Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena
Adaugat la iunie 3, 2016 de Victor
Categoria: Articole, Vietile Sfintilor
Împăratul Britaniei, Consta, care se numea Flor, era nepotul lui Claudie, împăratul cel mai dinainte, care se născuse din fiica lui. Deci, Consta şi Elena au fost părinţii marelui Constantin. Consta a avut şi alţi copii cu altă femeie, cu numele Teodora, care a fost fiică a împăratului Maximian Erculie. Aceasta a născut lui Consta pe Constantie, tatăl lui Galie şi al lui Iulian; pe Dalmatie, pe Navalian şi o fiică, Constantia, care a fost dată după Liciniu. Iar din Elena este născut Constantin cel Mare, care a fost şi moştenitor al împărăţiei tatălui său.
Despre Consta, tatăl lui Constantin, se povesteşte că, deşi se arăta a fi închinător de idoli, după obiceiul cel vechi al Romei, nu se silea spre slujba idolească ca ceilalţi închinători de idoli; ci se arăta şi nădăjduia spre Dumnezeu cel Preaînalt. El învăţa pe fiul său, Constantin, să caute şi să ceară ajutor de la cea de sus purtare de grijă, iar nu de la idoli. Lui îi era milă de creştinii ce se munceau şi se omorau de ceilalţi împăraţi păgîni; pentru aceea el nu ura Biserica lui Hristos, ci o apăra de prigonire. Deci, creştinii din părţile Apusului aveau odihnă sub stăpînirea lui; iar cei din părţile Răsăritului erau supuşi la diferite chinuri, de vreme ce Maximian Galerie, ginerele lui Diocleţian, stăpînea părţile acelea.
La curtea împăratului Consta erau mulţi creştini în tot felul de dregătorii, iar unii dintre ei erau chiar slujitori de aproape ai lui. Vrînd împăratul să ştie care dintre bărbaţi sînt buni, desăvîrşiţi şi statornici în credinţă, a făcut aceasta: A chemat toată curtea sa împărătească şi le-a zis: „Dacă îmi este cineva credincios şi voieşte să fie în palatul meu, să se închine zeilor mei şi împreună cu mine să le aducă jertfe şi atunci îmi va fi prieten adevărat, slujindu-ne în boieria sa şi învrednicindu-se de la noi de mai mare cinste. Continuare…
Predică la Duminica Samarinencii
Adaugat la mai 29, 2016 de Victor
Categoria: Articole, Ilie Cleopa, Predici
Zis-a un bătrîn: „Precum vederea este mai mare decît toate simţurile,
aşa şi rugăciunea este mai mare decît toate faptele cele bune” (Pateric, cap. 22)
Hristos a înviat !
Iubiţi credincioşi,
Domnul şi Mîntuitorul nostru Iisus Hristos, venind în lume, şi pururea însetînd de mîntuirea sufletelor omeneşti, umblînd prin locurile Palestinei, a ajuns şi la o cetate a Samariei, care pe atunci se chema Sihar. Acolo, prin pronia Sa nemărginită a făcut a se întîlni cu o femeie din acea cetate la fîntîna lui Iacob. În convorbirea cu ea, prin înţelepciunea Sa negrăită, o aduce la cunoştinţa adevărului şi printre alte învăţături tainice pe care i le dă, îi vorbeşte şi despre adevărata închinăciune făcută în duh şi în adevăr, zicîndu-i: Vine ceasul şi acum este, cînd adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr (Ioan 4, 23).
Predică la Duminica Slăbănogului
Adaugat la mai 22, 2016 de Victor
Categoria: Articole, Ilie Cleopa, Predici
( Despre desfiinţarea Sîmbetei de către Hristos )
Nimeni deci să nu vă judece pentru mîncare sau băutură, sau cu privire la vreo sărbătoare,
sau lună nouă, sau la sîmbete, care sînt umbre celor viitoare (Coloseni, 2, 16-17)
Hristos a înviat !
Iubiţi credincioşi,
În Evanghelia de azi vedem că Iisus Hristos a vindecat într-o zi de sîmbătă un slăbănog care zăcea de 38 de ani. Pentru aceasta s-au supărat iudeii căci Domnul a călcat porunca sîmbetei. De veţi asculta însă cu luare aminte cele ce vom vorbi astăzi, veţi înţelege luminat că serbarea sîmbetei nu este dată creştinilor, ci evreilor şi totodată veţi înţelege că atît Mîntuitorul, cît şi Sfinţii Apostoli au desfiinţat prin cuvînt şi faptă serbarea Sîmbetei.
Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Vărzăreşti
Adaugat la mai 17, 2016 de Victor
Categoria: Articole, Icoane
Dacă paşii te vor purta vreodată, iubite pelerin, pe potecile frământate cu dragoste, credinţă şi suferinţă ce duc spre Mănăstirea Vărzăreşti, nu-i opri. Lasă-i să te conducă acolo, la Maica Domnului, unde vei putea sta de vorbă într-o chilie modestă cu unul dintre acei oameni ai jertfei, fără renume şi fără aureole. Vei vedea în ochii lui smeriţi şi pururi plecaţi spre pământ cerul şi vei simţi cum din inima sa se înalţă un imn de slavă către Dumnezeu. Vei fi atunci învăluit într-o lumină nematerialnică, într-o împăcare şi o bucurie, care fără cuvinte îţi vor da răspuns la cele mai grele întrebări ale existenţei. Abia atunci vei înţelege că Sfinţenia există şi este atât de aproape de noi, încât nu o putem vedea, pentru că este ascunsă în umbra smereniei, într-un colţ al mănăstirii.
Din puţinele informaţii care se deţin se ştie că Icoana Maicii Domnului a fost adusă (se presupune) de la Mănăstirea Rudi la răscrucea veacurilor XIX şi XX. Monahia Eleonora, care a venit în mănăstire în anul 1922, afirma că la intrarea sa în mănăstire Icoana se afla aici. Inscripţia de pe îmbracămintea de metal a Icoanei mărturiseşte că această icoană a fost reparată şi re-înnoită în anul 1901. O eventuală legătură a Mănăstirii Rudi cu Mănăstirea Vărzăreşti, ce ar face posibilă explicaţia acestei presupuneri, ţine de anul 1828, când Schitul Rudi devine schit de femei şi sunt aduse călugăriţele din Sărătură în număr de 25. După familiarizarea lor cu noul locaş, opt dintre acestea preferă să se transfere la Mănăstirea Vărzăreşti. Continuare…
Pomenirile pentru cei răposaţi în Canoanele Sfinţilor Părinţi
Adaugat la mai 8, 2016 de Victor
Categoria: Articole, Catehism
1465. -Parastasele sau pomenirea celor morti isi are temeiul in iubirea si recunostinta crestina (I Cor. 13,8) a cei ce suntem impreuna cetateni cu sfintii, oameni ai casei lui Dumnezeu, fiind ziditi pe temelia apostolilor si proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Iisus Hristos (Efes. 2, 19). In virtutea acestei „cetatenii” noi ne rugam ca sa ierte pe fratii nostri care au trecut in lumea cealalta. Noi nu ne rugam pentru cei ce au facut pacate impotriva Duhului Sfant cum sunt ereticii, cei nebotezati, necredinciosii si cei ce au dogmatizat pacatul impotrivindu-se adevarului cu stiinta si vointa, cei ce s-au ucis in duel, sinucigasii etc, caci acestora nu li se iarta nici in lumea aceasta nici in cealalta (Matei 12, 22-37). Continuare…
Pastorala Înaltpreasfinţitului Mitropolit Vladimir la Învierea Domnului 2016
Adaugat la aprilie 30, 2016 de Victor
Categoria: Articole, Predici
„Şi a înviat a treia zi după Scripturi…”
(Din Simbolul Credinţei)
Preasfinţiţi ierarhi,
Preacucernici părinţi,
Cuvios cin monahal, drept-măritori creştini,
Hristos a Înviat!
Din milostivirea lui Dumnezeu, ne învrednicim şi în acest an să prăznuim, cu bucurie sfântă, slăvita sărbătoare a Învierii Domnului.
Am parcurs itinerarul duhovnicesc al Postului Mare, în nevoinţă, dar şi cu împliniri în acelaşi timp. Suntem acum copleşiţi de lumina cea neînserată a Sfintelor Paşti, mărturisind cu putere adevărul esenţial al doctrinei noastre ortodoxe, şi anume că: „Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”.
Continuare…
Sâmbăta Mare: Pogorârea lui Hristos la mohorâtele împărăţii ale morţii
Adaugat la aprilie 30, 2016 de Victor
Categoria: Articole, Predici
Slujbele recente ne-au dăruit deja nu doar întreg harul, ci şi întreagă bucuria, întregul sens al Sfintelor Zile. Ne-am învrednicit să păşim liturgic cu Domnul din Grădina Ghetsimani până la cumplita Golgotha şi până la mormântul cel de viaţă purtător şi de viaţă dătător, la mormântul străin în care a fost găzduit Domnul trei zile. Şi subliniez: mormânt străin, pentru că Domnul a venit ”la ale Sale, iar ai Săi nu L-au primit”, a venit la ai Săi şi ai Săi nu I-au deschis uşa şi a rămas toată viaţa un străin. Străin pentru lumea pe care a creat-o. Străin pentru poporul cel ales, pentru poporul Lui cel iubit. Străin în moartea Sa, căci nu a găsit nici măcar un mormânt al Lui care să-L primească, ci a fost găzduit în mormântul altuia, al dreptului Iosif din Arimateea.
Azi Domnul S-a pogorât la cămările iadului. Apostolul Petru spune că S-a pogorât acolo şi ”a propovăduit şi duhurilor ţinute în închisoare” (I Petru 3: 19). S-a pogorât până la împărăţiile mohorâte ale morţii, unde nu există zâmbet, S-a pogorât la cele pline de întristare, la cele întunecate, unde nimeni nu zâmbeşte vreodată, ca să caute ”pe Adam cu tot neamul”, toată omenirea, de la Adam şi Eva până la cei care muriseră până în acel moment.
Continuare…
Cuvânt la Cruce şi la Tâlhar – Sfântul Ioan Gură de Aur
Adaugat la aprilie 29, 2016 de Victor
Categoria: Articole, Ioan Gura de Aur, Predici
Astăzi Domnul nostru Iisus Hristos este pe Cruce şi noi prăznuim, ca să cunoşti că Crucea este praznic şi sărbătoare duhovnicească.
Mai înainte Crucea era lemn de osândire, iar acum s-a făcut lucru de cinste.
Mai înainte era semn de osândire, iar acum pricină de mântuire.
Aceasta ni s-a făcut nouă aducătoare de nenumărate bunătăţi, ne-a izbăvit din înşelăciune, aceasta, întru întuneric şezând noi, ne-a luminat, aceasta, învrăjbiţi fiind noi cu Dumnezeu, ne-a împăcat, înstrăinaţi fiind ne-a împrietenit, departe fiind aproape ne-a adus.
Aceasta este surparea vrajbei, întărire a păcii şi vistierie de nenumărate bunătăţi. Pentru aceasta nu ne mai rătăcim în pustietăţi, căci Calea cea adevărată am cunoscut-o.
Continuare…
Joia Mare
Adaugat la aprilie 28, 2016 de Victor
Categoria: Articole
Cu cât ne apropiem de Sfintele Patimi, cu atât mai mult sporeşte doza de dramatism cu care se derulează evenimentele. Pe măsură ce înaintăm spre punctul culminant, acţiunea devine tot mai bogată în conţinut, tot mai vertiginoasă, iar tensiunea atinge cote maxime.
Am văzut deja două întâmplări, care au avut în prim plan persoana lui Hristos, întâmplări aflate într-o vădită antiteză: pe de o parte, o femeie păcătoasă se apropie de El şi, cu multă smerenie, Îi spală picioarele, iar, de cealaltă parte, unul dintre ucenicii Săi, căzut în apostazie, Îl trădează, vânzându-L arhiereilor şi cărturarilor. Gestul femeii păcătoase arată faptul că predica Mântuitorului a dat rod, reuşind să-i «contamineze» pe oameni cu dragostea şi milostivirea Sa. De aceea şi Domnul Se arată binevoitor faţă de gestul ei, îi acceptă pocăinţa şi îi mustră pe ucenici, fiindcă se grăbiseră să impute cusururi şi neputinţe femeii, care s-a oferit să-L cinstească în cel mai smerit mod posibil pe Izbăvitorul ei. De cealaltă parte, vedem că slăbiciunea umană nu-i cruţă nici măcar pe cei mai apropiaţi ucenici. Cei consideraţi a fi cei mai de încredere prieteni şi însoţitori ai Săi, până la urmă se pleacă în modul cel mai «emfatic» în faţa slăbiciunilor firii umane… Un ucenic Îl trădează, iar altul se leapădă de El. Asistăm, aşadar, la o adevărată lecţie de viaţă pentru cei care se consideră puternici în credinţă şi pregătiţi să se ia la trântă cu «vrăjmaşul». Continuare…
Cuvant la Duminica Floriilor
Adaugat la aprilie 24, 2016 de Victor
Categoria: Articole, Ioan Gura de Aur, Predici
„De-ai fi cunoscut şi tu în ziua aceasta, cele ce sunt către pacea ta.” (Lc. l9. 42).
Păcătosul este cel mai nenorocit, cînd are pe pămînt numai norocire
Nimica nu nelinişteşte pe cei mai mulţi aşa de tare ca aceea că bogaţii cei mai prihăniţi se îndulcesc de multă norocire, pe cînd drepţii sau cei îmbunătăţiţi adeseori suferă cea mai amară sărăcie şi mii de alte răni care sunt încă mai cumplite decît sărăcia.
Continuare…