânt către neofiţi
Adaugat la August 11, 2010 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Ioan Gura de Aur
1. Chiar dacă postul s-a sfârşit, iubiţilor, să rămână însă evlavia. Şi chiar dacă vremea sfintei păresimi a trecut, să nu pierdem amintirea ei. Nimeni să nu se supere, vă rog, pentru acest îndemn. Nu ca să vă silesc să postiţi iarăşi spun acestea, ci vrând să vă ridicaţi [la o altă înţelegere a postului] şi de acum să dovediţi mai multă atenţie faţă de postul cel adevărat. Căci şi cel ce nu posteşte poate posti. Cum? Vă spun eu: când ne împărtăşim de mâncare, dar lepădăm păcatul. Acesta este de fapt postul cel mai spornic şi pentru el se renunţă la mâncăruri, ca să alergăm mai sprinteni pe drumul virtuţii. Şi dacă vrem, ne putem convinge că se poate şi să dăm trupului grija ce i se cuvine şi să ne păzim sufletul curat de păcate.
Continuare…
Despre bârfire
Adaugat la June 25, 2010 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Ioan Gura de Aur
Sa fugim de bârfire, dragii mei!…
Nici o greseala nu-i mai mare ca ea – si nici mai usor de savârsit.
De ce? Pentru ca se savârseste mai degraba decât oricare alt pacat – si cuprinde repede pe cel ce nu baga de seama.
Celorlalte greseli le trebuie vreme, pregatire, tovarasie si adesea taraganelile pot aduce împiedicarea lor.
De pilda, cineva si-a pus în gând sa ucida sau sa tâlhareasca. Pentru aceasta trebuie sa faca unele pregatiri – si de multe ori, în vreme ce el întârzie, patima îl paraseste, pornirea cea rea se mistuie, el se lasa de gândul cel vinovat, ne mai savârsindu-l.
Nu-i tot asa când e vorba de bârfire. Daca nu suntem cu totul bagatori de seama, ea ne rapeste dintr-odata.
Continuare…
Să ne cinstim părinţii! (video)
Adaugat la June 19, 2010 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Tinerii, Ioan Gura de Aur, Pilde si povestiri
Dumnezeu vrea foarte mult ca părinţii să fie cinstiţi de copiii lor, şi celor ce împlinesc această lege le răsplăteşte cu mari bunătăţi şi daruri, iar pe cei care o încalcă îi pedepseşte cu mari şi cumplite rele. „Cel ce va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, zice, cu moarte să fie omorât” (Ieş. 21, 17), iar celor care îşi cinstesc părinţii le spune: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie ţie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământ” (Ieş. 20,12).; Iată: cinstitorilor de părinţi le-a hotărât ca răsplată lucrul socotit cea mai mare avuţie, adică bătrâneţi bune şi lungime de zile, iar celor ce-i jignesc le-a rânduit ca pedeapsă lucrul socotit cel mai mare rău, şi anume moartea înainte de vreme. Pe unii îi atrage spre dragostea de părinţi făgăduindu-le răsplăţi, pe alţii îi depărtează de jignirea acestora, chiar fără voia lor, prin frica de pedeapsă.
Continuare…
Multe din aşa-zisele bunuri sau din aşa-zisele rele nu sunt, la adică, nici una nici alta
Adaugat la June 4, 2010 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Ioan Gura de Aur
Sunt lucruri bune, lucruri rele – şi lucruri de mijloc -şi printre acestea din urmă, unele par mulţimii că-s bune sau rele, fără să fie. Dar li se zice aşa şi sunt luate aşa. Ca să fiu înţeles mai bine în ceea ce vreau să zic, mă voi sluji de pilde.
Sărăcia, în ochii celor mai mulţi, trece drept un rău şi dimpotrivă, ea nu-i. Dacă cel sărac e veghetor şi înţelept, sărăcia lui poate chiar ucide tot răul.
Dimpotrivă, bogăţia este ţinută, de obicei, drept un bine – şi ea nu-i îndeobşte, dacă nu-i folosită cum trebuie. Dacă bogăţia ar fi un bine în chip neclintit, cei ce o au ar trebui să fie nişte oameni de bine; dacă bogaţii nu sunt toţi virtuoşi, ci numai cei care-şi folosesc bine bogăţia, este limpede că bogăţia nu-i un bine într-un chip neclintit şi nici prin ea însăşi, ci că-i pusă la îndemâna oamenilor, ca o unealtă a virtuţii. Dacă, la rându-i, sărăcia ar fi un rău, toţi săracii ar fi răi.
Continuare…
Asupra casatoriei si vietii de familie - Sf. Ioan Gura de Aur
Adaugat la May 26, 2010 de Victor
Categoria: Articole, Familia, Ioan Gura de Aur
… fiecare sa-si iubeasca femeia ca pe sine insusi; iar femeia sa se teama de barbat (Efes. 5,33)
Un mare intelept, insiruind cele mai de seama binecuvantari, a pomenit-o si pe aceasta: “barbatul cu femeia care se inteleg bine unul cu altul.”(Sir. 25,2). Altundeva intareste ca: “Prietenul si tovarasul la vreme se intalnesc, si mai mult decat amandoi, femeia cu barbatul.” (Sir. 40.25). In pronia Sa divina, Dumnezeu a oranduit de la inceputuri aceasta unire intre barbat si femeie si a grait de cei doi ca de una: barbat si femeie El i-a creat (Gen. 1,27) si nu mai este parte barbateasca si parte femeiasca, pentru ca voi toti sunteti una in Hristos Iisus (Gal. 3.22). Nu exista relatie intre semeni mai adanca decat aceea dintre barbat si femeie, daca ei sunt uniti asa cum ar trebui. Cand fericitul David il jeluia pe Ionatan, care era un suflet cu el, cu ce a asemuit el maretia iubirii lor? “Iubirea ta a fost pentru mine mai presus de iubirea femeiasca.” (II Regi 1,26). Puterea acestei iubiri este cu adevarat mai mare decat orice pasiune. Unele doriri pot fi puternice, dar aceasta singura nu cade niciodata. Continuare…
Cuvânt la Înălţarea Domnului
Adaugat la May 13, 2010 de Victor
Categoria: Articole, Predici, Sărbători, Ioan Gura de Aur
„Deci, Domnul Iisus, după ce a grăit cu ei, S-a înălţat la cer şi a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu” (Marcu 16, 19)
Ce sărbătoare este astăzi? Este o sărbătoare înaltă şi mare, care covârşeşte mintea omenească, şi vrednică de marea bunătate a Aceluia ce a aşezat-o, adică a lui Dumnezeu. Astăzi neamul omenesc iarăşi s-a împăcat cu Dumnezeu. Astăzi vrăjmăşia cea îndelungată s-a ridicat, războiul cel îndelungat s-a sfârşit. Astăzi s-a încheiat o minunată pace, care mai înainte niciodată nu se putea aştepta. Căci cine ar fi nădăjduit că Dumnezeu iarăşi se va împăca cu oamenii? Nu pentru că Domnul era vrăjmaş al oamenilor, ci pentru că robul era uşuratic la minte; nu pentru că Stăpânul era aspru, ci pentru că robul era nemulţumit.
Voieşti să ştii cum noi am întărâtat asupra noastră pe acest Domn plin de dragoste şi de prietenie? Este neapărat trebuitor să cunoaştem fondul vrăjmăşiei de mai înainte, pentru ca atunci când vedem că noi, care eram vrăjmaşii lui Dumnezeu, iarăşi am fost cinstiţi, să ne minunăm de dragostea Aceluia. Şi să nu credeţi că acea schimbare s-ar fi făcut în urma propriilor noastre merite, ci mai vârtos să nu încetaţi a recunoaşte mărimea harului dumnezeiesc şi de-a pururea să mulţumiţi Lui pentru mărimea darurilor Sale.
Bunurile noastre nu ne sunt date decât cu împrumut
Adaugat la April 15, 2010 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Ioan Gura de Aur
N-aţi primit bunurile ca să le cheltuiţi în desfătări, ci pentru a le hărăzi milosteniei.
Credeţi că sunt ale voastre? Sunt ale săracilor, iar voi sunteţi păstrătorii, chiar atunci când le stăpâniţi de pe urma unei munci cinstite sau prin moştenire. Dumnezeu n-ar fi putut să vi le răpească? El nu face aceasta, tocmai ca să vă dea prilejul de a fi mărinimoşi faţă de cei lipsiţi.
Continuare…
Cuvant de invatatura in sfanta si luminata zi a slavitei si mantuitoarei Invieri a lui Hristos
Adaugat la April 4, 2010 de Victor
Categoria: Articole, Ioan Gura de Aur
De este cineva credincios si iubitor de Dumnezeu, sa se bucure de acest Praznic frumos si luminat.
De este cineva sluga inteleapta, sa intre, bucurandu-se, intru bucuria Domnului sau.
De s-a ostenit cineva postind, sa-si ia acum rasplata.
De a lucrat cineva din ceasul cel dintai, sa-si primeasca astazi plata cea dreapta.
De a venit cineva dupa ceasul al treilea, multumind sa praznuiasca.
De a ajuns cineva dupa ceasul al saselea, sa nu se indoiasca nicidecum, caci cu nimic nu va fi pagubit.
De a intarziat cineva pana in ceasul al noualea, sa se apropie, nicidecum indoindu-se.
De-a ajuns cineva abia in ceasul al unsprezecelea, sa nu se teama din pricina intarzierii, caci darnic fiind tapanul, primeste pe cel din urma ca si pe cel dintai, odihneste pe cel din al unsprezecelea ceas ca si pe cel ce a lucrat din ceasul dintai; si pe cel din urma miluieste si pe cel dintai mangaie; si acelui plateste, si acestuia daruieste; si faptele le primeste; si gandul il tine in seama, si lucrul il pretuieste, si vointa o lauda.
Continuare…
Cuvânt la Sfânta şi Marea Vineri
Adaugat la April 2, 2010 de Victor
Categoria: Articole, Predici, Ioan Gura de Aur
din “Omilii la Postul Mare”, Sfântul Ioan Gură de Aur
„Părintele Meu, de este cu putinţă, treci de la Mine paharul acesta; însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voieşti”
(Mt. 26, 39)
Eu cred că mulţi se întreabă pentru ce Hristos a grăit aceste cuvinte; şi cei necredincioşi vor răstălmăci aceste cuvinte, spre a întinde cursă fraţilor noştri celor mai slabi. Deci pentru ca noi atât năvălirea acelora să o respingem, cât şi pe fraţii noştri săi scăpăm de nelinişte şi de strâmtoare, să observăm aceste cuvinte mai de aproape, să ne oprim la tâlcuirea acestui loc şi să pătrundem în înţelesul lui cel adânc.
Căci citirea şi audierea cuvintelor nu ajută la nimic, dacă ele nu se şi pricep încă. Şi vistiernicul acela al împărătesei Candakiei citea, dar cât îi lipsea ucenicul lui Hristos, care să-i tâlcuiască cele citite, el nu înţelegea. Ca nu acelaşi lucru să vi se întâmple şi vouă, fiţi cu băgare de seamă la cuvintele noastre, aţintiţi-vă priceperea voastră şi primiţi cuvântarea mea cu suflet plin de luare aminte şi râvnitor. Continuare…
Despre vânzarea săvârşită de Iuda
Adaugat la April 1, 2010 de Victor
Categoria: Articole, Predici, Ioan Gura de Aur
din “Omilii la Postul Mare” - Sfântul Ioan Gură de Aur
Timpul de faţă ne aduce aminte a vorbi de grozava crimă a celui ce a vândut pe Hristos Domnul, în ziua de astăzi Iisus fu predat de ucenicul Său în mâinile iudeilor, însă voi, care auziţi aceasta, nu vă tânguiţi pentru Iisus cel vândut, ci mai vârtos tânguiţi şi jeliţi pe Iuda, vânzătorul Său. Căci Iisus, prin aceea că a fost vândut, a mântuit lumea, pe când Iuda, prin vânzarea sa, şi-a aruncat sufletul în pierzanie. Iisus cel vândut şade acum de-a dreapta Tatălui, în veci; iară Iuda vânzătorul îşi are locul în iad şi suferă pedeapsă veşnică şi nesfârşită. Aşadar, el trebuie tânguit, precum însuşi Hristos, când s-a uitat la Iuda, l-a tânguit şi l-a plâns. „Căutând la el, s-a turburat cu duhul şi a zis: Unul dintre voi Mă va vinde” (In. 13, 21). Pentru ce însă s-a tulburat El ?
Mai întâi spre a arăta cât de mare este iubirea de oameni a Sa, câtă îndurare, câtă bunătate a Domnului! Cel vândut plânge pentru vânzător! El îl plânge încă şi pentru ca să-i dea prilej de a se lăsa de vânzarea sa. Fiindcă însă sufletul aceluia nu mai primea sămânţa mântuirii, fiind nesimţitor la îndemnare şi deşteptare, de aceea, întunecându-se de patimă, s-a aruncat în prăpastie, îndelung-răbdarea şi sfătuirea Domnului Său nu i-au ajutat lui nimic. Şi de aceea mai mult plângea Iisus, căci vedea că Iuda, după o învăţătură aşa de mult repetată şi după îndesite sfătuiri, totuşi s-a aruncat în bezna pierzării. Continuare…
