Canonul cel Mare – Alexander Schmemann
Adaugat la martie 8, 2022 de Victor
Categoria: Alexander Schmemann, Articole, Post, Slujbele Bisericii
Este important faptul că ne întoarcem acum la ideea şi experienţa Postului ca o călătorie duhovnicească al cărei scop este să ne treacă dintr-o stare spirituală în alta. Aşa cum am spus-o deja, marea majoritate a creştinilor de astăzi neglijează acest scop al Postului şi îl privesc doar ca pe o perioadă în timpul căreia „trebuie” să-şi împlinească obligaţia religioasă – Împărtăşania „o dată pe an” – şi să se supună unor restricţii alimentare ce urmează a fi înlocuite curînd cu dezlegarea de după Paşte. Iar cînd nu numai laicatul dar şi mulţi preoţi, în acelaşi timp, au acceptat această idee simplistă şi formală despre Post, adevăratul duh al Postului aproape că a dispărut din viaţă. Reconsiderarea liturgică şi duhovnicească a Postului este una din cele mai urgente cerinţe, care nu poate fi realizată decît dacă se întemeiază pe o înţelegere reală a ritmului şi structurii liturgice a Postului.
La începutul Postului, ca un „debut” al acestuia, ca un „acordaj” înainte de „armonia” deplină, găsim Marele Canon de pocăinţă al Sfîntului Andrei Criteanul. Împărţit în patru părţi, este citit la Vecernia cea Mare, în serile primelor patru zile ale Postului. Canonul poate fi descris cel mai bine ca o plîngere de pocăinţă care ne vorbeşte despre proporţiile şi adîncimea păcatului, tulburînd sufletul cu jale, căinţă şi nădejde. Cu o măiestrie unică, Sfîntul Andrei împleteşte marile teme biblice – Adam şi Eva, Raiul şi căderea în păcat, Noe şi Potopul, David, Pămîntul făgăduinţei şi, în cele din urmă, Hristos şi Biserica – cu mărturisirea păcatului şi cu pocăinţa. Evenimentele istoriei sfinte sunt dezvăluite ca evenimente ale vieţii mele, faptele lui Dumnezeu din trecut ca fapte îndreptate spre mine şi mîntuirea mea, tragedia păcatului şi a trădării ca drama mea personală. Viaţa mea îmi este prezentată ca o parte a luptei măreţe şi atotcuprinzătoare dintre Dumnezeu şi puterile întunericului care s-au răzvrătit împotriva Lui.
Continuare…
Despre Canonul cel Mare al Sfîntului Andrei Criteanul – de Teofil Părăian
Adaugat la martie 2, 2020 de Victor
Categoria: Articole, Post, Slujbele Bisericii, Teofil Paraian
– Părinte Teofil, Postul Mare este răstimpul în care omul este chemat să se cerceteze pe sine mai mult decît altădată, să se apropie mai mult de Dumnezeu. Pentru aceasta Biserica noastră Ortodoxă ne întîmpină cu slujbe mai multe si mai lungi, dintre acestea Canonul cel Mare are un loc deosebit. Ce este, de fapt, Canonul cel Mare?
– Canonul cel Mare este un canon mare, cel mai mare canon din toate canoanele cîte sunt în rînduiala Bisericii noastre, prin lungimea lui, prin bogătia lui, prin alcătuirile din care este compus. Canoanele Bisericii noastre, canoanele de slujbă, sunt alcătuiri care au în general opt cîntări numărate ca nouă pentru că una lipseste de obicei si anume cîntarea a doua. Continuare…
Ce sunt Deniile?
Adaugat la aprilie 2, 2018 de Victor
Categoria: Articole, Post, Slujbele Bisericii
Prin caracterul și conținutul lor, deniile sunt slujbe unicat în cultul divin ortodox. Cuvântul denie vine de la slavonescul vdenie și înseamnă priveghere sau slujbă nocturnă. Mai precis, Denia este Utrenia de a doua zi și se săvârșește seara, în ajun, în următoarele zile din Postul Mare: miercuri și vineri din săptămâna a cincea, precum și în toate zilele de rând din Săptămâna Patimilor. Continuare…
Triod
Adaugat la februarie 22, 2016 de Victor
Categoria: Abecedar crestin, Articole, Catehism, Post, Slujbele Bisericii
Etimologic, cuvântul triod provine din grecescul triodion τριώδιον, format din cuvintele „tria” (τρια), trei, şi „odi” (ώδή), odă, adică cântare în trei ode / strofe. Practic, în viaţa liturgică, Triodul are două sensuri:
1. Triodul este una dintre cele trei mari perioade ale anului liturgic. Numită şi perioada prepascală, Triodul precede perioada Penticostarului (opt săptămâni de la Paşti) şi urmează perioadei celei mai lungi, Octoihul. Timpul Triodului ţine de la Duminica Vameşului şi Fariseului şi până în Sâmbăta Mare (înainte de Paşti), în total 10 săptămâni care ne pregătesc şi ne provoacă la o sinceră cercetare de sine şi la un serios demers al întregii noastre fiinţe pentru întâlnirea şi vieţuirea cu şi în Hristos cel răstignit şi înviat.
Continuare…
Despre participarea credincioşilor la Sfânta Euharistie (document oficial al Bisericii Ortodoxe Ruse)
Adaugat la aprilie 8, 2015 de Victor
Categoria: Articole, Catehism, Istoria Bisericii, Post, Pravila si Canoane, Slujbele Bisericii
Documentul a fost aprobat la Adunarea Arhierească a Bisericii Ortodoxe Ruse, care a avut loc pe 2-3 februarie 2015 în catedrala Hristos Mântuitorul din Moscova.
Euharistia este Taina principală a Bisericii, stabilită de Domnul Iisus Hristos în ajunul patimilor Sale mântuitoare, morţii pe cruce şi învierii Sale. Participarea la Sfânta Euharistie şi împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos sunt o poruncă a Mântuitorului, dată prin ucenicii Săi tuturor creştinilor: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu” şi „beţi dintru acesta toţi, că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi” (Mt. 26, 26-28). Biserica însăşi este Trupul lui Hristos, astfel că Taina Trupului şi a Sângelui lui Hristos reprezintă în mod văzut natura mistică a Bisericii, formând comunitatea bisericească.
Viaţa duhovnicească a creştinului ortodox este lipsită de sens fără împărtăşirea cu Sfintele Taine. Împărtăşindu-se cu Sfintele Daruri, credincioşii se sfinţesc prin puterea Duhului Sfânt şi se unesc cu Mântuitorul Hristos şi unii cu alţii, formând astfel un singur Trup al lui Hristos.
Continuare…
Despre acatiste şi paraclise
Adaugat la octombrie 6, 2014 de Victor
Categoria: Abecedar crestin, Articole, Catehism, Slujbele Bisericii
282. Ce sunt Acatistele?
Acatistele sunt rugăciuni prin care cerem mai ales mijlocirea sfinţilor pe lângă Dumnezeu, spre a ne ajuta sau a ne izbăvi la vreme de nevoie şi de necaz. Ele nu fac parte din rânduiala celor şapte Laude şi nici din celelalte slujbe ale sărbătorilor de peste an, ci se citesc la orice vreme, în afara ceasurilor de slujbă ale Bisericii, la cererea credincioşilor şi pentru feluritele lor nevoi. Se numesc acatiste, pentru ca în timpul lor nu stăm jos în strane, ci în picioare sau în genunchi în faţa icoanei sfântului spre care ne îndreptăm rugăciunile noastre.
Continuare…
Sambata Sfantului Teodor sau a colivelor
Adaugat la martie 7, 2014 de Victor
Categoria: Articole, Post, Sarbatori, Slujbele Bisericii
Praznicul Sfantului Mucenic Teodor Tiron este, dupa Karabinov, cea mai veche sarbatoare fixa deplasata in ciclul liturgic mobil. Marea popularitate a acestui sfant, al carui sanctuar din Euhaita atragea multimile, a facut ca pomenirea lui sa fie transferata in prima sambata a Postului Mare, dupa cum atesta Typikon-ul Marii Biserici.
Nu este insa vorba doar de un transfer al sarbatoririi praznuite de Triod. Caci, in timp ce Typikon-ul Marii Biserici nu indica decat sinaxa mucenicilor, Triodul comemoreaza in aceasta zi mai precis minunea colivelor, a carei naratiune e atribuita patriarhului Nectarie al Constantinopolului (sfarsitul secolului IV).
Continuare…
Ierurgiile în legătură cu naşterea omului
Adaugat la iunie 28, 2013 de Victor
Categoria: Abecedar crestin, Articole, Catehism, Slujbele Bisericii
244. Care sunt ierurgiile în legătură cu naşterea?
Sunt următoarele:
a) Rânduiala de ziua întâi pentru femeia lehuză, îndată după naştere;
b) Rugăciunea la însemnarea pruncului, când i se pune numele; a opta zi după naştere;
c) Rânduiala îmbisericirii pruncului şi a curăţirii lehuzei, la 40 de zile după naştere.
Cea dintâi se săvârşeşte în casa femeii care a născut, iar celelalte două, la biserică.
245. Cum se face rânduiala în ziua întâi şi care este rostul ei?
În ziua întâi după naşterea pruncului, preotul face sfinţirea cea mică a apei. Apa sfinţită acum e ca o preînchipuire a botezului. Cu ea se stropeşte casa, lehuza, pruncul, moaşa şi toţi ai casei. Apoi preotul citeşte trei molitve pentru femeia lehuză, în care se roagă pentru grabnica ei ridicare din patul naşterii, pentru iertarea păcatelor ei, pentru ocrotirea ei şi a pruncului de bântuiala duhurilor necurate şi pentru curăţirea mamei de întinăciunea trupească pricinuită de naştere, întrucât, precum zice Psalmistul (Ps. 50, 6), suntem zămisliţi întru fărădelege şi născuţi în păcat. Cu acelaşi scop citeşte acum preotul şi o rugăciune deosebită pentru moaşă şi alta pentru celelalte persoane care au ajutat la naştere, întrucât atingerea de lehuză şi de prunc le este socotită ca o întinare, de care trebuie curăţaţi. Continuare…
Despre Ierurgii
Adaugat la martie 28, 2013 de Victor
Categoria: Articole, Catehism, Slujbele Bisericii
225. Mai are Biserica Ortodoxă şi alte slujbe pentru sfinţirea omului, în afară de Sfintele Taine?
Da, ierurgiile.
226. Ce sunt acestea?
Sunt rugăciuni de binecuvântare şi sfinţire a omului în diferite momente şi împrejurări ale vieţii, precum şi de binecuvântarea şi sfinţirea firii înconjurătoare şi a diferitelor obiecte sau lucruri de folos omului.
227. Care este rostul şi scopul ierurgiilor?
Să curăţească şi să binecuvânteze pe om şi firea înconjurătoare sau vietăţile şi lucrurile de care omul are nevoie pentru trai sau pentru mântuirea sufletului şi preamărirea lui Dumnezeu. Căci păcatul primilor oameni a adus stricăciunea şi nefericirea nu numai în viaţa omenească, ci a stricat şi armonia dintru început a firii înconjurătoare, când toate cele ce făcuse Domnul „erau bune foarte” (Fac. 1, 31). Continuare…
Slujba Sfintelor Taine. Maslul
Adaugat la februarie 13, 2013 de Victor
Categoria: Articole, Catehism, Slujbele Bisericii
218. Unde se face slujba Sfântului Maslu?
În biserică sau în casa bolnavului pentru care se face Maslul.
219. Cine poate săvârşi slujba Sfântului Maslu?
După predania veche a Bisericii, pentru slujba Sfântului Maslu trebuie şapte preoţi, închipuind cele şapte daruri ale Duhului, numărate de proorocul Isaia (11, 2-3). Numărul acesta simbolic aminteşte şi unele fapte din Sfânta Scriptură a Legii Vechi, din care se vede mila şi îndurarea lui Dumnezeu. Astfel de şapte ori s-a plecat proorocul Elisei peste un copil mort pe care l-a înviat (IV Regi 4, 34-35). De asemenea, şapte au fost preoţii care au sunat din trâmbiţe şi de şapte ori a fost înconjurată cetatea Ierihonului, când a fost cucerită de izraeliţi, la intrarea lor în pământul Făgăduinţei (Iosua 6, 13-16). Şi iarăşi, de şapte ori s-a rugat proorocul Ilie pe muntele Carmel, până când Dumnezeu a dat ploaie pământului ars de seceta (III Regi 18, 42-45). Continuare…
