Pastorala la Învierea Domnului a ÎPS Mitropolit Vladimir
Adaugat la aprilie 15, 2012 de Victor
Categoria: Articole, Predici
„A înviat! Nu este aici.
Iată locul unde L-au pus”
(Marcu 16, 6)
Prea Sfinţiţi Episcopi, Prea Cuvioşi şi Prea Cucernici părinţi, Cinstiţi monahi şi monahii, Drept-măritori creştini,
HRISTOS A ÎNVIAT!
De la fiecare altar al dreptei noastre credinţe străbune, iubiţi fii şi fiice duhovniceşti, în această noapte se reaprinde Lumina cea neînserată cu aceeaşi strălucire ca în marea biserică a Sfântului Mormânt din Ierusalim. În fiecare inimă creştină sălăşluieşte în aceste clipe bucuria Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. În auzul tuturor pătrund temeinic, ca şi în auzul râvnitoarelor femei purtătoare de mir, sosite „dis-de-dimineaţă” la mormântul gol, precum şi al Sfinţilor Apostoli, cuvintele îngerului: „Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus.” (Marcu 16, 6). Toţi cei ce L-au văzut pe Domnul Iisus înviat şi I-au ascultat graiul plin de învăţătură, au fost îmbrăcaţi cu putere de sus spre a fi martorii şi vestitorii învierii Sale. Împreună cu toţi cei ce s-au învrednicit a fi numiţi cu numele lui Hristos, adeverim acum şi în vecii vecilor minunea învierii: „Cu adevărat a înviat Hristos Domnul”.
Continuare…
Cuvînt în Joia Mare
Adaugat la aprilie 12, 2012 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Luca al Crimeii, Predici
Cina cea de Taină a lui Hristos
Cina cea de Taină a lui Hristos este atît de tainică, de adîncă şi nesfîrşit de însemnată, încît inimile noastre se umplu de cutremur: căci la această sfîntă Cină Domnul Iisus Hristos a spălat picioarele ucenicilor Săi, a rînduit Taina Sfintei Împărtăşanii şi a săvîrşit pentru întîia dată această Taină, pentru întîia dată i-a împărtăşit pe ucenicii Săi.
Domnul a arătat cu fapta prea-marea Sa smerenie, spălînd picioarele pline de praf ale ucenicilor, pe care acest lucru i-a uluit nespus: „Cum aşa, Marele nostru învăţător, Domnul nostru să ne spele nouă picioarele!” În mirarea lor, toţi tăceau – şi s-au supus plini de fior Domnului Iisus Hristos. Numai înflăcăratul Petru nu a răbdat: „Cum! Învăţătorul meu, Domnul meu Iisus Hristos îmi va spăla mie picioarele! Nu, Doamne, nu ai să-mi speli picioarele!” – la care Domnul i-a răspuns: „Tu nu înţelegi ceea ce fac, dar mai tîrziu vei înţelege”. „Nu, Doamne, în veac nu-mi vei spăla picioarele”. „Dacă nu-ţi voi spăla picioarele, nu vei avea parte cu Mine”. Continuare…
Autorităţile RM încep presiunile asupra celor care se opun propagandei homosexuale
Adaugat la aprilie 3, 2012 de Victor
Categoria: Articole, Atitudini, EUtopia, Stiri
Se începe suprimarea conştiinţei religioase
Premierul Vlad Filat consideră că nemulţumirea Bisericii faţă de Legea antidiscriminare şi broşurile cu mesaje antihomosexuale sunt acţiuni care au scop de a împiedica procesul de integrare europeană.
Anterior, şeful Misiunii Uniunii Europene în Moldova, Dirk Schuebel, a declarat că până nu va fi adoptată Legea antidiscriminare, moldovenii nu vor circula liber în Uniunea Europeană.
Continuare…
Slujba Sfintelor Taine. Împărtăşirea (Cuminecarea)
Adaugat la martie 31, 2012 de Victor
Categoria: Articole, Catehism, Slujbele Bisericii
193. Cine are dreptul de a da Sfânta Împărtăşanie?
Numai preotul (sau arhiereul). Diaconul poate împărtăşi la vreme de mare nevoie pe mireanul ce se apropie de moarte, numai dacă e lipsă de preot. Dacă într-un asemenea caz lipsea şi diaconul, dar erau la îndemâna Sfintele Taine, Sfântul Simion al Tesalonicului – pentru cazuri «de mare nevoie şi cu multă luare aminte» – îngăduia prin pogorământ ca, chiar şi un cântăreţ sau un credincios mai curat şi mai cucernic să poată împărtăşi pe cel ce e pe moarte, spre a nu răposa acesta lipsit de merindea vieţii celei veşnice. Călugării şi pustnicii, care vieţuiesc în locuri depărtate de biserici şi de preoţi, de asemenea se pot împărtăşi singuri, dar cu o anumită rânduială.
Continuare…
Denia Acatistului Bunei Vestiri
Adaugat la martie 31, 2012 de Victor
Categoria: Articole, Post, Slujbele Bisericii
Deniile, slujbe specifice Postului Mare
Prin caracterul si continutul lor, deniile sunt slujbe unice in serviciul liturgic ortodox. Deniile pot fi considerate slujbe specifice deoarece sunt savarsite numai in doua saptamani ale acestuia si anume: in saptamana a cincea (Denia Canonului celui Mare, respectiv Denia Acatistului Bunei Vestiri) si a saptea ( – incepand cu seara Floriilor pana vineri seara, inclusiv). Cuvantul „denie” vine de la slavonescul „vdenie” si inseamna priveghere sau slujba nocturna. Denia este de fapt slujba utreniei care se savarseste in ajun, seara. Nu trebuie confundata cu privegherea care se savarseste in ajunul praznicelor mai importante.
Acatistul ca gen imnografic
Acatistul (de la gr. Akathistos) este un imn de lauda alcatuit din 13 condace si 12 icoase, care descriu si maresc episoade din viata si minunile Mantuitorului nostru Iisus Hristos, ale Maicii Domnului sau ale unor sfinti. In sens propriu, cuvantul „akathistos” inseamna „a sta in picioare”, ceea ce indica faptul ca cei ce ascultau acest imn nu stateau in genunchi (care este un alt fel de sedere), ci drepti, in picioare. Acatistul are la origine condacul bizantin, un poem alcatuit din 18-24 de tropare sau strofe, fiecare cu cate 20-30 de versuri, aranjate in acrostih (in ordinea alfabetica greceasca), fiecare strofa avand acelasi numar de silabe si aceleasi accente ca si prima strofa. Aceste tropare erau precedate de o strofa aparte, ce avea in comun doar glasul (nu si melodia) si refrenul. Continuare…
Frica de Dumnezeu. Dinamica despătimirii
Adaugat la martie 30, 2012 de Victor
Categoria: Andrei Andreicut, Articole, Cuvinte duhovnicesti
A doua etapă pe calea despătimirii este frica de Dumnezeu. Credinţa sinceră ne duce inevitabil la frica de Dumnezeu. Credinţa sinceră ne ajută să ne punem serios problema vieţii duhovniceşti. Solomon ne spune că “frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii” (Pilde 1, 7).
Ne reamintim faptul că Sfântul Isaac Sirul vede o înlănţuire logică a virtuţilor. “Cunoştinţa naturală, spune el, ne convinge să credem în Dumnezeu, Cel ce a adus toate la existenţă. Şi credinţa produce în noi frica şi frica ne sileşte să ne pocăim şi să lucrăm cele bune”. (17)
Continuare…
Stareţul Efrem şi invidia puterii lumeşti care doreşte Biserica o slugă credincioasă
Adaugat la martie 28, 2012 de Victor
Categoria: Articole, Efrem Vatopedinul
Este limpede că mass-media dirijează opinia publică în ce direcţie vrea ea. Reuşesc, astfel, datorită puterii pe care o au, să impună asupra unora mai mici sau mai mari, mai puternici sau mai slabi, mai bogaţi sau mai săraci, guvernanţi sau oameni din popor, opinia că evenimentele sunt întotdeauna aşa precum le spun ei, cei din mass-media.
Democraţia mass-mediei impune ca atunci când cineva nu este de acord cu ei, să nu-l lase să-şi exprime punctul de vedere, fie întrerupându-l, fie făcându-l să dispară urgent din cadru.
Pe spinarea oamenilor, ei creează senzaţie, de cele mai mult ori fără niciun conţinut.
Acest lucru credem că se petrece şi în cazul Egumenului Sfintei şi Marii Mânăstiri a Vatopaidiului, Arhimandritul Efrem.
Ce au reuşit ziariştii? Să-l prezinte pe Egumenul Efrem ca vinovat ! Dar când îi iei la întrebări privind la ceea ce a făcut şi care este fărădelegea comisă de acesta, atunci lucrurile devin dificile… Toţi îţi răspund „Este vinovat pentru toate alea care se aud la televizor”. Adică ?, întreabă cineva cu bun simţ…
Continuare…
Credinţa. Dinamica despătimirii
Adaugat la martie 26, 2012 de Victor
Categoria: Andrei Andreicut, Articole, Cuvinte duhovnicesti
Atei convinşi sunt puţini. De multe ori cei ce se declară necredincioşi, de fapt, îşi impun să creadă că nu este Dumnezeu pentru a-şi trăi viaţa în neorânduială şi fără nici o cenzură morală.
Din păcate nici credincioşii convinşi nu sunt foarte mulţi. În România majoritatea covârşitoare a locuitorilor s-au declarat credincioşi. Este vorba, însă, de o credinţă căldicică, care nu determină la acţiune. De fapt, la un moment dat şi apostolii i-au cerut Domnului Hristos: „Sporeşte-ne credinţa. Iar Domnul a zis: De aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice acestui sicomor: Dezrădăcinează-te şi te sădeşte în mare, şi vă va asculta” (Luca 17, 5-6).
Continuare…
Slujba Sfintelor Taine. Pocăinţa
Adaugat la martie 24, 2012 de Victor
Categoria: Articole, Catehism, Slujbele Bisericii
185. Cine poate spovedi sau primi mărturisirea păcatelor?
Numai acela care are puterea şi dreptul de a dezlega, adică episcopul şi preotul, căci numai apostolilor şi urmaşilor lor, episcopii şi preoţii, le-a dat Hristos puterea şi porunca de a lega şi a dezlega păcatele oamenilor (Matei 18, 18; Ioan 20, 21-23). Canonul 102 Trulan prevede obligaţia preoţilor de a cerceta felul greşelilor mărturisite, pentru a prescrie leacuri potrivite.
Preotul deţine această putere în virtutea harului hirotoniei în treapta de preot, iar dreptul de a pune în lucrare această putere îl are prin hirotesia în duhovnic. Este bine să nu schimbăm duhovnicul decât la caz de mare nevoie, de pildă când se schimbă preotul sau când ne mutăm în altă parohie.
186. Cine trebuie să se spovedească?
Toţi trebuie să ne spovedim, chiar şi aceia cărora ni se pare că nu greşim şi nu păcătuim cu nimic. Aşa ne învaţă Sf. Ioan Evanghelistul, ucenicul cel iubit al Domnului: „Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este întru noi. Dacă mărturisim păcatele noastre, El credincios este şi drept ca să ne ierte nouă păcatele şi să ne curăţească pe noi de toată nedreptatea” (I Ioan 1, 8-9). Continuare…
Cum a ajuns un protestant printr-o icoana la Ortodoxie
Adaugat la martie 21, 2012 de Victor
Categoria: Articole, Icoane, Religii si secte
Când, în 1990, am părăsit Hawai pentru a studia la Seminarul Teologic Gordon-Conwell, am făcut-o cu scopul de-a ajunge profesor la liberalul seminar al „Bisericii Unite a lui Hristos”. Aceasta era una dintre cele mai liberale denominaţii protestante, şi voiam să ajut la aducerea sa înapoi la „rădăcinile biblice”. Ultimul lucru din lume pe care-l aşteptam era să devin ortodox!
Chemat de o icoană
După primul semestru, am fost invitat la un studiu biblic ţinut la biserica ortodoxă grecească a Sfinţilor Constantin şi Elena. În timpul studiului, privirile îmi tot fugeau spre masa unde se găseau de vânzare nişte icoane. Ochii mi se întorceau către o icoană anume, a lui Hristos ţinând Scriptura. În zilele ce au urmat nu mi-am putut scoate din minte acea icoană, aşa că m-am întors şi am cumpărat-o.
Când am luat-o, nici prin gând nu-mi trecea să mă fac ortodox. Am cumpărat-o ca pe-un mic gest de răzvrătire împotriva puternicei atitudini reformate de la Gordon-Conwell. Am simţit însă în icoană şi o putere duhovnicească, care m-a făcut mai conştient de prezenţa lui Hristos în viaţa mea.
Continuare…
