Despre Sfintele Taine

Adaugat la septembrie 16, 2009 de Victor
Categoria: Abecedar crestin, Articole, Catehism

285. Care este articolul al X-lea din Simbolul Credinţei?

Acest articol este:
«Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor».

286. De ce se vorbeşte despre Botez în Simbolul Credinţei?

Pentru că Botezul este uşa prin care omul intră în Biserică, el e cea dintîi dintre cele şapte Sf. Taine.

287. Ce sunt Sfintele Taine?

Sfintele Taine sunt acele lucrări sau acte sfinte văzute, întemeiate de Hristos şi săvîrşite de Biserică prin episcopul şi preoţii ei, prin care se împărtăşeşte primitorului harul dumnezeiesc, nevăzut, mîntuitor. Sunt lucrări văzute, pentru că omul e trupesc, cum zice Sf. Ioan Gură de Aur: «Dacă ar fi netrupesc, ţi-ar da aceste daruri aşa cum sunt, netrupeşti. Dar fiindcă sufletul e împreunat cu trupul, cele duhovniceşti ţi le dă în semne supuse simţurilor».
Continuare…

Pomelnicul, un loc unde cei vii şi cei morţi stau împreună

Adaugat la septembrie 4, 2009 de Victor
Categoria: Abecedar crestin, Articole, Catehism

Mijlocirea Biserici este atît de puternica încît şi drepţii au apărut în visele celor vii cerînd rugăciunile Bisericii. Fiind astfel conştienţi de marele ajutor duhovnicesc dăruit celor pomeniţi la Sfînta Liturghie, trebuie să fim mai conştiincioşi în înmînarea numelor celor dragi nouă „“ şi a tuturor acelora în nevoi „“ pentru a fi pomeniţi la Proscomidie.
Pomelnicul este o bucată de hîrtie pe care sunt menţionate numele celor dragi, nume primite la Botez sau la călugărie. În pomelnic sunt trecuţi atît cei vii, cît şi cei adormiţi. Numele acestora sunt pomenite de preot în diverse momente liturgice: la Proscomidie, la Sfînta Liturghie, la Litie, etc. Cel care face un pomelnic, mărturiseste că cei dragi sunt vii în el. Continuare…

Despre Biserică (II)

Adaugat la august 21, 2009 de Victor
Categoria: Articole, Catehism

270. Lumea cea nouă a Bisericii e alcătuită numai din creştinii trăitori pe pămînt?

Biserica e alcătuită din obştea văzută a creştinilor, dar şi din toţi creştinii adormiţi în adevărata credinţă. Biserica este în primul rînd un aşezămînt şi o obşte văzută, pentru că Iisus Hristos, Care a întemeiat-o, S-a făcut trup, credinţa se mărturiseşte văzută, Sf. Taine sunt semne văzute, ierarhia bisericească e văzută, membrii Bisericii sunt văzuţi. «Fiţi atenţi la mine, pe care mă vedeţi», strigă Biserica, după cum se exprimă un scriitor bisericesc. Continuare…

Despre Biserică (I)

Adaugat la august 17, 2009 de Victor
Categoria: Articole, Catehism

256. Care este articolul IX din Simbolul Credinţei?

Acest articol este:
„Şi într-una sfîntă, sobornicească şi apostolească Biserică”.

257. Ce ne învaţă acest articol?

Acest articol ne învaţă să credem în Sf. Biserică, pe care ne-o înfăţişează ca fiind una, sfîntă, sobornicească şi apostolească.

258. De ce să credem şi în Biserică? Nu ne este de ajuns credinţa în cele trei persoane ale Sfintei Treimi?

Credem şi în Biserică, fiindcă ea este, cum spune Sfîntul Apostol Pavel, „Trupul lui Hristos si plinirea Celui ce plineşte toate în toţi” (Efes. 1, 23), avînd deci într-însa pe Hristos şi pe Duhul Sfînt, cu misiunea de a continua însăşi lucrarea lui Hristos în lume (Matei 28, 19-20; Marcu 16, 15-16; Marcu 10, 45), propovăduind cuvîntul lui Dumnezeu, împărtăşind harul dumnezeiesc şi conducînd spre mîntuire pe cei care îi aparţin.
Continuare…

Despre Duhul Sfînt (II)

Adaugat la mai 26, 2009 de Victor
Categoria: Articole, Catehism

238. Harul este numai al Duhului Sfînt, sau şi al celorlalalte persoane dumnezeieşti?

Lucrarea aceasta numită har e comună tuturor celor trei persoane dumnezeieşti, pornind ca orice lucrare din fiinţa dumnezeiască, care e a tuturor celor trei persoane. De aceea e numit şi har al lui Dumnezeu, sau mai ales al lui Hristos, căci Hristos Îl trimite pe Duhul în noi. „Harul Domnului nostru Iisus Hristos… să fie cu voi cu toţi” (II Cor. 13, 14). Sau: „Har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul nostru Iisus Hristos” (Gal. 1, 3). De aceea prin harul care vine în noi, toate cele trei persoane dumnezeieşti se sălăşluiesc în noi. Dar întrucît Duhul e Acela care leagă harul de noi, harul se numeşte, cu deosebire, harul Duhului sau chiar Duh, pentru ca uşor poate fi numit cel care lucrează în locul lucrării sale. Astfel, a avea cineva Duhul lui Hristos în sine (Rom. 8, 9) înseamnă a avea harul Duhului Sfînt.
Continuare…

Despre Duhul Sfînt (I)

Adaugat la mai 21, 2009 de Victor
Categoria: Articole, Catehism

222. În care articol din Simbolul Credinţei se vorbeşte despre Duhul Sfînt?

În articolul al VIII-lea.

223. Care este acest articol?

Este următorul: «Şi întru Duhul Sfînt, Domnul de viaţă făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi mărit, Care a grăit prin Prooroci».

224. Ce înseamnă: „Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi mărit”?

Aceste cuvinte arată că Sfîntul Duh este întru totul egal cu Tatăl şi cu Fiul, fiind că şi El e veşnic, atotputernic, atotştiutor, pretutindeni de faţă, cuvenindu-I-se aşadar aceeaşi închinare şi slavă ca şi Tatălui şi Fiului. Continuare…

Nevoia de binecuvantare

Adaugat la mai 7, 2009 de Victor
Categoria: Articole, Catehism

Termenul „binecuvantare” este traducerea romaneasca a latinescului benedictio, care, la randul sau, il echivaleaza pe grecescul evloghia, toate avandu-si radacina intr-un verb care inseamna a vorbi de bine, a lauda, a cinsti, a sarbatori, a acorda unei fiinte sau unei institutii o pozitie cu totul speciala, privilegiata. Adaug insa particularitatea ca in timp ce limbile europene moderne au preluat latinescul bene-dictum (care inseamna „zicere de bine”) in literalitatea lui, limba romana, dupa ce a circumscris slavonescul biagoslovenie in rezervatia limbajului monastic, a introdus termenul „binecuvantare”, alcatuit, pe de o parte, din acelasi adverb latinesc bene (in romaneste, „bine”), de care insa a legat substantivul, tot latinesc, conventum (devenit in romaneste „cuvant”), care in original inseamna conventie, intelegere, pact, acord, tratat, alianta, ceea ce ii da termenului o incarcatura mult mai bogata (asa cum avem expresiile „om de cuvant”, „pe cuvantul meu”, „a-si da cuvantul”, „a se tine de cuvant”, „a-si tine cuvantul” etc). Aceasta inseamna ca a binecuvanta este nu numai a-l vorbi pe cineva de bine sau a-i spune ceva de bine, ci si a face cu el o intelegere nobila, menita sa onoreze ambele parti.
Continuare…

Statul şi datoriile creştinului faţă de stat

Adaugat la aprilie 8, 2009 de Victor
Categoria: Articole, Catehism

226. Care sunt datoriile crestinului fata de stat?

Prin stat se intelege „organizarea politica si juridica a societatii umane pe un teritoriu limitat”.
Rostul statului este ca, prin asezaminte si legi intemeiate pe dreptate, sa ocroteasca viata cinstita, drepturile si libertatile firesti ale tuturor cetatenilor sai, fara nici un fel de deosebire intre ei. De asemenea, sa puna la indemana acestora mijloacele potrivite pentru luminarea, cresterea si rodirea insusirilor cu care i-a inzestrat Dumnezeu si sa asigure apararea fata de dusmanii din afara hotarelor.
Asadar, datoria statului este ca sa se ingrijeasca de inflorirea si apararea binelui obstesc si sa dea putinta tuturor cetatenilor de a se folosi, in pace, de bunele infaptuiri ale stradaniei lor.
De aici decurg si anumite datorii ale crestinului fata de stat, numite datorii cetatenesti. Acestea sunt: Continuare…

Icoanele. Întrebări şi răspunsuri

Adaugat la martie 17, 2009 de Victor
Categoria: Articole, Catehism, Icoane

Ce este o icoană?

O icoană este o imagine (de obicei bidimensională), reprezentînd pe Hristos, sfinţi, îngeri, evenimente biblice importante, pilde sau evenimente din istoria Bisericii.

Sf. Grigore Dialogul (Papă a Romei la aprox. 590-604) vorbea despre icoane ca fiind Scriptura pentru analfabeţi:

„Ceea ce scrisul prezintă cititorilor, imaginea prezintă celor neînvăţaţi care o privesc, căci în ea şi cei ignoranţi văd ce ar trebui să urmeze; în ea pot citi analfabeţii” (Epistola către Episcopul Serenus din Marsilia, NPNF 2, Vol. XII, p. 53).

Celor care sugerează că acest fapt nu mai este relevant în epoca noastră, le aducem aminte de rata mare a analfabetismului pe care o avem acum, într-un segment major al populaţiei… copiii.

Icoanele ne ridică minţile de la cele pămînteşti la cele cereşti. Sf. Ioan Damaschinul a spus: „Prin icoane vizibile suntem conduşi la contemplarea a ceea ce este divin şi spiritual”. Prin păstrarea memoriei celor pictaţi în icoane, suntem inspiraţi să-i imităm. Sf. Grigore de Nissa (aprox. 330-395) povestea cum nu putea trece pe lîngă o icoană cu Avraam care-l jertfea pe Isaac „fără să verse lacrimi”. Într-un comentariu la aceste cuvinte, s-a spus la al Şaptelea Sinod Ecumenic: „Dacă unui asemenea Doctor imaginea i-a folosit şi i-a produs lacrimi, cu atît mai mult ea va aduce căinţă şi-i va face bine celui simplu şi needucat”.
Continuare…

Despre Dumnezeu Fiul (IV)

Adaugat la februarie 26, 2009 de Victor
Categoria: Anunturi, Catehism

194. Care este articolul al IV-lea din Simbolul Credinţei?

Articolul al patrulea din Simbolul Credinţei este: „Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat, şi a pătimit şi S-a îngropat”.

195. Ce cuprinde acest articol în întregul lui?

După ce articolul III ne-a spus că Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om ca să ne mîntuiască, articolul IV ne spune cum ne-a mîntuit El, odată ce S-a făcut om. Căci a trebuit mai întîi ca Fiul lui Dumnezeu să Se facă om şi apoi să ne mîntuiască.

196. Cînd a început Iisus lucrarea de mîntuire a omului? Trebuie să despărţim cu totul întruparea Domnului de lucrarea Lui mîntuitoare?

Nu trebuie să le despărţim. Desigur, altceva este aprinderea focului şi altceva fierberea apei. Dar apa începe să se încălzească, deci să înainteze spre fierbere, chiar în clipa aprinderii focului. Tot aşa, altceva e întruparea şi altceva lucrarea Lui, prin care ne-a mîntuit. Totuşi mîntuirea noastră a început chiar prin întruparea Fiului lui Dumnezeu. Căci chiar prin întrupare a făcut început înnoirii firii noastre luată de El, fără de păcat. Dar ca să fie izbăvită de păcat firea tuturor celor ce voiau acest lucru, trebuia ca Fiul lui Dumnezeu să-Şi dea firea Sa omenească la moarte pentru noi toţi. Continuare…