Romana

Русский

Cu noi este Dumnezeu!

Informatii Utile


Categorii articole:



Despre Sfînta Liturghie (I)

aprilie 12, 2011 Categoria: Abecedar crestin, Articole, Catehism, Slujbele Bisericii

Sfînta Liturghie
85. Care este fapta şi dovada cea mai înaltă prin care omul cinsteşte şi preamăreşte pe Dumnezeu?

Dintre toate actele noastre de cult prin care cinstim şi preamărim pe Dumnezeu cel mai desăvîrşit este sacrificiul sau jertfa.

86. Ce este jertfa?

Jertfa este dăruirea plină de iubire şi evlavie a unui obiect în cinstea lui Dumnezeu. Prin aceasta voim să arătăm că El, ca ziditor a toate, este stăpînul tuturor lucrurilor şi că noi, ca făpturi ale Lui, atîrnăm întru totul de El. Astfel Îi recunoaştem stăpînirea şi puterea şi mărturisim datoria noastră de recunoştinţă şi de iubire faţă de El, pentru toate cîte ne-a dat.

87. Este veche jertfă?

Este tot atît de veche şi răspîndită ca religia însăşi. Înclinaţia de a cinsti pe Dumnezeu prin jertfă este sădită chiar în firea omului; de aceea găsim jertfa în toate religiile, la toate popoarele şi în toate vremurile. Aducerea de jertfă începe chiar cu primii oameni, şi anume cu jertfa lui Cain şi Abel, despre care ne mărturiseşte prima carte a Sfintei Scripturi: „Dar după un timp, Cain a adus jertfă lui Dumnezeu din roadele pămîntului. Şi a adus şi Abel din cele întîi născute ale oilor sale şi din grăsimea lor” (Fac. 4, 3-4).
Îndeosebi la evrei, jertfele au fost orînduite de Dumnezeu însuşi, prin Moise, care a întocmit cu de-amănuntul atît felul sau materia jertfelor, cît şi timpul şi rînduiala sau chipul în care trebuiau aduse. Acestea le găsim descrise mai ales în cartea a treia a Sfintei Scripturi, numita Levitic, sau Cartea Preoţilor, scrisă de Moise.

88. Noi, creştinii, aducem jertfă lui Dumnezeu?

Da.

89. Care este această jertfă?

Sfînta Euharistie, adică însuşi Sfîntul Trup si Sînge al Domnului.

90. Cum se numeşte slujba în timpul căreia se pregăteşte şi se aduce jertfa Sfintei Euharistii?

Sfînta Liturghie.

91. Cine a întemeiat Sfînta Liturghie? Sau cine ne-a învăţat şi ne-a poruncit s-o săvîrşim?

Mîntuitorul însuşi.

92. Cînd şi cum?

În ajunul morţii Sale pe cruce, adică Joi seara, la Cina cea de Taină. Serbînd atunci Paştele, împreună cu ucenicii Săi, „Iisus luînd pîine şi binecuvîntînd a frînt şi a dat ucenicilor Săi, zicînd: „Luaţi, mîncaţi acesta este Trupul Meu”. Luînd apoi paharul şi mulţumind, le-a dat lor zicînd: „Beţi dintru acesta toţi: acesta este Sîngele Meu al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă, spre iertarea păcatelor”” (Matei 26, 26-28; Marcu 14, 22-24; Luca 22, 19-20; I Cor. 11, 23-25).
În locul jertfelor Legii Vechi, pecetluite cu sînge de ţapi şi de viţei (vezi Ieş. 24, 18), Mîntuitorul întemeiază o Lege nouă, sau un legămînt nou între Dumnezeu şi oameni, pecetluindu-l cu însuşi Trupul şi Sîngele Său pe Golgota. Mîntuitorul le dădea Sfinţilor Săi Apostoli, la Cină, sub forma nesîngeroasă a pîinii şi vinului, această jertfă pe care trebuiau să o aducă de atunci înainte Ucenicii Săi, după porunca Sa: „Aceasta să faceţi întru pomenirea Mea!” (Luca 22, 19 şi I Cor. 11, 24 şi 25). Prin aceste cuvinte El rînduieşte pe Apostolii Săi drept arhierei sau preoţi slujitori ai jertfei celei noi, întemeiată atunci de El.
Urmînd porunca Domnului şi Învăţătorului lor iubit, Sfinţii Apostoli şi mai apoi ucenicii lor săvîrşeau zilnic Jertfa Mîntuitorului spre neîntrerupta aducere aminte de El. Ei făceau întocmai ca Domnul, Care, la Cină, înainte de a frînge şi a împărţi pîinea, a binecuvîntat, iar cînd le-a întins paharul, a mulţumit (lui Dumnezeu-Tatăl) (Matei 26, 27; Marcu 14, 22-23; Luca 22, 17-18 şi I Cor. 11, 23 ş.u.). Adunîndu-se deci pentru rugăciune, Sfinţii Apostoli şi ucenicii lor mulţumeau şi se rugau îndelung ca Domnul să prefacă pîinea şi vinul de pe masa lor în însuşi Sfîntul Său Trup şi Sfîntul Său Sînge, cu care apoi se împărtăşeau. Acelaşi lucru au făcut mai tîrziu şi urmaşii sfinţiţi şi legiuiţi ai Sfinţilor Apostoli, adică arhiereii şi preoţii, căror ei le-au împărăţit harul dumnezeiesc de a săvîrşi această Sfîntă taină.
Astfel a luat naştere o rînduială de slujbă sfîntă, cunoscută la început sub diferite numiri, ca: frîngerea pîinii (Fapte 2, 42), Masa sau Cina Domnului (I Cor. 10, 16), Euharistie (mulţumire). Mai pe urmă, această sfîntă slujbă a primit numele de Liturghie, sub care o cunoaştem azi şi care înseamnă: lucrare sau slujbă publică, obştească, rînduială şi săvîrşită spre folosul tuturor.

93. Ce este, prin urmare, Sfînta Liturghie?

Este o Rînduială de sfinte rugăciuni, în timpul căror se săvîrşeşte şi se aduce jertfa fără de sînge a Legii celei Noi, întemeiată de Mîntuitorul la Cina cea de Taină şi încredinţată de El Sfinţilor Săi Apostoli, iar de aceştia, urmaşilor lor sfinţiţi (arhierei şi preoţi), pentru a fi săvîrşită de-a-pururea în Biserica creştină, spre pomenirea Lui şi spre iertarea păcatelor membrilor Bisericii Lui.

94. Cine poate săvîrşi slujba Sfintei Liturghii?

Numai arhiereii şi preoţii cu hirotonie legală, adică sfinţiţi şi aşezaţi după rînduiala canonică a Bisericii. Cei caterisiţi sau îndepărtaţi din slujbă şi cei vinovaţi de păcate grele nu mai pot liturghisi. Diaconul nu poate sluji singur, ci totdeauna numai cu preotul.
În afară de preotul săvîrşitor al Sfintei Jertfe, pentru săvîrşirea Sfintei Liturghii mai trebuie neapărat cel puţin un cîntăreţ care să dea răspunsurile la strană şi să ajute pe preot în anumite momente ale slujbei. Acesta conduce în cîntările Sfintei Liturghii pe credincioşii care iau parte la slujbă.

95. Unde se săvîrşeşte Sfînta Liturghie?

Numai în biserică sau în paraclise şi capele sfinţite şi cu Antimis, în partea cea mai sfîntă, adică în Sfîntul Altar. Numai în cazuri cu totul excepţionale, ca de pildă pe cîmpul de luptă, şi numai cu învoirea episcopului locului Sfînta Liturghie se poate săvîrşi şi în afară de biserică, într-o casă sau într-un loc curat, pe o masă pe care se întinde Sfîntul Antimis. Fără de el nu se poate săvîrşi Sfînta Liturghie nici în biserica, unde stă totdeauna pe Sfînta Masă; şi nici în afară de biserică.

96. În ce zile şi în ce vreme din zi se săvîrşeşte Sfînta Liturghie?

În mînăstiri şi în catedralele episcopale se săvîrşeşte Sfînta Liturghie în fiecare zi. În bisericile de enorie se face Sfînta Liturghie de obicei numai în zilele de Duminică şi în sărbători, iar în zilele din cursul săptămînii se face numai atunci cînd este nevoie, mai ales sîmbăta, cînd se fac parastase şi pomeniri pentru morţi.
Cît priveşte vremea anumită sau ceasul din zi la care trebuie să înceapă slujba Sfintei Liturghii, după predania veche a Bisericii, este ceasul al treilea din zi, care corespunde cam cu ceasul 9 dimineaţa, după numărătoarea noastră, cînd Domnul a fost răstignit pe cruce (Marcu 15,25) şi cînd S-a pogorît Sfîntul Duh peste Sfinţii Apostoli. De va fi nevoie, se poate săvîrşi Sfînta Liturghie şi mai devreme sau mai tîrziu, dar nu mai înainte de a se lumina de ziuă şi nici după amiază.
Abateri de la această regulă se fac numai la anumite praznice împărăteşti, şi anume la Paşte, la Crăciun (nu peste tot) şi în unele locuri la Bobotează, cînd Sfînta Liturghie se săvîrşeşte dis-de-dimineaţă.

97. Sunt, în cursul anului, şi zile în care nu se face Liturghie, nici chiar în mînăstiri?

Da. Sunt acele zile în care Tipicul şi cărţile de slujbă prevăd ajunarea deplină, adică post desăvîrşit pînă seara, şi anume:
a) Vinerea Patimilor (fiind zi de întristare şi de post negru, ziua în care Domnul a fost răstignit pe Cruce şi îngropat);
b) Luni şi marţi în prima săptămîna din Postul Paştilor (fiind primele zile de post, cu ajunare deplină).
c) Miercurea şi vinerea din Săptămîna Brînzei (fiind zile premergătoare şi pregătitoare pentru Postul Paresimilor, cu ajunare şi metanii);
e) Vinerea dinaintea Crăciunului şi a Bobotezei, cînd aceste două sărbători cad duminică sau lunea (pentru că atunci se ajunează).

98. Cîte Liturghii avem în Biserica Ortodoxă?

Avem trei Liturghii, şi anume:
a) Liturghia Sfîntului Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului (”  407);
b) Liturghia Sfîntului Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei (”  379);
c) Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite sau a Sfîntului Grigorie cel Mare (Dialogul), Episcopul Romei (”  604).

99. Unde găsim scrisă rînduiala acestor Liturghii?

În cartea de slujbă cu titlul: Sfintele şi dumnezeieştile Liturghii, pe care noi o numim de obicei, mai pe scurt, Liturghierul şi care se află totdeauna în altar, la îndemîna preotului liturghisitor.

100. Aceste trei Liturghii se pot săvîrşi oricînd în timpul anului?

Nu, ci fiecare dintre ele se săvîrşeşte numai în anumite răstimpuri din cursul anului, în chipul următor:
a) Liturghia Sfîntului Vasile se săvîrşeşte numai de 10 ori pe an, şi anume:
– în primele cinci duminici din Postul Mare;
– în joia şi sîmbăta Patimilor;
– în ajunul Crăciunului (24 decembrie / 6 ianuarie) şi ajunul Bobotezei (5 / 18 ianuarie);
– în ziua Sfîntului Vasile ( 1 / 14 ianuarie)
b) Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite se slujeşte (în mînăstiri) în tot timpul Postului Mare, înafara de următoarele zile din postul acesta:
– toate sîmbetele (cînd se săvîrşeşte Liturghia Sf. Ioan, iar în Sîmbăta Patimilor, a Sf. Vasile);
– toate Duminicile (cînd se săvîrşeşte Liturghia Sf. Vasile, iar în Duminica Floriilor, a Sf. Ioan;
– sărbătoarea Bunei-Vestiri (cînd se face Liturghia Sfîntului Ioan);
– Joia Patimilor (cînd se face Liturghia Sf. Vasile);
– Luni şi marţi din prima săptămînă şi Vinerea Patimilor (zile în care nu se face nici o Liturghie).
În bisericile de mir, Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite se slujeşte de obicei numai miercurea şi vinerea din Postul Mare (mai ales în prima săptămînă).
c) Liturghia Sfîntului Ioan Gură de Aur se face în toate celelalte zile de Duminici şi sărbători din timpul anului în care nu se săvîrşeşte vreuna din celelalte două Liturghii. Ea este Liturghia obişnuită în Biserica Ortodoxă, săvîrşindu-se de cele mai multe ori în cursul anului bisericesc.

101. Ce este Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite?

Aceasta Liturghie are o rînduială aparte, deosebită de a celorlalte două. Ea e formată din două slujbe deosebite: Vecernia şi Liturghia, contopite laolaltă. Partea ei de la început nu este altceva decît prima jumătate a Vecerniei pînă la Vohod, sau ieşire; iar a doua parte este alcătuită din rînduiala Liturghiei obişnuite, începînd de la Apostol şi avînd Heruvic şi Rugăciunea Amvonului, proprii, dar lipsindu-i în întregime partea dintre Heruvic (ieşirea cu Sfintele Daruri) şi ectenia de după Axion. Îi lipseşte deci tocmai partea care alcătuieşte miezul Liturghiei, şi anume Jertfa, adică sfinţirea şi prefacerea Darurilor. De aceea, această Liturghie nici nu se poate numi o Liturghie deplină, desăvîrşită, ca celelalte; după cum o arată şi numele, ea este mai degrabă o slujbă solemnă a împărtăşirii cu Sfintele Daruri slujite sau sfinţite mai dinainte, în timpul uneia din cele două Liturghii depline sau propriu-zise.

102. Care este obîrşia acestei Liturghii?

Este următoarea:
Slujba Sfintei Liturghii a fost privită totdeauna ca un prilej de bucurie şi de luminare sufletească, întrucît, prin împărtăşirea cu Sfintele Daruri care se sfinţesc într-însă, Îl avem între noi pe Hristos, Mirele nostru Ceresc, Care petrece întru noi şi noi întru El (Ioan 6, 56).
Aceasta bucurie nu se potrivea însă cu zilele Postului Mare, zile de întristare şi de pocăinţă, cînd Mirele este luat de la noi (comp. Matei 9, 15 şi Luca 5, 34-35).
De aceea, consfinţind o veche tradiţie a Bisericii, soborul Părinţilor adunaţi la Laodiceea (Asia Mica, 360-380) a hotărît să nu se mai săvîrşească Liturghie şi să nu se mai serbeze pomenirea Sfinţilor Mucenici, care era împreunata cu Liturghia în timpul Postului Mare, decît Sîmbăta şi Duminica, zile în care postul era mai puţin aspru (canoanele 49 şi 51).
Erau însă creştini care doreau să se împărtăşească şi în celelalte zile din cursul săptămînii şi mai ales miercurea şi vinerea. Ca să împace această dorinţă pioasă a credincioşilor cu hotărîrile Sinodului de la Laodiceea, s-a luat obiceiul de a opri o parte din Darurile sfinţite la Liturghia de sîmbătă şi duminică, pentru a împărtăşi cu ele pe credincioşi în celelalte zile în care nu se putea săvîrşi Liturghie. Iar ca să nu se întrerupă ajunarea obişnuită dintre zilele de post, împărtăşirea aceasta avea loc spre seară, îndată după slujba Vecerniei. Rînduiala împărtăşirii, destul de simplă la început, a devenit încetul cu încetul din ce în ce mai sărbătorească, fiind încadrată între slujba Vecerniei de o parte şi rugăciunile şi ceremoniile din rînduială Liturghiei, care erau mai ales în legătură cu Taina Împărtăşirii, de cealaltă. Cele două slujbe, deosebite la început, în cadrul cărora avea loc împărtăşirea credincioşilor în zilele de post, s-au contopit cu timpul într-o singură slujbă, care s-a numit Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite.
Soborul al cinci-şaselea al Sfinţilor Părinţi (Trulan 692), a hotărît că această Liturghie să se facă în toate zilele postului Păresimilor, afară de sîmbete şi duminici, precum şi de sărbătoarea Bunei-Vestiri (canonul 52).

>> Despre Sfînta Liturghie (I)

>> Despre Sfînta Liturghie (II)

>> Despre Sfînta Liturghie (III)

>> Despre Sfînta Liturghie (IV)

>> Despre Sfînta Liturghie (V)

Lasa un comentariu

Completeaza casutele de mai jos pentru a adauga un comentariu.

Name (required)

Email (required)

Comentariul

1 Comentariu
  1. […] Despre Sfânta Liturghie (I) : Portalul Tineretului Ortodox din Moldova Mai 25, 2011 3:53 pm […] Despre Sfânta Liturghie (II) […] […]