Despre încercarea lui Toma
Adaugat la mai 1, 2011 de Victor
Categoria: Articole, Nicolae Velimirovici
Domnul meu şi Dumnezeul meu (Ioan 20: 28).
Cînd Maria Magdalena a auzit glasul Celui înviat cu inima ei, ea a strigat: Domnul meu şi Dumnezeul meu! Cînd Saul a văzut lumina orbitoare de pe drumul Damascului şi a auzit cuvintele Celui înviat, el a adeverit: Domnul meu şi Dumnezeul meu! Cînd păgînii, uluiţi, vedeau cum mii de nenumărate mii de mucenici merg cu bucurie la chinuri, şi îi întrebau Cine este Acest Hristos pentru care sunt fericiţi să moară, ei răspundeau într-un glas: Domnul meu şi Dumnezeul meu! Cînd înţelepţii lumii acesteia ridiculizau oştirile de nevoitori ai pustiei văzute sau gîndite, întrebîndu-i Cine este Acela pentru care iau asupra lor o viaţă atît de groaznică, ei cu toţii răspundeau cu acest răspuns: Domnul meu şi Dumnezeul meu!
Continuare…
Din ce moarte ne-a izbavit Hristos?
Adaugat la aprilie 27, 2011 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Rafail Noica
„Subiectul de astazi este o intrebare care am socotit-o minunata, din ultima cuvantare pe care am tinut-o aicea. Intrebarea era „Din ce moarte ne-a izbavit Hristos?” Si-am simtit ca nu am raspuns cum se cuvenea. Cum se zice, mai popular asa, „n-am fost pe faza”. În doua cuvinte, pe care as vrea sa le dezvolt astazi, putem spune asa: „din moartea necunoasterii de Dumnezeu, care ne-a survenit tocmai din gustarea pomului cunoasterii”. Cuvantul nu mie mi-a fost dat, altcineva mi l-a dat, dar asa cum m-a izbit intrebarea, ca fiind minunata „“ in sensul ca intrebari de astea as vrea sa purtam toti in inimile noastre pana cand vom ajunge sa cunoastem Invierea „“ tot asa imi vine sa zic ca m-a traznit si raspunsul. Ala era cel care as fi vrut sa-l fi dat, chit ca mai dezvoltam dupa aia, si ma bucur pentru persoana careia i-a venit de la Dumnezeu”¦”
„O, de-am trai noi toti ca MOARTE necunoasterea lui Dumnezeu (in chip viu, existential, nota noastra). De-am trai noi asta ca o moarte, ne-ar fi mai putin confortabil sa traim in toate conforturile pe care ni le ofera viata. Dar ar fi un zbucium foarte important. Dar s-a pierdut, cu dinamica necontenita a caderii lui Adam, s-a pierdut pana si simtamantul asta”.
Continuare…
Rugăciunea Sfîntului Efrem Sirul – rugăciunea specifică a Postului Mare
Adaugat la aprilie 14, 2011 de Victor
Categoria: Alexander Schmemann, Articole, Efrem Sirul, Post
Pr. Prof. Alexander Schmemann (1921-1983)
Dintre toate cîntările şi rugăciunile din timpul Postului, o singură scurtă rugăciune poate fi considerată rugăciunea specifică a acestuia. Tradiţia o atribuie unui mare învăţător al vieţii duhovniceşti – Sfîntul Efrem Sirul:
„Doamne şi Stăpînul vieţii mele,
duhul trîndăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpînire şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie.
Iar duhul curăţiei, al gîndului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, robului Tău.
Aşa Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşalele mele şi să nu osîndesc pe fratele meu, că binecuvîntat eşti în vecii vecilor. Amin„.
Despre Sfînta Liturghie (I)
Adaugat la aprilie 12, 2011 de Victor
Categoria: Abecedar crestin, Articole, Catehism, Slujbele Bisericii
85. Care este fapta şi dovada cea mai înaltă prin care omul cinsteşte şi preamăreşte pe Dumnezeu?
Dintre toate actele noastre de cult prin care cinstim şi preamărim pe Dumnezeu cel mai desăvîrşit este sacrificiul sau jertfa.
86. Ce este jertfa?
Jertfa este dăruirea plină de iubire şi evlavie a unui obiect în cinstea lui Dumnezeu. Prin aceasta voim să arătăm că El, ca ziditor a toate, este stăpînul tuturor lucrurilor şi că noi, ca făpturi ale Lui, atîrnăm întru totul de El. Astfel Îi recunoaştem stăpînirea şi puterea şi mărturisim datoria noastră de recunoştinţă şi de iubire faţă de El, pentru toate cîte ne-a dat.
Continuare…
Echilibru intre munca si rugaciune
Adaugat la aprilie 11, 2011 de Victor
Categoria: Articole, Pilde si povestiri
Intr-o manastire a venit din alta parte un monah foarte evlavios, in cautarea de atmosfera mai monahala decat in manastirea din care a plecat. I-a spus staretului ca el doreste sa traiasca dupa Scripturi, numai cu cuvantul lui Dumnezeu; asa ca sa i se ingaduie linistea cuvenita lecturii si rugaciunii.
In manastiri este o regula: oricine vine este primit si omenit ca oaspete trei zile. Dupa trei zile trebuie sa ia parte la munca impreuna cu obstea monahilor, care traiesc dupa principiul din vechime stabilit, „ora et labora” ” roaga-te si munceste”.
Staretul l-a primit pe calugarul nostru, dar dupa trei zile calugarul s-a trezit cu economul manastirii care i-a spus cu binisorul: „Dupa traditia noastra, fii Cuviosia ta bun si du-te la camp cu fratii si cu calugarii nostri. Acum ai implinit trei zile de cand ai venit, asa cu daca vrei sa mai ramai, asta-i randuiala din vechime”.
Continuare…
„Fericit este omul care-şi va umple casa de copii” (Ps. 126:5)
Adaugat la aprilie 8, 2011 de Victor
Categoria: Articole, Familia, Interviuri, Pilde si povestiri
Sfîntul Ioan Gură de Aur a spus: ” Daţi- mi o generaţie de mame bune creştine şi voi schimba faţa lumii!” De-a lungul istoriei creştinismului, s-au evidenţiat mai multe mame care şi-au crescut copiii cu dragoste, dăruire, înţelepciune şi nădejde în Dumnezeu, punînd pe primul plan educaţia creştină. Emilia „“ mama Sfîntului Vasile cel Mare, Irina „“ mama Sfîntului Fotie cel Mare, Marta „“ mama Sfîntului Simeon Stîlpnicul sunt doar cîteva pilde de mame vrednice de urmat, care, prin viaţa pe care dus-o, au ajuns ele însele în Sinaxare. Dacă vom privi atent în jurul nostru, vom vedea oameni care caută să se asemene sfinţilor din vechime. Pe suceveanca Aglaia Mihoc, Dumnezeu a binecuvîntat-o cu zece copii „“ şase băieţi şi patru fete „“, fiind mama cu cei mai mulţi copii preoţi din Romînia. Continuare…
Cultul divin public
Adaugat la aprilie 6, 2011 de Victor
Categoria: Abecedar crestin, Articole, Catehism
78. Care sunt cele mai însemnate părţi ale cultului divin public?
Cele mai însemnate părţi ale cultului divin public sunt: Sfînta Liturghie, cele şapte Laude, sfintele slujbe ale Sfintelor Taine şi Sfintele Ierurgii.
79. Ce este Sfînta Liturghie?
Sfînta Liturghie este cea mai de seama sfînta slujbă obstească a Bisericii care se roagă. Ea este miezul cultului divin, public şi comun, precum şi culmea cea mai înaltă a trăirii duhovniceşti. Mîntuitoarea jertfă de pe Golgota este izvorul tuturor darurilor, iar Sfînta Liturghie este aducerea necontenită a acestei jertfe şi însăşi lucrarea lui Hristos în Biserică. Ea este dumnezeiasca şi prea sfînta Taină a Tainelor lui Iisus Hristos şi se săvîrşeşte numai de arhiereu şi de preot şi nu se numără în numărul celor şapte Laude.
Continuare…
Biserica si problemele sociale
Adaugat la aprilie 1, 2011 de Victor
Categoria: Articole, Biserica si societate
Constituie o convingere comuna tuturor crestinilor nevoia participarii Bisericii la abordarea si solutionarea problemelor sociale. Ceea ce este firesc, intrucat scopul Bisericii nu este sa ramana deoparte, ci sa se apropie de om in toate aspectele si manifestarile vietii lui. Doar astfel ii slujeste dupa pilda Mantuitorului, Care n-a venit sa I se slujeasca, ci sa slujeasca si sa isi dea viata „rascumparare pentru multi”.
Dar, in acelasi timp, exista deosebiri importante intre Biserica Ortodoxa si confesiunile crestine apusene in ceea ce priveste viziunea asupra acestor probleme sociale. Biserica Ortodoxa nu gaseste cu cale dezvoltarea unui sistem de referinta special destinat vietii sociale, precum face romano-catolicismul, ca de altfel – pana la un punct – si protestantismul. Continuare…
Rugăciunea Bisericii şi foloasele ei
Adaugat la martie 30, 2011 de Victor
Categoria: Abecedar crestin, Articole, Catehism
63. Ce înÈ›elegem prin rugăciunea obştească sau rugăciunea Bisericii?
Prin rugăciunea obştească sau rugăciunea Bisericii se înţelege acel fel de rugăciune făcută în numele Bisericii din porunca ei, potrivit năzuinţelor ei şi după rînduieli întocmite de ea.
Spre deosebire de rugăciunea particulară, pe care fiecare o poate aduce lui Dumnezeu, Biserica are rugăciune comuna (obştească), adică la care iau parte toţi credincioşii.
64. Care sunt foloasele acestui fel de rugăciune?
Rugăciunea Bisericii, adică rugăciunea obştească, care se săvîrşeşte de Biserică prin preoţii ei, este de un folos nepreţuit.
Unindu-ne la rugăciune toţi credincioşii, în biserică, avem nădejdea neclintită că Mîntuitorul este în mijlocul nostru, rugîndu-Se pentru noi şi cu noi, după cum a făgăduit: „Dacă doi dintre voi se vor învoi pe pămînt în privinţa unui lucru de care îl vor cere, se va da lor de către Tatăl Meu, Care este în ceruri. Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor” (Matei 18, 19-20). Continuare…
Despre pocăinţă – Sf. Siluan Athonitul
Adaugat la martie 23, 2011 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Siluan Athonitul
Sufletul meu Te-a cunoscut, Doamne, şi eu scriu despre mila Ta norodului Tău.
Noroadelor, nu vă întristaţi că trăiţi în osteneli. Luptaţi numai cu păcatul şi cereţi ajutor de la Dumnezeu, iar El vi-l va da, pentru că e milostiv şi ne iubeşte.
Noroadelor, cu lacrimi scriu aceste rînduri. Sufletul meu vrea ca voi să cunoaşteţi pe Domnul şi să vedeţi mila şi slava Lui. Am şaptezeci şi doi de ani; curînd voi muri şi scriu despre mila Domnului, pe care Domnul mi-a dat să o cunosc prin Duhul Sfînt; şi Duhul Sfînt m-a învăţat să iubesc norodul. V-aş pune pe un munte înalt, ca de pe vîrful lui să puteţi vedea faţa blîndă şi milostivă a Domnului şi inimile voastre să salte de bucurie. Vă spun adevărul: nu ştiu nimic bun în mine însumi şi în mine sunt multe păcate, dar harul Duhului Sfînt mi-a şters mulţime de păcate şi ştiu că celor ce luptă cu păcatul Domnul le dă nu numai iertarea, dar şi harul Duhului Sfînt, care bucură sufletul şi-i dă o pace dulce şi adîncă.
Continuare…
