Despre Sfînta Liturghie (I)

Adaugat la aprilie 12, 2011 de Victor
Categoria: Abecedar crestin, Articole, Catehism, Slujbele Bisericii

85. Care este fapta şi dovada cea mai înaltă prin care omul cinsteşte şi preamăreşte pe Dumnezeu?

Dintre toate actele noastre de cult prin care cinstim şi preamărim pe Dumnezeu cel mai desăvîrşit este sacrificiul sau jertfa.

86. Ce este jertfa?

Jertfa este dăruirea plină de iubire şi evlavie a unui obiect în cinstea lui Dumnezeu. Prin aceasta voim să arătăm că El, ca ziditor a toate, este stăpînul tuturor lucrurilor şi că noi, ca făpturi ale Lui, atîrnăm întru totul de El. Astfel Îi recunoaştem stăpînirea şi puterea şi mărturisim datoria noastră de recunoştinţă şi de iubire faţă de El, pentru toate cîte ne-a dat.
Continuare…

Cultul divin public

Adaugat la aprilie 6, 2011 de Victor
Categoria: Abecedar crestin, Articole, Catehism

78. Care sunt cele mai însemnate părţi ale cultului divin public?

Cele mai însemnate părţi ale cultului divin public sunt: Sfînta Liturghie, cele şapte Laude, sfintele slujbe ale Sfintelor Taine şi Sfintele Ierurgii.

79. Ce este Sfînta Liturghie?

Sfînta Liturghie este cea mai de seama sfînta slujbă obstească a Bisericii care se roagă. Ea este miezul cultului divin, public şi comun, precum şi culmea cea mai înaltă a trăirii duhovniceşti. Mîntuitoarea jertfă de pe Golgota este izvorul tuturor darurilor, iar Sfînta Liturghie este aducerea necontenită a acestei jertfe şi însăşi lucrarea lui Hristos în Biserică. Ea este dumnezeiasca şi prea sfînta Taină a Tainelor lui Iisus Hristos şi se săvîrşeşte numai de arhiereu şi de preot şi nu se numără în numărul celor şapte Laude.
Continuare…

Rugăciunea Bisericii şi foloasele ei

Adaugat la martie 30, 2011 de Victor
Categoria: Abecedar crestin, Articole, Catehism

63. Ce înÈ›elegem prin rugăciunea obştească sau rugăciunea Bisericii?

Prin rugăciunea obştească sau rugăciunea Bisericii se înţelege acel fel de rugăciune făcută în numele Bisericii din porunca ei, potrivit năzuinţelor ei şi după rînduieli întocmite de ea.
Spre deosebire de rugăciunea particulară, pe care fiecare o poate aduce lui Dumnezeu, Biserica are rugăciune comuna (obştească), adică la care iau parte toţi credincioşii.

64. Care sunt foloasele acestui fel de rugăciune?

Rugăciunea Bisericii, adică rugăciunea obştească, care se săvîrşeşte de Biserică prin preoţii ei, este de un folos nepreţuit.
Unindu-ne la rugăciune toţi credincioşii, în biserică, avem nădejdea neclintită că Mîntuitorul este în mijlocul nostru, rugîndu-Se pentru noi şi cu noi, după cum a făgăduit: „Dacă doi dintre voi se vor învoi pe pămînt în privinţa unui lucru de care îl vor cere, se va da lor de către Tatăl Meu, Care este în ceruri. Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor” (Matei 18, 19-20). Continuare…

Anatema sau blestemul Bisericii

Adaugat la martie 17, 2011 de Victor
Categoria: Articole, Catehism

Din Sfanta Scriptura aflam ca este nefiresc ca din aceeasi gura sa iasa binecuvantarea si blestemul (Iacov 3, 10). Traditia si istoria ne stau insa drept marturie ca blestemul a fost una din formele de manifestare ale autoritatii bisericesti inca din primele veacuri crestine. Unii oameni ar putea spune ca Biserica da dovada de „fatarnicie” in aceasta situatie. Dorim sa aratam pe ce anume se intemeiaza acest demers al Bisericii, care desi este unul extrem, nu este nicidecum lipsit de fundament.

Dintru inceput, trebuie sa spunem ca, in Biserica, blestemul este indreptat catre diavol. Acest lucru este evident in rugaciunile intocmite special de catre Sfintii Parinti pentru indepartarea demonilor si a lucrarii acestora. Cel mai cunoscut exemplu sunt Molitfele Sfantului Vasile cel Mare: „Te blestem pe tine, incepatorul rautatilor si al hulei, capetenia impotrivirii si urzitorul vicleniei. Te blestem pe tine cel aruncat din lumina cea de sus si surpat pentru mandrie in intunericul adancului„.
Continuare…

Despre Rugăciunea Domnească (II)

Adaugat la noiembrie 25, 2010 de Victor
Categoria: Abecedar crestin, Articole, Catehism

50. Care este a patra cerere din Rugăciunea Domnească şi ce cerem prin ea?

A patra cerere din Rugăciunea Domnească este: „Pîinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi”. Adică, dă-ne tot ce ne trebuie pentru întreţinerea vieţii trupeşti şi sufleteşti. Cererea a patra este zaua ce leagă cele trei cereri de mai înainte, privitoare la mărirea, împărăţia şi voia Tatălui ceresc, de celelalte patru, care urmează şi care au în vedere trebuinţele, necazurile şi nădejdea mîntuirii noastre. «Începînd cu aceasta cerere şi pînă la sfîrşitul Rugăciunii Domneşti este limpede că ne rugăm lui Dumnezeu pentru noi». Ca atare, cererea a patra s-ar putea prinde de a treia în acest chip: ca să putem face voia Ta şi să dobîndim fericirea veşnică, avem nevoie şi de cele ce trebuie pentru întreţinerea acestei vieţi. Deci «ca oameni ce suntem cerem şi pîinea cea spre întărirea fiinţei noastre, ştiind că şi aceasta este (tot) de la Tine» şi că «noi nu putem trai fără pîine».
1. Cineva s-ar putea mira că ne rugăm numai pentru „pîine”. Pîinea este însă hrana cea mai trebuincioasă; iar «în cuvîntul pîine se cuprind toate cele trebuitoare ca să ne păstram viaţa noastră în lumea aceasta; atît în ce priveşte hrana, cît şi alte lucruri de care avem nevoie ca să trăim». Drept aceea, Mîntuitorul ne-a învăţat să cerem pîine, pîinea cea spre fiinţă; adică să ne mulţumim cu «cele ce ajung spre păstrarea fiinţei trupeşti;… şi nimic altceva din acelea prin care e depărtat sufletul de la grija dumnezeiască şi cea mai de folos». „… avînd hrana şi îmbrăcăminte” – zice Sf. Apostol Pavel – „cu acestea vom fi îndestulaţi” (I Tim. 6, 8). Continuare…

Despre Rugăciunea Domnească (I)

Adaugat la noiembrie 19, 2010 de Victor
Categoria: Abecedar crestin, Articole, Catehism

39. Care este cel mai desăvîrşit model de rugăciune?

Modelul cel mai desăvîrşit de rugăciune este Rugăciunea Domnească, adică:
„Tatăl nostru, Care eşti în ceruri,
Sfinţească-se numele Tău;
Vie împărăţia Ta;
Facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pămînt.
Pîinea noastră cea spre fiinţă
Dă-ne-o nouă astăzi;
Şi ne iartă nouă greşelile noastre,
Precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;
Şi nu ne duce pe noi în ispită,
Ci ne izbăveşte de cel rău.
Ca a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci.
Amin!” (Matei 6, 9-13).
Continuare…

Despre rugăciune particulară (III)

Adaugat la mai 14, 2010 de Victor
Categoria: Abecedar crestin, Articole, Catehism

31. Cum trebuie făcută rugăciunea ca să fie bine primită de Dumnezeu?

Rugăciunea noastră ca să fie bine primită de Dumnezeu trebuie:
1. Să fie făcută în numele Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, adică să cerem ce vrea şi El. Că zice: „Adevărat, adevărat grăiesc vouă: orice veţi cere de la Tatăl întru numele Meu, vă da vouă” (Ioan 16, 23). Şi Mîntuitorul vrea tot ce sporeşte mărirea Tatălui şi mîntuirea sufletelor noastre. Deci cine cere acestea se roagă în numele lui Iisus Hristos. Prin Rugăciunea domnească cerem numai ce vrea Hristos, şi, cum El însuşi este Acela Care ne-a dat această rugăciune, cînd rostim Tatăl nostru înseamnă că ne rugăm în numele lui Iisus Hristos. Dacă cerem însă bogăţie, pieirea vrăjmaşului, cîştig la jocurile de noroc, slavă deşartă, – adică «dacă cerem ce este primejdios sufletului, nu ne rugăm în numele lui Iisus Hristos». Continuare…

Despre rugăciune particulară (II)

Adaugat la mai 11, 2010 de Victor
Categoria: Abecedar crestin, Articole, Catehism

24. De cîte feluri este rugăciunea, după cuprinsul ei?

După cuprins, rugăciunea este de trei feluri: 1. Rugăciunea care are ca scop să laude pe Dumnezeu; 2. Să-I mulţumească şi 3. Să-I ceară tot ceea ce este după voia Sa: «Pre Tine te lăudăm; pre Tine Te cuvîntăm; Ţie Îţi mulţumim, Doamne, şi ne rugăm Ţie, Dumnezeul nostru».
1. Rugăciunea de laudă este aceea prin care binecuvîntăm, lăudînd pe Domnul şi Dumnezeul nostru după mărirea Lui cea nemăsurată; şi pentru veşnica Lui slavă, după cum zice Psalmistul: „În toate zilele bine Te voi cuvînta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului. Mare este Domnul şi lăudat foarte şi măreţia Lui nu are sfîrşit” (Ps. 144, 2). Călătorul prin ţări străine se minunează şi laudă locurile frumoase pe care le întîlneşte în cale, dar ce departe este frumuseţea lumii văzute de strălucirea lui Dumnezeu! Îngerii, privind nemijlocit nesfîrşita Lui slavă, Îl laudă şi Îl binecuvîntează cîntînd: „Sfînt, Sfînt, Sfînt!” (Isaia 6, 3), aşa precum au cîntat laude Mîntuitorului-Prunc, de curînd născut în Betleem (Luca 2, 14). Îngerii privesc la Dumnezeu „faţă către faţă”, cuprinşi de umilire, iar rugăciunile lor se prefac într-o neîncetată cîntare de laudă. Continuare…

Despre rugăciune particulară (I)

Adaugat la mai 5, 2010 de Victor
Categoria: Abecedar crestin, Articole, Catehism

12. De cîte feluri este rugăciunea?

Dacă ţinem seama de persoana care săvîrşeşte rugăciunea, de numărul persoanelor care iau parte la ea, de locul unde se face şi timpul cînd se săvîrşeşte, atunci deosebim două feluri de rugăciune: Rugăciunea particulară şi rugăciunea Bisericii, sau, cu alte cuvinte, cultul particular şi cultul public comun.

13. Ce este rugăciunea particulară?

Rugăciunea particulară este cea făcută de fiecare credincios singur, sau împreună cu ai săi, sau cu alţi credincioşi, în orice loc, în orice timp şi citită sau spusă pe de rost, după alcătuirea gata făcută, dintr-o carte de rugăciuni, sau chiar scoasă din taina inimii sale. O astfel de rugăciune este cea făcută de Mîntuitorul pe calea dintre Betania şi Ierusalim (Luca 11, 1); cea făcută de Sfîntul Apostol Petru pe acoperişul casei din Iope (Fapte 10, 9); cea făcută de vameş în templu (Luca 18, 13); cea făcută de Sfinţii Apostoli Pavel şi Sila în temniţa (Fapte 16, 25) şi altele.
Continuare…

Nădejdea creştină

Adaugat la ianuarie 22, 2010 de Victor
Categoria: Articole, Catehism

1. Pentru ce Crezul învaţă în articolele XI şi XII tot aceleaşi adevăruri mîntuitoare, despre care vorbeşte şi articolul VII?

Crezul în articolele sale de la sfîrşit, în adevăr, ne învaţă aceleaşi adevăruri mîntuitoare, pe care le-am aflat şi în articolul VII. Deosebirea însă este aceasta: în articolul VII suntem povăţuiţi «să credem», pe cînd articolele de la sfîrşit ne învaţă nu numai să credem în aceste adevăruri, ci şi «să nădăjduim».
Crezul se termină cu această mărturisire plină de bucurie: «Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie». Cuvîntul «aştept», adică doresc, înseamnă că învierea morţilor şi viaţa veacului viitor este un adevăr în care nu numai credem, ci şi nădăjduim. Aşa ne învaţă Sfîntul Apostol Petru: „Pentru aceea, încingînd mijloacele cugetului vostru, trezindu-vă, nădăjduiţi desăvîrşit în harul care vi se va da vouă, la arătarea lui Iisus Hristos” (I Petru 1,13).
Continuare…