Ia aminte de tine insuti – Sf. Vasile cel Mare
Adaugat la februarie 12, 2010 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Vasile cel Mare
OMILIA A III-A
La cuvintele: „Ia aminte de tine insuti”
Dumnezeu, Creatorul nostru, ne-a dat uzul vorbirii, ca sa ne descoperim unii altora simtamintele inimilor, si, datorita naturii noastre comune, sa facem cunoscute celorlalti oameni gandurile noastre, dandu-le la iveala ca din niste camari ascunse ale inimii. Daca am fi alcatuiti numai din suflet, ne-am intelege unii cu altii numai prin gandire; dar, pentru ca sufletul nostru isi zamisleste gandurile in ascuns in trup, ca sub o perdea, este nevoie de cuvinte si de nume ca sa facem cunoscute cele aflate in adancul nostru. Cand gandirea noastra e rostita, atunci este purtata de cuvant ca de o luntre, strabate aerul si trece de la cel ce graieste la cel ce aude. Daca e tacere adanca si liniste, cuvantul poposeste in urechile ascultatorilor ca intr-un port linistit si nebantuit de vanturi: daca insa zgomotul facut de ascultatori sufla impotriva lui ca o furtuna cumplita, atunci cuvantul naufragiaza, risipindu-se in aer. Continuare…
Viaţa pămîntească asemuită cu o reprezentaţie de teatru
Adaugat la februarie 9, 2010 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Ioan Gura de Aur
La amiază, la teatru, cortina se dă în lături „“ şi actorii, în ceaţă, îşi fac intrarea, avînd măşti pe faţă. Ei recită o povestire veche, arătînd prin vorbe, desfăşurarea întîmplărilor.
Unul se înfăţişează ca filozof şi nu-i filozof; altul rege, fără să fie, ci numai îmbrăcat ca un rege, căci aşa cere piesa; altul face pe doctorul, fără să fi îngrijit nici măcar un lemn, ci numai îmbrăcat ca doctor; altul face pe sclavul, cu toate că-i slobod; celălalt pe profesorul, fără să aibă ştiinţă de profesor. Ei nu par ceea ce sunt, ci par ce nu sunt: doctor, filozof din pricina părului care-i împodobeşte masca, soldat, din pricina uniformei, etc.
Continuare…
Cum si de ce sa citim Scriptura – Arhim. Iustin Popovici
Adaugat la februarie 8, 2010 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti
Biblia este, într-un anume înţeles, o biografie în lumea aceasta a lui Dumnezeu. Într-însa Cel Neînfăţişat s-a înfăţişat, într-un fel, pe Sine.
Sfintele Scripturi ale Noului Legămînt sunt o biografie a Dumnezeului întrupat, în lumea aceasta. Între ele se istoriseşte cum Dumnezeu, pentru a se descoperi pe Sine oamenilor, a trimis pe Dumnezeu Cuvîntul, care a luat trup şi s-a făcut om „“ şi ca om le-a spus oamenilor tot ce este Dumnezeu, tot ceea ce voieşte Dumnezeu de la lumea aceasta şi de la oamenii dintr-însa.
Continuare…
Despre nesimtirea si raceala inimii, care apar in suflet printre nevointele mantuirii
Adaugat la ianuarie 23, 2010 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Teofan Zavoratul
Nu rareori se intampla ca oamenii care merg pe calea bunei vietuiri crestinesti, brusc si, dupa cat se pare, fara nici un motiv, sa inceapa sa simta in ei o paralizie a tuturor puterilor sufletesti, in urma careia le apare raceala fata de toate nevointele duhovnicesti de pana atunci. Acest lucru li se intampla tuturor din cand in cand. Despre el pomenesc toti cei care scriu despre viata duhovniceasca. Sfantul Marcu Ascetul pomeneste trei mari vrajmasi: nestiinta impreuna cu uitarea, lenevia impreuna cu nepasarea si nesimtirea impreuna cu impietrirea.
Continuare…
Despre iubirea fata de saraci si despre facerea de bine
Adaugat la decembrie 29, 2009 de Victor
Categoria: Articole, Binefacere, Cuvinte duhovnicesti, Post, Vasile cel Mare
Cei ce stau in fruntea acestei Biserici precum si dascalii credintei celei neratacite si ai vietuirii virtuoase se aseamana mult cu gramaticii si cu pedagogii care deprind pe copii cu cele dintai elemente ale invataturii. Caci, dupa cum acestia atunci cand primesc de la parintii lor pe pruncii inca necopti si care abia stiu sa vorbeasca nu-i pun, dintr-odata, in fata celor mai desavarsite dintre invataturi, ci ii deprind mai intai sa zgarie pe tablite primele litere si numai dupa aceea ii invata sa cunoasca numele lor, deprinzandu-le mana cu scrierea acestor litere si abia dupa aceea ii trec la silabisire si la pronuntarea acestor nume, tot asa si cei aflati in fruntea Bisericii pun mai intai pe ascultatorii lor in fata celor mai simple lucruri si abia cu timpul ii duc la cunoasterea invataturilor mai desavarsite.
Continuare…
Conştiinţa şi legea morală
Adaugat la decembrie 28, 2009 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Morala
Alcătuind pe om, dintru început, Dumnezeu a aşezat în el legea firească.
Ce este aceea lege firească? Dumnezeu ne-a înzestrat cu conştiinţa; a făcut aşa, fără să ne înveţe să avem cunoaşterea a ceea ce-i bine şi a ceea ce este rău.
N-avem nevoie să învăţăm că destrăbălarea este o stricăciune şi cumpătarea o virtute „“ ştim aceasta de totdeauna. Şi ca să ne arate că avem din totdeauna o asemenea cunoaştere, legiuitorul cînd -a dat după aceea legile, a zis „Să nu ucizi”, fără să adauge: „că uciderea este o crim㔦” Continuare…
Cele mai bune vremi de mîntuire
Adaugat la decembrie 2, 2009 de Victor
Categoria: Arsenie Boca, Articole, Cuvinte duhovnicesti
Iată dovada istorică
La anul 313 de la Hristos împăratul Constantin dă edictul de la Milano, prin care recunoscu creştinismul printre religiile de stat. Mare bucurie în creştinătate! Dar … cum au scăpat creştinii de grijă, cum au trecut din ilegalitate la libertate, la persoană juridică, viaţa morală a creştinilor începu să se destrame. Cum şi-au primit averile înapoi, urmaşii mucenicilor, puţini au mai rămas ca să nu se încovoaie cu dragostea mai mult spre lumea aceasta (a stomacului). Deci, de îndată ce au ieşit de prin găurile pămîntului (catacombele) la larg, de îndată ce-au scăpat de prigoanele cezarilor, într-un cuvînt de îndată ce au ieşit din împreunarea de jertfă a vieţii, cînd adică nu mai era o primejdie a mărturisi creştinismul pe faţă, s-a întîmplat că şi dragostea de Dumnezeu şi grija de suflet pînă la aşa măsură răciseră, încît au început a se lua după un rătăcit, Arie, care tăgăduia dumnezeirea Mîntuitorului, chiar piatra de temelie, prin care stă sau cade cineva din creştinism. De îndată ce creştinismul, mai bine zis creştinii, fură lăsaţi la larg, se înmulţi şi înclinarea de a cădea din creştinism. Nu ştiu cum, dar parcă nu e nimic în lume fără o rînduială, a venit şi pentru aceştia o căpetenie după care să se ia.
Continuare…
Despre aceea că nu se cuvine să ne lăsăm stăpîniţi de iubirea de arginţi, ci să ne punem nădejdea noastră doar în Unul Dumnezeu
Adaugat la noiembrie 10, 2009 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Dimitrie al Rostovului
1. „Bogăţia de ar curge nu vă lipiţi inima de ea” – grăieşte proorocul (Psalm 61, 10). Mare nebunie este să-ţi alipeşti inima de mlaştină şi să ai nădejde întru pierzătoarea agonisire de argint. Aşadar, nu-ţi pune nădejdea în bogăţia stricăcioasă şi nu umbla după aur – căci acela care iubeşte aurul nu se va îndreptăţi -, ci pune-ţi toată nădejdea în Dumnezeu Cel Viu, Care este pururi, Care toate le-a zidit; iar comoara de aur şi argint este lucrare a mîinilor omeneşti – aceasta piere mai curînd decît a fost adunată.
Continuare…
Despre casatorie – Sfantul Ioan Gura de Aur
Adaugat la noiembrie 5, 2009 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Familia, Ioan Gura de Aur
Patru puncte ne vor preocupa în acest subiect grav şi important:
1. Căsătoria în ea insăşi, ţelurile ei, demintatea ei, înălţarea divinî în Iisus Hristos.
2. Virtuţile a căror împlinire fidelă poate singură s-o facă fericită şi prosperă; viciile care o vor ruina fără îndoiălă.
3. Datoriile multiple care le sunt impuse celor ce-au încheiat-o.
4. O căsătorie în Biblie ca şi model.
Duminica – ziua Domnului
Adaugat la octombrie 5, 2009 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Religii si secte
Cinstirea Duminicii
Pentru implinirea planului iconomiei mantuirii lumii, Dumnezeu a descoperit treptat voile Sale in raport cu pregatirea omenirii. Primului popor ales i-a dat Legea scrisa cu institutiile sau randuielile sale, care erau numai pentru evrei. Aceste institutii erau tipuri, sau umbre (Evr. X, 1) ale celor ce aveau sa le urmeze, dupa Hristos. Legea a fost „calauza spre Hristos”(Gal. III, 24), iar El „sfirsitul ei” (Rom. X, 4). Din cand in cand insa, Dumnezeu a aratat temporalitatea Legii Vechi si nefolosul ei pentru mantuire (cf. Ps. XXIX, 9-11 ; Evr. X, 5-9), fagaduind o Lege Noua, desavarsita si universala, Legea harului, prin Hristos, cu institutiile ei corespunzatoare.
Continuare…
