Romana

Русский

Cu noi este Dumnezeu!

Informatii Utile


Cautare


Ce îşi doreşte cel mai mult cel răposat de la rude şi prieteni

Adaugat la februarie 3, 2017 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Ilarion Alfeiev

Una dintre cântările de la slujba înmormântării ortodoxe este redactată în numele celui adormit, care le cere celor vii să se roage pentru el:

„Văzându-mă zăcând fără glas şi fără suflare, plângeţi toţi pentru mine, fraţilor şi prietenilor, rudelor şi cunoscuţilor, căci ieri vorbeam cu voi şi fără de veste mi-a venit înfrico­şătorul ceas al morţii. Ci veniţi toţi care mă iubiţi şi mă să­rutaţi cu sărutarea cea mai de pe urmă, că de acum nu voi mai umbla, nici nu voi mai vorbi cu voi. Continuare…

Nevoia şi puterea umilinţei

Adaugat la februarie 2, 2017 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Ioan Gura de Aur

Chiar de-aţi fi săvârşit multe fapte bune şi chiar de n-aţi simţi în cugetul vostru vreun rău, numai gândind că puteţi să vă încredeţi, veţi pierde prin aceasta tot câştigul rugăciunii.

Şi, dimpotriva, chiar când sufletul vă este împovărat de multe păcate, de veţi fi încredinţaţi că sunteţi cei din urmă păcătoşi, veţi fi vrednici să vă ridicaţi ochii spre Dumnezeu cu încredere.
Continuare…

Predică la Duminica a XXXII-a după Rusalii

Adaugat la ianuarie 29, 2017 de Victor
Categoria: Articole, Ilie Cleopa, Predici

( Despre atotştiinţa şi mila lui Dumnezeu )

O adîncul bogăţiei şi înţelepciunii şi al ştiinţei lui Dumnezeu! Cît sînt de necercetate judecăţile Lui şi cît de nepătrunse căile Lui!
(Romani 11, 33)

Iubiţi credincioşi,

Una din însuşirile cele nemărginite ale lui Dumnezeu este atotştiinţa Sa, prin care toate le ştie şi de toate poartă grijă. Această ştiinţă atotcuprinzătoare nimiceşte ştiinţa şi înţelepciunea oamenilor (Iov 5, 12-13; Pilde 19, 21).

În Sfînta Evanghelie de astăzi se spune că iudeii, văzînd pe Mîntuitorul intrat în casa lui Zaheu, mai marele vameşilor din Ierihon, s-au aprins de mînie asupra Domnului şi cîrteau că a intrat să găzduiască la un păcătos (Luca 19, 7). Şi aceasta o făceau fiindcă socoteau păcătoşi pe toţi vameşii care adunau impozitele împărăteşti şi făceau multe nedreptăţi în slujba lor. Iar Preabunul nostru Mîntuitor, ştiutorul inimilor şi cunoscătorul gîndurilor, nu lua aminte la răutatea lor, ci cunoscînd de departe credinţa cea mare a lui Zaheu şi aşezarea cea bună a sufletului său, văzîndu-l urcat într-un dud ca să poată a-L vedea, a zis către el: Zahee, grăbeşte-te de te pogoară, că astăzi, mi se cade să fiu în casa ta (Luca 19, 5).

Continuare…

Lucrarea harului dumnezeiesc

Adaugat la ianuarie 23, 2017 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Teofan Zavoratul

Am spus că păcătosul se aseamănă unui om cufundat într-un somn adânc. Aşa cum cel adormit nu se va trezi şi nu se va scula de la sine, în ciuda pericolului care se apropie, de nu vine cineva să-l zgâlţâie, tot aşa cel cufundat în somnul păcatului nu-şi vine în fire şi nu se trezeşte până când nu vine harul dumnezeiesc în ajutorul lui. Prin nemărginita milostivire a lui Dumnezeu, acest har stă la îndemâna tuturor, se apropie pe rând de fiecare şi îi cheamă limpede pe toţi: Deşteaptă-te cel ce dormi şi te scoală din morţi şi te va lumina Hristos (Efeseni 5, 14).
Continuare…

Mesajul icoanei Botezul Domnului

Adaugat la ianuarie 19, 2017 de Victor
Categoria: Articole, Icoane

„…trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Sfântul Duh şi Aceştia trei Una sunt. Şi trei sunt care mărturisesc pe pământ: Duhul, apa şi sângele, şi aceşti trei mărturisesc la fel (I In 5, 7-8)

Precum fiecare celulă deţine zestrea genetică a întregului organism, tot astfel fiecare dintre icoanele ce alcătuiesc coroana unui iconostas este în sine o teofanie care dezvăluie în mod diferit acelaşi conţinut al Revelaţiei şi reflectă – atât cât îi este rânduit – un moment din evenimentele de la „plinirea vremii” (Gal. 4, 4). Fie că ne priveşte cu „ochiul compus” al iconostasului, fie că este zugrăvită pe zid, icoana se situează mereu pe un hotar, pe o limită care însă nu limitează, ci uneşte două lumi, deschizându-le una către cealaltă.

Icoana „Arătării Domnului la Iordan” sau „Teofania” descrie tocmai această „deschidere a cerurilor” în dublu sens, ilustrând prima manifestare publică a lui Hristos ca revelaţie supremă a lui Dumnezeu. Născut din Sfânta Fecioară Măria într-o umilă peşteră, după discreta Sa intrare în lume, acum este mărturisit şi arătat tu­turor ca Fiu al lui Dumnezeu. Trebuie făcută o delimitare între mesajul iconic al scenei Botezului, care comprimă vizual şi cronologic o imagistică cu sensuri suprapuse, şi semnificaţia Teofaniei ca act şi eveniment în sine, cu toate consecinţele lui în iconomia mântuirii.
Continuare…

Despre iertarea jignirilor

Adaugat la ianuarie 16, 2017 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Serafim de Sarov

Pentru jignire, ori de ce fel ar fi ea şi de la oricine ar veni, nu numai că nu se cade să ne răzbunăm, ci dimpotrivă, pe acela ce ne jigneşte trebuie să-l iertăm din toată inima, chiar dacă el s-ar împotrivi la aceasta şi să-l înduplecăm prin cuvintele Domnului: Dacă nu veţi ierta oamenilor greşalele lor, nici Tatăl vostru Cel ceresc nu va ierta greşalele voastre (Mat. 6, 15) şi iarăşi: Rugaţi-vă pentru cei ce vă supără şi vă prigonesc (Mat. 5, 44).
Continuare…

Cuvînt la Tăierea împrejur a Domnului – Sf. Ioan Gură de Aur

Adaugat la ianuarie 14, 2017 de Victor
Categoria: Articole, Familia, Ioan Gura de Aur, Predici

„Şi a coborît cu ei şi a venit în Nazaret şi le era supus” (Luca 2, 51)

Despre creşterea copiilor

Cînd Apostolul vorbeşte despre însuşirile cele bune ale unei văduve, aminteşte, mai înainte de toate, că ea trebuie să fi crescut copii (I Timotei 5, 9-10).

Însă cuvîntul „creştere” el nu-l ia într-un înţeles obştesc, de jos, precum mulţi înţeleg aceasta, că adică văduva nu trebuie să fi lăsat copiii săi să moară de foame. Chiar singură, puterea firii unei mame nu ar fi îngăduit aceasta, şi de aceea nu este trebuinţă de vreo lege ca văduva să nu lase copiii săi flămînzi. Apostolul vorbeşte aici despre creşterea întru cucernicie şi dreptate. Iar mamele care nu îşi cresc aşa copiii lor sunt mai rele decît cele ce îşi omoară copiii.
Aceasta trebuie să se zică nu numai femeilor, ci şi bărbaţilor.
Continuare…

Predică la Duminica a XXIX-a după Rusalii

Adaugat la ianuarie 8, 2017 de Victor
Categoria: Articole, Ilie Cleopa, Predici

( Despre nerecunoştinţă şi nemulţumire faţă de Dumnezeu )

Au nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sînt?
Nu s-a aflat să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decît numai acesta ce este de alt neam?

(Luca 17, 17-18)

Iubiţi credincioşi,

După cum mulţumirea şi recunoştinţa faţă de Dumnezeu îi aduc omului laudă, fericire şi binecuvîntare, tot aşa şi cei nemulţumitori şi nerecunoscători faţă de binefacerile lui Dumnezeu, au primit de la El aspre pedepse vremelnice şi veşnice. Nerecunoştinţa şi nemulţumirea omului faţă de binefacerile lui Dumnezeu se socoteşte ca o nebunie înaintea Lui. Acest lucru îl putem înţelege luminat din cuvintele Sfintei Scripturi care, arătînd nemulţumirea poporului iudeu faţă de atîtea binefaceri primite de la Dumnezeu, îl numeşte nebun cînd zice: Acest popor este nebun şi neînţelept. Continuare…

Pastorală la Naşterea Domnului a ÎPS Vladimir, Mitropolitul Chişinăului şi al Întregii Moldove

Adaugat la ianuarie 7, 2017 de Victor
Categoria: Articole, Predici

Preasfințiți arhipăstori, Cinstiţi preoţi şi diaconi,
Cuvioşi monahi şi monahii, Drept-măritori creştini,

Sărbătorind în fiecare an slăvita Naștere a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Biserica ne îndeamnă să cugetăm, din nou, la iubirea lui Dumnezeu ce ni s-a arătat prin întruparea Fiului Său. „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.” (Ioan 3,16). A trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume, ca să se mântuiască, prin El, lumea (Ioan 3,17).

Lumea zăcea sub povara păcatului neascultării lui Adam, care pusese, omul și omenirea, sub stăpânirea morții, ce le încovoia umerii ca unor robi, ducându-i să-i încătușeze în lanțurile iadului. Poarta Raiului, fiindu-i încuiată și păzită de heruvimul cu sabia de flacără vâlvâitoare (Facere 3,24), omul părea a avea un singur drum, spre „latura și umbra morții” (Isaia 9,2).
Continuare…

Sufletul, lumina raţională care vine de la Soarele raţiunii, Dumnezeu

Adaugat la ianuarie 3, 2017 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Ioan de Kronstadt, Pilde si povestiri

biserica apus de soareÎn toate trupurile binecinstitorilor creştini, care sunt temple nezidite de mână omenească, se află o lumină raţională – sufletul, care vine de la Soarele raţiunii supreme – Dumnezeu, Cel ce se face „văzut” în lume, ca şi sufletul în trup. Îmi dau seama când îmi pătrunde în suflet Soarele cunoştinţei – Dumnezeu; atunci mă simt uşor, simt căldură şi lumină; simt şi când se îndepărtează de mine, lăsând întuneric şi suferinţă.

Aşa cum, în universul material, atunci când soarele se acoperă sau se îndepărtează, vine întunericul, şi în universul spiritual întunericul vine o dată cu îndepărtarea de suflet a Soarelui care luminează mintea şi când El este acoperit de o negură blestemată.
Continuare…