Anatema sau blestemul Bisericii

Adaugat la martie 17, 2011 de Victor
Categoria: Articole, Catehism

Din Sfanta Scriptura aflam ca este nefiresc ca din aceeasi gura sa iasa binecuvantarea si blestemul (Iacov 3, 10). Traditia si istoria ne stau insa drept marturie ca blestemul a fost una din formele de manifestare ale autoritatii bisericesti inca din primele veacuri crestine. Unii oameni ar putea spune ca Biserica da dovada de „fatarnicie” in aceasta situatie. Dorim sa aratam pe ce anume se intemeiaza acest demers al Bisericii, care desi este unul extrem, nu este nicidecum lipsit de fundament.

Dintru inceput, trebuie sa spunem ca, in Biserica, blestemul este indreptat catre diavol. Acest lucru este evident in rugaciunile intocmite special de catre Sfintii Parinti pentru indepartarea demonilor si a lucrarii acestora. Cel mai cunoscut exemplu sunt Molitfele Sfantului Vasile cel Mare: „Te blestem pe tine, incepatorul rautatilor si al hulei, capetenia impotrivirii si urzitorul vicleniei. Te blestem pe tine cel aruncat din lumina cea de sus si surpat pentru mandrie in intunericul adancului„.
Continuare…

Alexei Mateevici, preotul şi proorocul limbii noastre, la 123 de ani de la naştere”¦

Adaugat la martie 16, 2011 de Victor
Categoria: Articole

Trecut prin focul şi războiul de la Mărăşeşti, Podoleni şi Tecuci, dacă nu ar fi murit atunci în 1917, străpuns de apocalipticul tif”¦ alta ar fi fost soarta celui care a fost psalmistul limbii noastre „“ profeticul poet al pămîntului şi graiului strămoşesc.

Au existat scriitori redutabili, care s-au bucurat de o mare popularitate în timpul vieţi, dar peste care, după sfîrşitul lor fizic, s-a lăsat irevocabil valul uitării. Şi dimpotrivă au fost şi asemenea scriitori, aproape nesocotiţi de contemporani, cărora totuşi le-a fost hărăzită o glorie postumă. Anume acesta este şi cazul părintelui Alexei Mateevici.

Cunoscut în vremea sa doar de grupuri restrînse „“ colegi, tineri studioşi, clerici, după trecerea în eternitate se bucură de o apreciere şi recunoaştere tot mai largă. Fenomenul se explică prin aprofundarea continuă a înţelegerii celor scrie de dînsul, prin determinarea adevăratelor dimensiuni ale moştenirii sale literare, prin relevarea necontenită a noi şi noi sensuri ale acesteia în dependenţă de circumstanţele schimbătoare.
Continuare…

Teologia necazurilor la Sfinţii Părinţi

Adaugat la martie 14, 2011 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti

Teologia necazurilor îmbracă două aspecte: ispitele din partea poftelor şi încercările prin dureri şi necazuri. Ambele noţiuni, de „ispită” şi „încercare”, sunt redate prin grecescul „peirasmós”. Asociem necazul cu întristarea, cu judecata divină, cu părăsirea (pedagogică sau lepădarea) omului de către Dumnezeu, dar, poate, niciodată cu „darul”. Or, teologia necazurilor, fără o teologie a darului şi a harului primit sau refuzat, a recunoştinţei sau nemulţumirii şi uitării ce le acompaniază, nu poate fi înţeleasă.
Continuare…

Postul Mare – urcuşul duhovnicesc spre Sfintele Paşti

Adaugat la martie 7, 2011 de Victor
Categoria: Articole, Ignatie Briancianinov, Post

Domnul Hristos arăta puterea postului cînd le spunea ucenicilor că „unele soiuri de duhuri se pot scoate doar cu post şi rugăciune”. De aceea, Sfinţii Părinţi zic că postul este poarta, iar epitrahilul este uşa mîntuirii. Adică prin poarta aceasta strîmtă de care vorbeşte Mîntuitorul vor intra virtuţile sfinte în sufletul şi trupul omului, îmblînzindu-le şi sfinţindu-le, iar epitrahilul simbolizează spovedania, iertarea păcatelor. Sfîntul Vasile cel Mare spune că „atît de bătrînă este porunca postului încît ea este de o vîrstă cu omul”.
Continuare…

Cuvînt la Vecernia din Duminica Lăsatului sec de brînză

Adaugat la martie 6, 2011 de Victor
Categoria: Articole, Luca al Crimeii, Predici

Mergi mai întîi de te împacă cu fratele tău Astăzi, Sfînta Biserică ne aminteşte că a purcede pe calea postului putem numai iertînd pe toţi cei vinovaţi faţă de noi şi cerînd iertare de la toţi faţă de care suntem noi vinovaţi.

De nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre (Mt. 6, 15).
Continuare…

Consecintele legalizarii casatoriilor homosexuale

Adaugat la martie 4, 2011 de Victor
Categoria: Articole, Morala

„In vremuri ale minciunii universale, a spune adevarul este un act revolutionar.„
George Orwell

Toti aceia care cred ca o „casatorie” intre parteneri de acelasi sex este doar o excentricitate benigna care nu va afecta omul de rand, ar trebui sa se gandeasca la ce s-a intamplat in statul Massachusetts, S.U.A.

In data de 18 noiembrie 2003, Curtea Suprema de Justitie a Statului Massachusetts a anuntat hotararea asupra cazului Goodridge, declarand neconstitutionala neacceptarea „casatoriei” intre parteneri de acelasi sex. Sase luni mai tarziu, a inceput oficierea casatoriilor homosexuale.
Continuare…

Ruga Sfîntului Ioan Gură de Aur

Adaugat la martie 2, 2011 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Ioan Gura de Aur

Aceasta să fie treaba voastră, zice, ca în rugăciuni să mulţumiţi lui Dumnezeu, şi pentru cele văzute şi pentru cele nevăzute, şi pentru cele ce am făcut, fie de voie, fie de nevoie, şi pentru împărăţia cerurilor, şi pentru gheena şi pentru necazuri, şi pentru liniştea ce o avem. Căci acesta este obiceiul sfinţilor de a se ruga şi a mulţimi pentru binefacerile comune.
Continuare…

Cel ce inseala, se inseala singur

Adaugat la februarie 24, 2011 de Victor
Categoria: Articole, Pilde si povestiri

Cu mult timp în urmă, a trăit un boier tare bun. Într-o zi, l-a chemat la el pe un ţăran şi i-a spus:

– Uite, omule, fiindcă ştiu că familia ta o duce destul de greu, vreau să te ajut. Îţi dau de muncă şi te plătesc foarte bine. Vrei să lucrezi pentru mine?

– Sigur, boierule „“ a răspuns omul bucuros „“ ce trebuie să fac?

– Să-mi construieşti o casă, la marginea pădurii.

Ţăranul a plecat bucuros şi, chiar din acea zi, s-a apucat de treabă. Boierul îi dădea bani pentru tot ce trebuia să cumpere. Însă omul ce şi-a spus ? „E, şi aşa nu mă vede, ce-ar fi să-l înşel?!” Continuare…

Să ne facem cruce fără ruşine

Adaugat la februarie 17, 2011 de Victor
Categoria: Abecedar crestin, Articole, Minunile Ortodoxiei

Trecem zilnic în drumul nostru măcar pe lîngă o biserică. Dacă suntem grăbiţi şi nu putem intra să ne închinăm, ori dacă ne aflăm într-un mijloc de transport, ne facem doar semnul crucii şi trecem mai departe. Privirile sau chiar cuvintele unora din jurul nostru ne pot face să ne simţim inconfortabil în această situaţie. Nu trebuie să uităm însă că, făcînd semnul crucii, ne mărturisim credinţa şi suntem mai aproape de Dumnezeu.

Toate rînduielile liturgice şi toate rugăciunile încep şi se termină în biserica ortodoxă cu semnul crucii. Despre acest gest, Sfîntul Chiril din Ierusalim spunea: „Să nu ne ruşinăm a mărturisi pe cel răstignit„.

Cînd ducem degetele mîinii drepte la frunte, trebuie să ştim că, prin aceasta, noi îl rugăm pe Dumnezeu să lumineze mintea şi cugetarea noastră, făgăduindu-ne să cugetăm pururea la El. Cînd de la frunte pogorîm mîna la piept, prin aceasta arătăm că suntem gata să iubim pe Dumnezeu din toată inima noastră. Iar cînd atingem umerii, închinăm lui Dumnezeu toate puterile noastre sufleteşti şi trupeşti şi-L rugăm să ne dea putere şi dorinţă de a-L sluji şi a-I plăcea Lui. Continuare…

„O astfel de „corectitudine” va produce mereu numai schisme si in cele din urma ajuta numai miscarea ecumenica”¦”

Adaugat la februarie 16, 2011 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Ecumenism, Religii si secte, Serafim Rose

* Intr-adevar, daca privim la situatia Bisericii Ortodoxe din Grecia, putem vedea ca miscarea ecumenica a provocat o reactie ce a devenit deseori excesiva, si uneori aproape la fel de rea ca boala pe care cauta sa o vindece. Gruparile mai moderate ale vechilor calendaristi greci au o pozitie similara cu cea a Bisericii noastre Ruse de peste granite; dar au avut loc schisme dupa schisme intre vechii calendaristi asupra chestiunii „strictetei”. Acum cativa ani, unul din aceste grupuri a rupt comuniunea cu biserica noastra, deoarece episcopii au refuzat sa declare ca toate celelalte Biserici Ortodoxe sunt lipsite de har; acest grup afirma acum ca e unicul ce poseda harul, ca este singurul ortodox. De curand, a atras niste convertiti din biserica noastra, si trebuie sa fim constienti ca aceasta atitudine este un pericol pentru unii din convertitii americani si europeni: cu mintile noastre calculate, rationaliste, este foarte usor sa credem ca suntem plini de ravna si de strictete, pe cand in realitate ne lasam, mai ales, in voia patimii noastre pentru dreptatea sinelui.
Continuare…