Romana

Русский

Cu noi este Dumnezeu!

Informatii Utile


Cautare


Lucrarea harului dumnezeiesc

Adaugat la ianuarie 23, 2017 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Teofan Zavoratul

Am spus că păcătosul se aseamănă unui om cufundat într-un somn adânc. Aşa cum cel adormit nu se va trezi şi nu se va scula de la sine, în ciuda pericolului care se apropie, de nu vine cineva să-l zgâlţâie, tot aşa cel cufundat în somnul păcatului nu-şi vine în fire şi nu se trezeşte până când nu vine harul dumnezeiesc în ajutorul lui. Prin nemărginita milostivire a lui Dumnezeu, acest har stă la îndemâna tuturor, se apropie pe rând de fiecare şi îi cheamă limpede pe toţi: Deşteaptă-te cel ce dormi şi te scoală din morţi şi te va lumina Hristos (Efeseni 5, 14).
Continuare…

Mesajul icoanei Botezul Domnului

Adaugat la ianuarie 19, 2017 de Victor
Categoria: Articole, Icoane

„…trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Sfântul Duh şi Aceştia trei Una sunt. Şi trei sunt care mărturisesc pe pământ: Duhul, apa şi sângele, şi aceşti trei mărturisesc la fel (I In 5, 7-8)

Precum fiecare celulă deţine zestrea genetică a întregului organism, tot astfel fiecare dintre icoanele ce alcătuiesc coroana unui iconostas este în sine o teofanie care dezvăluie în mod diferit acelaşi conţinut al Revelaţiei şi reflectă – atât cât îi este rânduit – un moment din evenimentele de la „plinirea vremii” (Gal. 4, 4). Fie că ne priveşte cu „ochiul compus” al iconostasului, fie că este zugrăvită pe zid, icoana se situează mereu pe un hotar, pe o limită care însă nu limitează, ci uneşte două lumi, deschizându-le una către cealaltă.

Icoana „Arătării Domnului la Iordan” sau „Teofania” descrie tocmai această „deschidere a cerurilor” în dublu sens, ilustrând prima manifestare publică a lui Hristos ca revelaţie supremă a lui Dumnezeu. Născut din Sfânta Fecioară Măria într-o umilă peşteră, după discreta Sa intrare în lume, acum este mărturisit şi arătat tu­turor ca Fiu al lui Dumnezeu. Trebuie făcută o delimitare între mesajul iconic al scenei Botezului, care comprimă vizual şi cronologic o imagistică cu sensuri suprapuse, şi semnificaţia Teofaniei ca act şi eveniment în sine, cu toate consecinţele lui în iconomia mântuirii.
Continuare…

Despre iertarea jignirilor

Adaugat la ianuarie 16, 2017 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Serafim de Sarov

Pentru jignire, ori de ce fel ar fi ea şi de la oricine ar veni, nu numai că nu se cade să ne răzbunăm, ci dimpotrivă, pe acela ce ne jigneşte trebuie să-l iertăm din toată inima, chiar dacă el s-ar împotrivi la aceasta şi să-l înduplecăm prin cuvintele Domnului: Dacă nu veţi ierta oamenilor greşalele lor, nici Tatăl vostru Cel ceresc nu va ierta greşalele voastre (Mat. 6, 15) şi iarăşi: Rugaţi-vă pentru cei ce vă supără şi vă prigonesc (Mat. 5, 44).
Continuare…

Cuvînt la Tăierea împrejur a Domnului – Sf. Ioan Gură de Aur

Adaugat la ianuarie 14, 2017 de Victor
Categoria: Articole, Familia, Ioan Gura de Aur, Predici

„Şi a coborît cu ei şi a venit în Nazaret şi le era supus” (Luca 2, 51)

Despre creşterea copiilor

Cînd Apostolul vorbeşte despre însuşirile cele bune ale unei văduve, aminteşte, mai înainte de toate, că ea trebuie să fi crescut copii (I Timotei 5, 9-10).

Însă cuvîntul „creştere” el nu-l ia într-un înţeles obştesc, de jos, precum mulţi înţeleg aceasta, că adică văduva nu trebuie să fi lăsat copiii săi să moară de foame. Chiar singură, puterea firii unei mame nu ar fi îngăduit aceasta, şi de aceea nu este trebuinţă de vreo lege ca văduva să nu lase copiii săi flămînzi. Apostolul vorbeşte aici despre creşterea întru cucernicie şi dreptate. Iar mamele care nu îşi cresc aşa copiii lor sunt mai rele decît cele ce îşi omoară copiii.
Aceasta trebuie să se zică nu numai femeilor, ci şi bărbaţilor.
Continuare…

Predică la Duminica a XXIX-a după Rusalii

Adaugat la ianuarie 8, 2017 de Victor
Categoria: Articole, Ilie Cleopa, Predici

( Despre nerecunoştinţă şi nemulţumire faţă de Dumnezeu )

Au nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sînt?
Nu s-a aflat să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decît numai acesta ce este de alt neam?

(Luca 17, 17-18)

Iubiţi credincioşi,

După cum mulţumirea şi recunoştinţa faţă de Dumnezeu îi aduc omului laudă, fericire şi binecuvîntare, tot aşa şi cei nemulţumitori şi nerecunoscători faţă de binefacerile lui Dumnezeu, au primit de la El aspre pedepse vremelnice şi veşnice. Nerecunoştinţa şi nemulţumirea omului faţă de binefacerile lui Dumnezeu se socoteşte ca o nebunie înaintea Lui. Acest lucru îl putem înţelege luminat din cuvintele Sfintei Scripturi care, arătînd nemulţumirea poporului iudeu faţă de atîtea binefaceri primite de la Dumnezeu, îl numeşte nebun cînd zice: Acest popor este nebun şi neînţelept. Continuare…

Pastorală la Naşterea Domnului a ÎPS Vladimir, Mitropolitul Chişinăului şi al Întregii Moldove

Adaugat la ianuarie 7, 2017 de Victor
Categoria: Articole, Predici

Preasfințiți arhipăstori, Cinstiţi preoţi şi diaconi,
Cuvioşi monahi şi monahii, Drept-măritori creştini,

Sărbătorind în fiecare an slăvita Naștere a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Biserica ne îndeamnă să cugetăm, din nou, la iubirea lui Dumnezeu ce ni s-a arătat prin întruparea Fiului Său. „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.” (Ioan 3,16). A trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume, ca să se mântuiască, prin El, lumea (Ioan 3,17).

Lumea zăcea sub povara păcatului neascultării lui Adam, care pusese, omul și omenirea, sub stăpânirea morții, ce le încovoia umerii ca unor robi, ducându-i să-i încătușeze în lanțurile iadului. Poarta Raiului, fiindu-i încuiată și păzită de heruvimul cu sabia de flacără vâlvâitoare (Facere 3,24), omul părea a avea un singur drum, spre „latura și umbra morții” (Isaia 9,2).
Continuare…

Sufletul, lumina raţională care vine de la Soarele raţiunii, Dumnezeu

Adaugat la ianuarie 3, 2017 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Ioan de Kronstadt, Pilde si povestiri

biserica apus de soareÎn toate trupurile binecinstitorilor creştini, care sunt temple nezidite de mână omenească, se află o lumină raţională – sufletul, care vine de la Soarele raţiunii supreme – Dumnezeu, Cel ce se face „văzut” în lume, ca şi sufletul în trup. Îmi dau seama când îmi pătrunde în suflet Soarele cunoştinţei – Dumnezeu; atunci mă simt uşor, simt căldură şi lumină; simt şi când se îndepărtează de mine, lăsând întuneric şi suferinţă.

Aşa cum, în universul material, atunci când soarele se acoperă sau se îndepărtează, vine întunericul, şi în universul spiritual întunericul vine o dată cu îndepărtarea de suflet a Soarelui care luminează mintea şi când El este acoperit de o negură blestemată.
Continuare…

Sfîntul Ierarh Spiridon, făcătorul de minuni

Adaugat la decembrie 25, 2016 de Victor
Categoria: Articole, Vietile Sfintilor

Sfîntul Ierarh SpiridonInsula Ciprului era patria minunatului Spiridon, care, născîndu-se din părinţi simpli, era şi el smerit cu inima şi bun cu viaţa. În copilăria sa a fost păstor de oi şi, crescînd, s-a împărtăşit nunţii celei legiuite şi s-a făcut tată de copii. El vieţuia cu cinste şi cu plăcere de Dumnezeu, urmînd lui David în blîndeţe, lui Iacob în simplitatea inimii şi lui Avraam în iubire de străini. Dar nu după mulţi ani, murindu-i soţia, cu osîrdie slujea lui Dumnezeu prin fapte bune, iar averea sa o cheltuia spre odihna străinilor. În lume atît de mult a plăcut lui Dumnezeu, încît s-a învrednicit cu darul facerii de minuni, căci vindeca tot felul de boli, din cele cu anevoie de vindecat şi izgonea duhurile rele din oameni, cu cuvîntul. Pentru aceasta a fost ales episcop al cetăţii Trimitundei, care era o cetate vestită a Ciprului, în împărăţia marelui Constantin şi a lui Constantie, fiul său, unde făcea minuni preaslăvite.

Oarecînd era în ostrovul acela secetă mare şi uscăciune, iar uscăciunii îi urma foametea şi foametei, moartea; căci mulţime de popor murea de foame. Pentru acea închidere a cerului, trebuia un Ilie sau un altul asemenea lui, ca să-l deschidă cu rugăciunea. Unul ca acela s-a arătat Sfîntul Spiridon, care, văzînd nevoia ce venea asupra poporului şi milostivindu-se părinteşte spre cei ce piereau de foame, s-a rugat cu sîrguinţă către preabunul Dumnezeu, Care îndată a umplut cerul cu nori, adunîndu-i de la marginile pămîntului. Apoi a fost lucrul cel mai minunat, ca să nu socotească cineva că ploaia s-a făcut din stihii, în chip firesc, căci multă vreme norii n-au dat ploaie, pînă ce iarăşi sfîntul a mai făcut rugăciune cu fierbinţeală şi atunci s-a vărsat ploaie mare pe pămînt şi n-a încetat multe zile, pînă cînd iarăşi s-a rugat sfîntul şi s-a făcut senin.
Continuare…

Despre trufie

Adaugat la decembrie 21, 2016 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Ioan Gura de Aur

Cum putem limita trufia? Aprofundând cunoaşterea lui Dumnezeu. Dacă trufia vine din necunoaşterea lui Dumnezeu, cunoaşterea lui Dumnezeu o va alunga.

Gândiţi-vă la gheena, gândiţi-vă la toate greşelile care cheamă pedeapsa dumnezeiască… Toate acestea curând vă vor smeri duhul. Nu puteţi aşa? Nu aveţi tăria?
Continuare…

Sfîntul Ierarh Nicolae, făcătorul de minuni

Adaugat la decembrie 19, 2016 de Victor
Categoria: Articole, Vietile Sfintilor

Sfîntul Ierarh Nicolae, făcătorul de minuni

Pe făcătorul cel mare de minuni, ajutătorul cel grabnic şi mijlocitorul cel prea ales către Dumnezeu, pe arhiereul lui Hristos, Nicolae, l-au odrăslit părţile Lichiei, în cetatea ce se numeşte Patara, din părinţi cinstiţi şi de bun neam, dreptcredincioşi şi bogaţi. Tatăl său se chema Teofan, iar mama sa Nona. Această binecuvîntată pereche, petrecînd cu bună credinţă în însoţirea cea legiuită şi împodobindu-se cu obiceiul cel bun, pentru viaţa lor cea plăcută lui Dumnezeu şi pentru multele milostenii şi faceri de bine mari, s-au învrednicit a odrăsli această odraslă sfîntă – singuri ei fiind rădăcină sfîntă – şi s-a făcut cum zice psalmistul : Ca un pom răsădit lîngă izvoarele apelor, care şi-a dat rodul său la vremea sa. Deci, născînd pe acest dumnezeiesc prunc, l-a numit Nicolae, care se tîlcuieşte „biruitor de popor”; şi cu adevărat s-a arătat biruitor al răutăţii, aşa binevoind Dumnezeu spre folosul de obşte al lumii.

După acea naştere, maica sa Nona a rămas stearpă, pînă la dezlegarea din legăturile cele trupeşti, mărturisind singură firea că nu este cu putinţă a se mai naşte alt fiu ca acela, ca numai pe acesta să-l aibă şi întîi şi pe urmă, care din pîntecele maicii sale s-a sfinţit cu darul cel de Dumnezeu insuflat. Căci n-a început a vieţui decît cinstind pe Dumnezeu cu bună cucernicie, nici n-a început a suge ţîţă, făcînd minuni din pruncie, nici nu s-a deprins mai întîi a mînca, ci a posti. Căci după naşterea sa, fiind în baie, a stat trei ceasuri pe picioarele sale, singur de sine, nesprijinindu-l nimeni, dînd prin această stare, cinste Sfintei Treimi, Căreia mai pe urmă avea să-i fie mare slujitor şi întîi-stătător. Continuare…