Romana

Русский

Cu noi este Dumnezeu!

Informatii Utile


Categorii articole:



Despre Rugăciunea Domnească (I)

noiembrie 19, 2010 Categoria: Abecedar crestin, Articole, Catehism

39. Care este cel mai desăvîrşit model de rugăciune?

Modelul cel mai desăvîrşit de rugăciune este Rugăciunea Domnească, adică:
„Tatăl nostru, Care eşti în ceruri,
Sfinţească-se numele Tău;
Vie împărăţia Ta;
Facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pămînt.
Pîinea noastră cea spre fiinţă
Dă-ne-o nouă astăzi;
Şi ne iartă nouă greşelile noastre,
Precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;
Şi nu ne duce pe noi în ispită,
Ci ne izbăveşte de cel rău.
Ca a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci.
Amin!”
(Matei 6, 9-13).

40. Care este obîrşia rugăciunii Tatăl nostru?

Obîrşia rugăciunii Tatăl nostru este cu totul şi în toate cuvintele ei dumnezeiască, fiind alcătuită de Dumnezeu Fiul, adică de Însuşi Mîntuitorul nostru, la rugămintea unuia dintre Apostoli: „Doamne, învaţă-ne şi pe noi să ne rugăm” (Luca 11, 1). Atunci Mîntuitorul i-a învăţat rugăciunea Tatăl nostru (Matei 6, 9-13). Deci, cînd rostim această rugăciune, grăim înseşi cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos; ne rugăm cu adevărat în numele Domnului Iisus Hristos. De aceea, se numeşte Rugăciunea Domnească.

41. Prin ce se deosebeşte Rugăciunea Domnească de celelalte rugăciuni?

Rugăciunea Domnească, cea mai de seamă dintre toate rugăciunile, se deosebeşte prin puterea ei, prin uşurinţa de a fi înţeleasă şi prin bogăţia cugetărilor ei.
1. Marea putere a rugăciunii Tatăl nostru stă în faptul că prin ea nu numai că ne rugăm împreună cu Iisus Hristos, Ci ne rugăm cu înseşi cuvintele Mîntuitorului. «Dumnezeu singur a putut să înveţe cum ar vrea să fie rugat». De bună seamă, acestei rugăciuni i se potriveşte cel mai bine cuvîntul Domnului: „Orice veţi cere de la Tatăl întru numele Meu, vă va da vouă” (Ioan 16, 23).
2. Rugăciunea Tatăl nostru este cea mai uşoară de înţeles dintre toate rugăciunile. Ea este rugăciunea oricui crede în Dumnezeu. Rugăciunea Domnească „pe cît este de restrînsă în cuvinte, pe atît este de cuprinzătoare în sens”.
3. În rugăciunea Tatăl nostru avem cereri pentru toate trebuinţele sufleteşti şi trupeşti; deci pentru toate bunătăţile cereşti şi pămînteşti. Toate cîte le cerem în rugăciunile noastre se află cuprinse în Rugăciunea Domnească. De veţi străbate toate rugăciunile, zice Fericitul Augustin, nu veţi afla nimic care să nu fie cuprins în Rugăciunea Domnească.

42. Din cîte părţi este alcătuită Rugăciunea Domnească?

Rugăciunea Domnească este alcătuită din trei părţi: chemare, cereri şi încheiere.

43. Care este chemarea şi ce înseamnă?

Chemarea (invocaţia) este: „Tatăl nostru, Care eşti în ceruri”. Această chemare ne pune în adevărată stare de rugăciune; ne înalţă mintea la Dumnezeu şi ne întăreşte încrederea în El, ca Tată, ca «Părinte» (Rom. 7, 15).
1. Cuvîntul Tată deşteaptă încredere, ne aduce aminte de harurile primite de la Dumnezeu şi «ne învaţă că acela care vrea să se roage lui Dumnezeu nu trebuie să vină înaintea Lui numai ca o făptură a Lui, ci că un fiu al Lui după har, fiindcă dacă nu este fiu, nu poate să-L numească Tată. Iar acest har al înfierii l-a dat Iisus Hristos celor care cred într-Însul, după cum grăieşte Scriptura: «Şi celor cîţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu». «Iisus Hristos învăţîndu-ne să numim pe Stăpînul şi Făcătorul a toate, pe Dumnezeu, Tatăl nostru, odată cu aceasta şi în acelaşi timp hotărăşte eliberarea noastră din muncile veşnice, izbăvirea sufletelor, mîntuirea, înfierea ca fii ai lui Dumnezeu, moştenirea slavei Sale, care ne este făgăduită, unirea cu singurul Său Fiu şi, îşi sfîrşit, revărsarea peste noi a Sfîntului Său Duh».
Nici un muritor n-ar îndrăzni să dea această numire Celui Atotputernic, dacă nu ne-ar fi îngăduit Fiul Său cel Unul Născut. «În psalmi, în prooroci şi chiar în Lege sunt mii de rugăciuni, dar nu aflăm pe nimeni rugîndu-se şi numind pe Dumnezeu Tată…, ci Îl rugăm ca pe Dumnezeu şi Stăpîn, aşteptînd pe Cel ce revarsă duhul înfierii…». Dumnezeu vrea să fie iubit, de aceea îngăduie să fie numit Tată, ne spune Fericitul Augustin, fiindcă aceasta numire este plină de dragoste şi aprinde dragostea. Copilul numeşte tată pe cel căruia îi datorează viaţa, iar noi numim Tată pe Dumnezeu, fiindcă El este Făcătorul nostru (Deut. 32, 6).
2. Zicem „Tatăl nostru”, nu „Tatăl meu”, pentru că noi toţi suntem fraţi şi ne rugăm unii pentru alţii. Această chemare ne învaţă că, precum Dumnezeu este Tatăl nostru al tuturor, tot astfel suntem datori şi noi credincioşii să fim fraţi între noi şi să ne rugăm nu numai pentru noi, ci şi pentru toţi fraţii noŞtri, unul pentru altul, precum ne învaţă Scriptura: „Rugaţi-vă unul pentru altul, ca să vă vindecaţi” (Iacov 5, 16). În Rugăciunea Domnească fiecare se roagă pentru toţi şi toţi pentru unul; ea este rugăciunea obŞtească şi a tuturor creştinilor.
Nevoia ne sileşte să ne rugăm pentru noi, dar dragostea frăţească ne îndeamnă să ne rugăm pentru alţii. Iisus Hristos însuşi zice ca noi toţi suntem fraţi (Matei 23, 8). Altădată, El numeşte fraţi pe Sfinţii Apostoli (Matei 28, 10), iar Apostolii numesc fraţi pe credincioşi (Rom. 1, 13 ş.a.) De altfel, drept este să se numească fraţi cei ce au un singur şi acelaşi Tată în cer. Deci cuvîntul „Tată” arata că trebuie să iubim pe Dumnezeu; iar cuvîntul „nostru”, că trebuie să iubim pe aproapele. Domnul unităţii noastre, spune Ciprian, n-a vrut ca rugăciunea noastră să fie de unul singur şi oarecum egoistă, şi a tuturor, obştească. «Cuvîntul „nostru” netezeşte toate nepotrivirile şi deosebirile de stare şi de avere şi face, deopotrivă, pe cel lipsit la fel cu cel avut şi pe cel supus la fel cu cel ce stăpîneşte».
3. Zicem „Care eşti în ceruri” pentru că Dumnezeu îngăduie să fie văzut numai în ceruri, deşi este pretutindeni. «Pre Dumnezeu a-L vedea, nu este cu putinţă oamenilor» şi „nimeni nu L-a văzut vreodată; Fiul cel Unul-Născut, Care este în sînul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut” (Ioan 1, 18). Totuşi, îngerii văd pururea faţa lui Dumnezeu, Care este în ceruri (Matei 18, 10), iar cei drepţi la inimă vor vedea faţa Lui (Ps.10, 7) la înviere, cînd vor fi ca îngerii lui Dumnezeu (Matei 22, 30). «Cuvîntul acela ce zice: „în ceruri” ne învaţă ca, în timpul cînd ne rugăm, să înălţăm mintea şi toată gîndirea noastră de la cele pămînteşti şi stricăcioase la ceruri, spre cele nestricăcioase… fiindcă harul şi bogăţia binefacerilor Sale străluceşte mai ales în ceruri». Cuvintele „Care eşti în ceruri” ne aduc aminte că menirea noastră trece dincolo de marginile vieţii de acum; că dincolo de lumea aceasta se află casa Tatălui nostru (Ioan 14, 2), care ne aşteaptă: „cît pentru noi, cetatea noastră este în ceruri, de unde aşteptăm Mîntuitor pe Domnul nostru Iisus Hristos” (Filip. 3, 20). «Aici Domnul, învăţîndu-te să chemi pe Tatăl Cel din ceruri, îţi aminteşte de patria cea bună, ca, sădindu-ţi o dorinţă mai puternică a celor bune, să te pună pe calea ce te duce iarăşi la patria ta».

44. Cîte cereri cuprinde partea a doua a rugăciunii Domneşti?

Partea a doua a Rugăciunii Domneşti cuprinde şapte cereri. Darurile Sfîntului Duh sunt şapte (Isaia 11, 3; Rom. 12, 6 ş.u.) şi tot şapte sunt şi cererile Rugăciunii Domneşti. Iar înconjurarea Ierihonului cu chivotul Vechiului Testament de şapte ori şi dărîmarea zidurilor acestei cetăţi (Iosua 6, 3-20), preînchipuie cele şapte cereri ale Rugăciunii Domneşti şi lucrările ei.

45. Care este întîia cerere din Rugăciunea Domnească şi ce înseamnă această cerere?

Cererea întîi din Rugăciunea Domnească este: „Sfinţească-se numele Tău”, şi înseamnă că numele Tatălui «se sfinţeşte în noi şi de către noi, cînd noi ne sfinţim pe noi înşine cu viaţa cucernică şi îmbunătăţită întru slava numelui Său».
«Numele lui Dumnezeu este sfînt din fire», că zice: „Sfînt este numele Lui” (Luca 1, 49); şi zicem „sfinţească-se numele Tău”, nu ca şi cum am dori ca Dumnezeu să se sfinţească prin rugăciunile noastre; nici nu putem spune despre El că s-ar putea sfinţi în felul cum se sfinţesc oamenii; adică prin cît mai mare depărtare de rele şi prin necontenita înaintare întru împlinirea faptelor bune (virtuţilor). Ci prin această zicere: «rostim limpede şi răspicat numai sfinţenia ce El o are». «Cerem de la El ca numele Lui să se sfinţească în noi». Sau, «de vreme ce eşti sfînt, sfinţeşte şi întru noi numele Tău. Sfinţeşte-ne şi pe noi, ca fiind ai Tăi să sfinţim numele Tău şi ca un sfînt să fie propovăduit întru noi şi preaslăvit, iar nu să se hulească din pricina noastră». Iar Sfîntul Ioan Gură de Aur ne spune că se zice «sfinţească-se numele Tău, în loc de preamărească-se numele Tău de către toţi oamenii şi de către toată făptura».
Preamărim numele lui Dumnezeu, ducînd o viaţă cucernică, împodobită cu virtuţi şi fapte bune, de la care oamenii să se îndemne să slăvească numele lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, oricine rosteşte „Tatăl nostru… sfinţească-se numele Tău” îşi ia îndatorirea să preamărească prin faptele şi vorbele sale pe Dumnezeu, aşa încît să se împlinească în el porunca lui Iisus Hristos: „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încît să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei 5, 16). Deci, lucru de căpetenie al cererii „sfinţească-se numele Tău” este nu numai să nu se hulească numele lui Dumnezeu prin viaţa noastră, ci şi să se slăvească şi să se sfinţească. «Sfinţim numele Tatălui nostru cel după har, Care este în ceruri, omorînd pofta pămîntească şi curăţindu-ne de patimile aducătoare de stricăciune». Preamărim prin fapte numele lui Dumnezeu atunci cînd ne întocmim întreaga viaţă spre cinstirea lui Dumnezeu şi a sfinţilor, „prietenii” Săi (Iacov 2, 23), spre propovăduirea, cinstirea şi apărarea Bisericii Sale. Preamărim prin cuvinte numele lui Dumnezeu atunci, cînd toată vorba noastră va fi o laudă necontenită a lui Dumnezeu şi a tuturor bunătăţilor Lui.

46. Ce pedeapsă aşteaptă pe cei ce ocărăsc numele lui Dumnezeu?

Cine ocărăşte pe Dumnezeu, pe sfinţi, lucrurile şi persoanele sfinţite, adică înjură (suduie) de cele sfinte, acela huleşte pe Dumnezeu; păcatul lui este fără iertare şi se cheamă păcat drăcesc. Faţă de acest păcat, toate celelalte păcate par uşoare, fiindcă hulitorul îşi azvîrle ocara împotriva lui Dumnezeu (IV Regi 19, 22). Ocărîrea unui bun conducător de stat, spune Fericitul Augustin, este o nelegiuire, a înjura însă chiar pe Bunătatea cea desăvîrşită este înspăimîntător! «Tu, cel ce-ţi deschizi gura împotriva Atotputernicului», strigă îngrozit Sf. Efrem Sirul, «nu te temi că ar putea fi trimis foc din cer să te mistuiască?» Dumnezeu pedepseşte îngrozitor pe hulitori, nu numai în viaţa viitoare, ci şi în aceasta pămîntească. De pildă, Baltazar, răpitorul sfintelor vase din templul din Ierusalim, a fost ucis şi împărăţia lui dărîmată, chiar în noaptea cînd a îndrăznit să se folosească la beţie de aceste sfinte lucruri (Dan. 5). Senaherib, împăratul sirian, hulind pe Dumnezeu a murit ucis chiar de mîna fiilor săi (IV Regi 19). Irod Agripa, împăratul iudeilor, îngăduind să fie asemănat cu Dumnezeu, a murit ros de viermi (Fapte 12, 23) etc. „Nu vă amăgiţi, Dumnezeu nu se batjocoreşte” (Gal. 6, 7). Batjocoritorul îşi ascute singur sabia care-l va lovi. Dacă celui ce ocărăşte pe fratele său îi este rînduit „focul cel veşnic” (Matei 5, 22), dar pe aceia ce hulesc nu pe neamurile lor, ci chiar pe Dumnezeu, ce chin îi aŞteaptă? Într-o zi, Fericitul Ieronim, fiind întrebat pentru ce înfrunta cu atîta asprime pe un hulitor de Dumnezeu, a răspuns: «Cîinele latră să-şi apere stăpînul, – atunci pot eu tăcea cînd Dumnezeul meu este suduit? Omoară-mă, dar de tăcut nu voi tăcea». Cînd s-a cerut Sfîntului Policarp, episcopul Smirnei (” 167), să tăgăduiască pe Hristos, el a răspuns: «Iată, se împlinesc optzeci şi şase de ani de cînd Îl slujesc, fără ca El să-mi fi făcut vreodată vreun rău. Deci, cum aş putea huli pe Dumnezeul şi Mîntuitorul meu?»

47. Cum preamărim pe Dumnezeu cu cuvîntul?

Preamărim pe Dumnezeu cu cuvîntul ajutînd la răspîndirea învăţăturii creştine, «ca toţi aceia care nu cred şi nici nu cunosc pe adevăratul Dumnezeu să se întoarcă şi să-L cunoască, aşa încît în ei şi prin ei să se slăvească numele lui Dumnezeu». Apoi Îl preamărim rugîndu-ne Lui să dea sfintei Sale Biserici pastori îmbunătăÈ›iÈ›i, care să sporească propovăduirea Evangheliei în lume; şi, de asemenea, să dea popoarelor ocîrmuitori într-a căror «paŞnică ocîrmuire, viaţa paŞnică şi netulburată să trăim, în toata cucernicia şi curăÈ›ia».

48. Care este a doua cerere din Rugăciunea Domnească şi cum se tîlcuieŞte?

A doua cerere din Rugăciunea Domnească este „Vie împărăţia Ta”. Aceasta cerere se tîlcuieŞte în trei chipuri: Dumnezeu să împărăţească peste noi; împărăţia Lui să fie printre noi şi împărăţia Lui să fie în noi.
1. Cînd rostim cererea „vie împărăţia Ta”, ne rugăm să ni se arate împărăţia lui Dumnezeu, – acea împărăţie la care suntem chemaţi de Mîntuitorul, cînd zice: „Veniţi, binecuvîntaţii Părintelui Meu, moşteniţi împărăţia care este gătită vouă” (Matei 25, 34).
Deci, cerem să ne facă moştenitori ai cereştii Sale împărăÈ›ii, adică ai fericirii veşnice. Venirea împărăţiei lui Dumnezeu, care va fi mîngîierea creştinilor, bucuria îngerilor şi ruşinarea păcătoşilor, este acea împărăţie care se va înstăpîni la sfîrşitul veacurilor. Cuvintele „vie împărăţia Ta” să fie strigătul de nerăbdare al sufletului nostru năzuind spre cer, spre „dreptate şi pace, şi bucurie întru Duhul Sfînt” (Rom. 14, 17).
2. Venirea împărăţiei lui Dumnezeu atîrnă, fireşte, de Tatăl ceresc, însă, cerînd să vie împărăţia Sa, ne rugăm de asemenea, cu scopul ca această împărăţie să se vădească, să rodească şi să se desăvîrşească şi în noi. În această împărăţie, adică în toţi cei ce ţin pe Dumnezeu drept împăratul lor şi se supun legilor Lui, Dumnezeu sălăŞluieŞte ca într-o cetate bine ocîrmuită. Aici Tatăl e de faţă şi Hristos împărăÈ›eŞte cu Tatăl, precum Însuşi grăieşte: „La El vom veni şi locaş la El vom face” (Ioan 14, 23). Prin cererea „vie împărăţia Ta”, ne rugăm lui Dumnezeu, «ca El, cu harul şi cu dreptatea Sa şi cu îndurarea Sa să împărăţească în noi toţi, mai ales în inima noastră, iar nu păcatul». „Vie împărăţia Ta” ne mai povăţuieşte «să năzuim la bunurile viitoare şi să căutam împărăţia cerului şi veşnicia». «Cine a auzit pe Pavel spunînd: Să nu împărăţească păcatul în trupul nostru cel muritor, acela, curăţindu-se pe sine în faptă şi în gînd şi în cuvînt, va spune lui Dumnezeu: „Vie împărăţia Ta”».
3. La Cina cea de Taină, Hristos spune Ucenicilor Săi: „Voi prietenii Mei sunteţi dacă veţi face cîte Eu poruncesc vouă” (Ioan 15, 14); iar în cea din urma poruncă le zice: „Mergeţi în toată lumea şi Propovăduiţi Evanghelia la toată făptura” (Marcu 16, 15). Oare, poate fi altă datorie mai mare, pentru o inimă curată, decît a căuta să lăţească cinstea şi strălucirea unui fără de pereche Învăţător şi Prieten? „Vie împărăţia Ta” e rugăciunea care a însufleţit şi s-a înălţat din inimile tuturor Sfinţilor; a împins pe Sfinţii Apostoli la cucerirea lumii şi la biruinţa credinţei în Hristos; pentru ea şi-au vărsat sîngele mii şi mii de Mucenici, ori şi-au înmormîntat tinereţea şi şi-au răstignit viaţa în smerenie, ascultare şi în tăcerea mînăstirilor nesfîrşita ceaţă a sihăstriilor şi a călugărilor. Deci, dorinţa de a face să prisosească atît în noi, cît şi în afară de noi împărăţia lui Dumnezeu trebuie să fie năzuinţa oricărui creştin. Orice creştin este dator să lăţească împărăţia lui Dumnezeu în jurul său printre noi. Dar aceasta împărăţie există chiar în lume (Matei 12, 28); ea este lucrarea lui Iisus Hristos, a Cărui Evanghelie este numită: „Evanghelia Împărăţiei” (Matei 9, 35; I Cor. 15, 24-28) şi dacă totuşi ne rugăm „să vie” este din pricina faptului că ea încă nu a ajuns la creşterea deplină. Drept aceea datori suntem să ajutăm ca această împărăţie, aşezată în lume, adică Biserica lui să ajungă la cunoştinţa adevărului şi să se mîntuiască (I Tim. 2, 4). Această datorie o împlinim cu rugăciunea şi cu fapta.

49. Care este a treia cerere din rugăciunea Domnească şi ce cuprinde ea?

A treia cerere din Rugăciunea Domnească este: „Facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pămînt”. Adică, învredniceşte-ne să împlinim voia Ta pe pămînt, aşa precum îngerii o împlinesc în cer. Sfîntul Simion al Tesalonicului, luînd temei de la Sfîntul Grigorie al Nissei şi de la Sfîntul Maxim Mărturisitorul, dă acestei cereri următoarea tîlcuire: «Fă-ne pe noi ca pe îngeri: adică fie şi facă-se voia Ta în noi, precum în dînşii; fie (în noi) voia Ta cea sfîntă şi fără prihană, ci nu voia noastră omenească, cea cu prihană». Îngerii în cer ascultă pe Dumnezeu de bunăvoie şi pururea şi cu aceeaşi rîvnă; se supun neîncetat şi sunt neclintiţi în ascultarea şi împlinirea poruncilor lui Dumnezeu (Ps. 102, 21). Astfel, prin cererea „fie voia Ta, precum în cer şi pe pămînt” noi ne rugăm Tatălui ceresc să ne hărăzească darul de a trăi pe pămînt cu Puterile cereşti; «Şi după cum îngerii în ceruri se supun în toate, fără să cîrtească, voinţei lui Dumnezeu, tot astfel şi oamenii, toţi, să se supună lui Dumnezeu pe pămînt, fără mîhnire şi cu toată recunoştinţa». Voia lui Dumnezeu este însă aceea pe care a arătat-o Iisus Hristos şi pe care El a împlinit-o; şi dorim împlinirea voinţei lui Dumnezeu în cer şi pe pămînt, fiindcă una şi alta ajută la mîntuirea noastră şi a tuturor oamenilor (I Tim. 2, 4). Deci, în primul rînd, această cerere nu este doar o datorie, ci «o stare de desăvîrşire», este strigătul aprins de dragoste pentru împărăţia lui Dumnezeu şi un cîntec de biruinţă întru cinstirea nemărginitei Sale puteri. Şi în al doilea rînd este un fapt de supunere al voii noastre la voia lui Dumnezeu, după însăşi pilda Mîntuitorului: „M-am pogorît din cer, nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis pe Mine” (Ioan 6, 38); este un semn de respect din partea supuşeniei noastre sau, ca să zicem aşa, un suspin de încrezătoare lăsare în nădejdea lui Dumnezeu, atunci cînd voia Lui trebuie împlinită cu suferinţă: „Părinte, de voieşti, treacă paharul acesta de la Mine; însă nu voia Mea, ci voia Ta să se facă” (Luca 22, 42).

Lasa un comentariu

Completeaza casutele de mai jos pentru a adauga un comentariu.

Name (required)

Email (required)

Comentariul

1 Comentariu
  1. iordache aurel noiembrie 25, 2010 8:11 pm

    multumesc,e foarte bine ce face-ti,no comment!!!!!