Aflarea capului Sfîntului Ioan Botezătorul
Adaugat la March 9, 2010 de Victor
Categoria: Articole, Vieţile Sfinţilor
Fiind tăiat cinstitul cap al Sfîntului Ioan Înaintemergătorul, l-a luat pe tipsie necurata jucătoare şi l-a dus maicii sale, Irodiada. Iar ea, împungînd cu acul limba Sfîntului care mustra fărădelegea lor, nu l-a dat să-l îngroape odată cu trupul, pentru că se temea ca nu cumva Ioan să învieze cînd capul lui se va lipi de trup şi iar o va mustra. Deci, ea a poruncit ca trupul să-l arunce, iar ucenicii, luîndu-l noaptea în taină, l-au îngropat în Sevastia, cetatea Samariei. Însă capul l-a îngropat Irodiada, în curtea sa, în pămînt adînc, la un loc ascuns şi necinstit. Despre aceasta ştia numai femeia lui Huza, economul lui Irod, cea cu numele Ioana, care se pomeneşte în Evanghelia lui Luca. Aceea, avînd jale de uciderea cea nevinovată a Sfîntului Marelui prooroc Ioan şi de batjocura ce se făcuse cinstitului său cap, l-a luat de acolo noaptea, în taină, şi, punîndu-l într-un vas de lut, l-a îngropat în muntele Eleonul, unde era satul lui Irod. Cînd a auzit Irod vestea despre Iisus, a gîndit împreună cu Irodiada, nu cumva a înviat Ioan? Căutînd capul lui Ioan şi negăsindu-l, nu se pricepeau ce să fie. Apoi a zis Irod către casnicii săi despre Iisus: “Ioan pe care l-am tăiat, acela s-a sculat din morţi şi pentru aceasta se lucrează puteri prin el”.
Continuare…
Cuvant la Duminica a treia a Sfântului si Marelui Post
Adaugat la March 7, 2010 de Victor
Categoria: Articole, Predici, Ioan Gura de Aur
Zis-a Domnul către iudei: „Cine dintre voi Mă vădeşte pre Mine pentru păcat ?”
(In. 8, 46)
Conştiinţa noastră ne pârăste pe noi
Dumnezeu a pus în sufletul nostru un judecător neobosit şi priveghetor necontenit – conştiinţa. Intr-adevăr printre oameni nu este nici un judecător care să fie aşa de treaz, precum conştiinţa noastră. Dintre judecătorii omeneşti, unii se mituiesc, alţii se câştigă prin măguliri, alţii se intimidează prin frică, şi încă multe altele îi împiedică de la judecata cea dreaptă, însă tribunalul conştiinţei nu se biruieşte prin toate acestea, ci poţi să măguleşti, să dai daruri, să ameninţi sau să faci orice, această judecătorie pururea va rosti hotărârea cea dreaptă, chiar şi asupra gândurilor tale celor păcătoase. Continuare…
Predica la Duminica a III-a din Post - a Sfintei Cruci
Adaugat la March 7, 2010 de Victor
Categoria: Articole, Predici, Nicolae Velimirovici
Evanghelia despre cruce si mantuirea sufletului
Marcu 8:34-38; 9:1
Iisus le-a zis: Oricine voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie. Caci cine va voi sa-si scape sufletul il va pierde, iar cine va pierde sufletul sau pentru Mine si pentru Evanghelie, acela il va scapa. Caci ce-i foloseste omului sa castige lumea intreaga, daca-si pierde sufletul? Sau ce ar putea sa dea omul, in schimb, pentru sufletul sau? Caci de cel ce se va rusina de Mine si de cuvintele Mele, in neamul acesta desfranat si pacatos, si Fiul Omului se va rusina de el, cand va veni intru slava Tatalui Sau cu sfintii ingeri. Si le zicea lor: Adevarat graiesc voua ca sunt unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea pana ce nu vor vedea Impratia lui Dumnezeu venind intru putere.
Continuare…
Sambetele Postului Mare
Adaugat la March 5, 2010 de Victor
Categoria: Articole, Post, Alexander Schmemann
Sfinţii Părinţi compară adesea Postul cu călătoria de patruzeci de ani a poporului ales în pustiu. Ştim din Biblie că pentru a salva poporul Său de la deznădejde şi pentru a le descoperi, de asemenea, planul Său (de mântuire a lumii — n.tr.) Dumnezeu a săvârşit multe minuni de-a lungul acestei călătorii; prin analogie, acelaşi model de explicaţie este dat de Sfinţii Părinţi şi celor patruzeci de zile ale Postului.
Deşi finalitatea sa este Pastele, ţara făgăduită a împărăţiei lui Dumnezeu, Postul Paştelui are la sfârşitul fiecăreia din săptămânile sale un „popas” special - o anticipare a acelei finalităţi. Sunt două zile „euharistice” — Sâmbăta şi Duminica — care în călătoria duhovnicească a Postului au o semnificaţie deosebită.
Continuare…
Canoanele icoanei si scopul lor
Adaugat la March 4, 2010 de Victor
Categoria: Articole, Icoane
Reprezentarea lui Hristos este o sarcina de temut. La fel este si in ceea ce priveste reprezentarea omului, creat dupa chipul lui Dumnezeu. Se cuvine sa nu-i falsificam catusi de putin trasaturile, riscand in felul acesta sa cadem in caricatura.
Si calcarea in picioare a chipului omului inseamna o jignire adusa lui Dumnezeu. De aici si exigenta Bisericii Rasaritului ca pictorii de icoane sa se conformeze unui ansamblu de canoane, calauze si paveze care garanteaza o continuitate si o unitate doctrinara mai presus de frontiere.
Definita in mod canonic, tema icoanei nu e de competenta artistului. La fel si simbolismul ei. Diferita de arta profana, unde simbolismul se exprima prin alegorie, tema icoanei nu va putea fi rodul unei gandiri intelectuale, deoarece ea reveleaza in mod spontan taina pe care a reprezentat-o. Mai mult, icoana traieste din aceasta realitate si nu se intelege decat din interior, ridicand un colt al voalului realitatii duhovnicesti dincolo de orice formulare verbala.
Continuare…
Cuvinte la a treia saptamana a Marelui Post
Adaugat la March 3, 2010 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Nicolae Velimirovici, Post
„Fie ca inima ta să nu pizmuiască pre cei păcătoşi, mai bine fii mereu în frica Domnului.” /Pilde 23:17/
1. Eşti om botezat, adică curăţit de necurăţia dintru început şi plivit de buruiana cea străveche. Necurăţia cea dintru început şi buruiana cea străveche au izvorât din păcatul cel dintru început şi străvechi al strămoşilor. Oare preţuieşti cum se cuvine mila şi prea-marele dar ce ţi s-a dat prin botez?
Continuare…
Scrisoarea către militarul Ioviţa N. care povesteşte despre felul în care a ajuns la credinţa lui Dumnezeu
Adaugat la March 2, 2010 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Nicolae Velimirovici, Pilde si povestiri
Îmi scrii despre minunatul lucru care ţi s-a întâmplat în război. Cineva împărţea ostaşilor pe câmpul de luptă Noul Testament. Cărţi mici, bine legate. Ai luat şi tu. Şi ai remarcat cu ironie: „Aici au căutare oţelul şi plumbul, nu cărţile; şi dacă oţelul nu ne mântuieşte, cartea chiar că nu ne va mântui!” Asemenea remarcă ai făcut - căci până în acea zi nu pusesei nici un temei pe credinţa lui Dumnezeu. O priveai ca pe o manta veche, pe care caravana omenească o târâie după sine de când lumea fără nici un folos.
Continuare…
Sfîntul Mucenic Teodor Tiron
Adaugat la March 2, 2010 de Victor
Categoria: Articole, Vieţile Sfinţilor
Împărăţind Maximian şi Maximin, împăraţi păgîni, mare primejdie era asupra neamurilor care credeau în Hristos. Căci au trimis porunci înfricoşătoare, iar împreună cu poruncile lor cele păgîneşti şi fără de Dumnezeu, au trimis ighemoni, oameni tirani, cruzi şi fără de omenie prin toată stăpînirea lor, poruncind ca oricare dintre creştini ar voi să se lepede de Hristos, mare cinste şi dregătorii să aibă de la împăraţi. Iar dacă vor fi tari în credinţa lor şi nu vor voi să jertfească zeilor elineşti, au să pătimească munci, pedepse grozave şi cumplite şi cu amară moarte să se omoare.
Cuvant la Duminica a doua a Sfântului si Marelui Post
Adaugat la February 28, 2010 de Victor
Categoria: Articole, Predici, Ioan Gura de Aur
“Cine eşti tu?” (In. 1, 19)
Folosul mărturisirii si al cercetării conştiinţei în toate zilele
De vreme ce noi, ori aici, ori în viaţa cea viitoare, neapărat trebuie să ne întristăm pentru păcatele noastre, apoi este mai bine ca noi să facem aceasta aici decât în acea lume. De unde reiese aceasta ? Din cuvintele Psalmistului, precum şi din Evanghelie. Adică Psalmistul zice: „Cine în iad se va mărturisi ţie ?” (Ps. 6, 6). El cu aceasta voieşte să spună că cineva nu se va putea mărturisi Domnului în iad, ci că această mărturisire acolo nu va putea ajuta la nimic. Acelaşi lucru ne-a învăţat Hristos într-o pildă (Lc. 16, 19 şi urm.). Continuare…
Giulgiul din Torino, martorul Învierii
Adaugat la February 26, 2010 de Victor
Categoria: Articole, Minunile Ortodoxiei, Stiinta
„O preţioasă comoară, Giulgiul din Torino ne arată, atît pentru a ne mişca inimile, cît şi pentru a ne mîngîia, imaginea trupului torturat şi lipsit de viaţă al lui Hristos“, spunea Papa Pius al XII-lea. Papa Ioan al XXIII-lea declara: „Digitus Dei est hic“ („Degetul lui Dumnezeu este aici“).
Mulţi sînt aceia care cred că Giulgiul din Torino este cu adevărat pînza în care a fost învelit şi înmormîntat Iisus Hristos imediat după ce a fost coborît de pe Cruce. Fără a-i declara autenticitatea, Papa Ioan Paul al II-lea a susţinut cu claritate valoarea Giulgiului. În 1980, Suveranul Pontif vorbea despre „Sfîntul Giulgiu, o splendidă relicvă a Patimilor şi Învierii“. Deşi numeroşi specialişti nu s-au pronunţat ferm că în pînza veche şi pătată ar fi fost învelit însuşi Mîntuitorul, ei au concluzionat totuşi că Giulgiul a înfăşurat un bărbat crucificat, care a fost încoronat cu spini, a fost împuns între coaste cu o suliţă şi a trăit în zona Palestinei, lîngă Ierusalim, în timpul lui Ponţiu Pilat.
Continuare…
