Daruri de Craciun – 5

Adaugat la decembrie 16, 2011 de Victor
Categoria: Articole, Binefacere

Postul este perioada cea mai prielnică milosteniei şi rugăciunii, căci acestea ne înalţă la Dumnezeu.

Să luăm exemplu din viaţa Sfântului Mucenic Fanurie, care, trăind în pustie, era atât de milostiv, că hrănea drumeţii din puţinul pe care-l avea şi le aducea de departe şi apă de băut.

Având o dragoste deosebită pentru oameni, mai ales pentru cei aflaţi în necaz, el cu lacrimi multe se ruga pentru muţi, pentru care spunea: „Deschide buzele lor cele închise, luminează-le mintea, ca să Te slăvească pe Tine, şi cu buzele lor să sărute chipul Tău cel nefăcut de mână şi cu lacrimi să spele intrările în biserică, ca astfel să se proslăvească numele Tău cel sfânt”.
Continuare…

În deşert se tulbură tot muritorul!

Adaugat la noiembrie 22, 2011 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Ioan Gura de Aur

Vino, creştine, să cântăm versul de psalm al alăutei lui David şi împreună cu el să facem cunoscută nimicnicia celor omeneşti: „In deşert se tulbură tot muritorul”.

Se tulbură, dar la sfîrşit va pieri. Se tulbură, dar mai înainte de a se aşeza este înghiţit. Ca focul se aprinde, dar ca trestia se preface în cenuşă. Ca vîrtejul de vînt se înalţă, dar ca praful piere. Ca flacăra focului se aprinde, dar ca fumul se împrăştie. Ca floarea se împodobeşte, dar ca iarba se usucă. Ca norul se răspîndeşte, dar ca picătura de ploaie se împuţinează.
Continuare…

„Oamenii-fluturi”, abandonati de sistem

Adaugat la noiembrie 14, 2011 de Victor
Categoria: Articole, Binefacere

De-a lungul secolelor oamenii au invatat sa lupte cu diferite maladii, uneori invingindu-le, alteori „Ԡfiind invinsi. Boala fluturasului rasuna blind, insa suferintele pe care le provoaca sunt foarte dureroase. Este o maladie incurabila, de aceea sistemul medical din Moldova nu face fata acestor suferinte.

In medicina este numita epidermoliza buloasa. Este o maladie genetica, careia in popor i se zice „boala fluturasului”, deoarece bolnavul are pielea atit de sensibila precum aripile unui fluture, care se fring foarte usor.
Continuare…

Nu te mania

Adaugat la noiembrie 10, 2011 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Dimitrie al Rostovului

„Oricine se va mania pe fratele sau va fi vrednic de osanda.” (Matei 5, 22)

Nu te mania pe nimeni, chiar daca cineva te-a jignit foarte tare, „caci mania omului nu lucreaza dreptatea lui Dumnezeu” (Iacov 1, 20); „Soarele sa nu apuna peste mania voastra… Orice amaraciune si suparare, si manie, si izbucnire, si defaimare sa piara de la voi, impreuna cu orice rautate. Ci fiti bun intre voi si milostivi, iertand unul altuia, precum si Dumnezeu v-a iertat voua in Hristos” (Efeseni 4, 26, 31-32).
Continuare…

Cuviosul Părintele nostru Ioan de la Rila

Adaugat la noiembrie 1, 2011 de Victor
Categoria: Articole, Vietile Sfintilor

Sfîntul cuvios părintele nostru Ioan, cel mare între postnici, era din hotarele slăvitei cetăţi Sredsca, din satul care se numea Scrina, în vremea împărăţiei iubitorului de Hristos, Petru, împăratul romîno-bulgar, şi al împăratului grecesc Constantin Diogen, avînd părinţi dreptcredincioşi. După încetarea din viaţă a părinţilor săi, toate cele rămase le-a împărţit la săraci, căci din tinereţe a iubit pe Dumnezeu şi, luînd chip monahicesc, a ieşit din ţarina sa, neavînd pe trupul său decît o haină de piele. Suindu-se într-un munte înalt şi pustiu, se nevoia acolo cu viaţă îmbunătăţită, hrănindu-se cu buruieni sălbatice. După puţină vreme, din îndemnare diavolească, au năpădit noaptea asupra lui tîlharii şi, bătîndu-l foarte mult, l-au izgonit de acolo. Iar Ioan, plecînd din muntele acela, s-a sălăşluit în pustiul Rilei şi, intrînd într-un copac scorburos, petrecea în post, în rugăciune şi în lacrimi, rugîndu-se lui Dumnezeu neîncetat. În acel loc a locuit şaizeci de ani, hrănindu-se numai cu buruieni. Faţă omenească n-a văzut, ci numai fiare sălbatice.

Văzînd Dumnezeu marea răbdare a lui Ioan, a poruncit ca în acel loc să crească mazăre şi cu aceasta s-a hrănit fericitul mulţi ani. Apoi, nişte păstori, văzîndu-l, au spus despre dînsul altor oameni şi au început oamenii a veni la dînsul, aducîndu-şi bolnavii lor şi cîştigînd sănătate cu sfintele lui rugăciuni. Continuare…

Calea Păcii – Calea spre îndumnezeire

Adaugat la octombrie 26, 2011 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti

Biserica Ortodoxă se roagă zilnic pentru „Pacea de sus, pentru Pacea a toată lumea”. Primele şi ultimele pagini din Sfînta Evanghelie vorbesc despre Pace. Mîntuitorul Hristos a fost vestit de prooroci ca „Domn al Păcii”, al unei „Păci fără hotar”. La naşterea Sa, îngerii au cîntat „”¦pe pămînt Pace”¦”, iar după Înviere şi înainte de Înălţarea Sa la Tatăl cel Ceresc, El ne-a lăsat „Pace tuturor”, „Pacea mea dau vouă” şi ne-a făgăduit că este cu noi pînă la sfîrşitul veacurilor.
Continuare…

Despre cunoaşterea lui Dumnezeu

Adaugat la octombrie 24, 2011 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Siluan Athonitul

Atît de mult ne-a iubit pe noi Tatăl, încît ne-a dat pe Fiul Său [In 3, 6]; dar şi Fiul însuşi a voit aceasta şi S-a întrupat şi a vieţuit cu noi pe pămînt. Atît Sfinţii Apostoli, cît şi o mulţime de oameni au văzut pe Domnul în trup, dar nu toţi L-au cunoscut ca pe Domnul; dar mie, mult păcătosului, mi s-a dat să cunosc prin Duhul Sfînt că Iisus Hristos e Dumnezeu [1 Co 12,3].
Continuare…

Cuviosul Ambrozie de la Optina

Adaugat la octombrie 23, 2011 de Victor
Categoria: Articole, Sfintii de la Optina, Vietile Sfintilor

Sfîntul Ambrozie este socotit vîrful Bătrîneţii duhovniceşti de la Mănăstirea Optina. El a întrupat virtuţile tuturor bătrînilor în suişul lor cel mai înalt: smerenie sfîntă, curăţia minţii şi a inimii, dragoste îmbelşugată şi jertfa de sine desăvîrşită pentru mîntuirea aproapelui. Pentru că el atinsese adîncimile smereniei, Domnul l-a binecuvîntat cu daruri duhovniceşti prin care să vindece suflete bolnave. El citea inimile oamenilor şi îi era îngăduit să cunoască trecutul, prezentul şi viitorul oamenilor şi le vorbea în chip nemijlocit cuvîntul descoperit al lui Dumnezeu. Darurile lui era atît de mari, încît sute de oameni se adunau zilnic la coliba lui smerită din mijlocul Rusiei. Printre aceştia erau scriitorii Dostoievski, Tolstoi, Leontiev şi Soloviev. Dostoievski a fost atît de impresionat de pelerinajul său la Optina şi la Bătrînul Ambrozie, încît a scris ultimul şi cel mai mare roman al său „“ Fraţii Karamazov, cu scopul vădit de a reprezenta chipul duhovnicesc al Mănăstirii Optina şi pe Bătrînul Ambrozie.

Părintele Ambrozie, pe numele său de mirean Alexandr Mihailovici Grenkov, s-a născut la 23 noiembrie 1812, întro familie de credincioşi din regiunea Tambov. Dupa şcoala primară începe să studieze la seminarul din Tambov. În anul 1835, pe cînd se afla la seminar, Alexandr Mihailovici se îmbolnăveşte foarte grav, aflandu-se în faţa morţii, fără putere de împotrivire şi această împrejurare i-a hotarît calea vieţii. Bătrînul Ambrozie mărturiseşte: „Am făgăduit Domnului că dacă mă va face sănătos şi mă va ridica din patul de boală, voi merge la mănăstire negreşit.” Se însănătoşeşte în chip miraculos dar hotărîrea de a merge la mănăstire îl înfricoşează prin marea îndatorire înaintea lui Dumnezeu şi a omului, pe care se pregătea să o primească, şi îl speria ruptura de partea mai luminoasă a vieţii din lume. A început în sufletul lui o luptă cumplită între hotarîrea luată şi şovăielile fără de voie.
Continuare…

In asteptarea venirii Domnului – Parintele Zaharia de la Essex

Adaugat la octombrie 19, 2011 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Zaharia de la Essex

„Potrivit modelului Liturghiei, unde are loc schimbul vieţii noastre cu viaţa lui Dumnezeu, fiecare faptă, fiecare lucrare a noastră trebuie să păstreze aceeaşi încordare şi rîvnă „pînă cînd Domnul va veni”, după cuvîntul apostolului (1 Cor. 11:26). Avînd în minte aceste lucruri, se cuvine credincioşilor să iubească arătarea Domnului cugetînd la venirea lui Hristos, aşteptîndu-L neobosit, dorindu-L din toată inima şi pregătindu-se să-L întîmpine cu sîrguinţă. Fără aşteptare nu există nădejde. Fără nădejde nu există mîntuire, „că prin nădejde ne-am mîntuit”, spune Sfîntul Pavel (Rom. 8:24). Şi fără mîntuire nu există creştinism. Continuare…

Predica Preafericitului Patriarh Kiril la Dumnezeiasca Liturghie, oficiată în scuarul Catedralei Mitropolitane din Chişinău

Adaugat la octombrie 12, 2011 de Victor
Categoria: Articole, Patriarh Kiril, Predici

La 9 octombrie 2011, de ziua adormirii Apostolului şi Evanghelistului Ioan Teologul şi de ziua pomenirii sfîntului ierarh Tihon, Patriarh al Moscovei şi al Întregii Rusii, Preafericitul Patriarh Kiril a condus slujirea Liturghiei Dumnezeieşti pe Piaţa Marii Adunări Naţionale „“ piaţa centrală a oraşului Chişinău. După citirea Evangheliei Înaintestătătorul s-a adresat către cei prezenţi cu o predică.

În numele Tatălui şi Fiului şi Sfîntului Duh.

Mă bucur să vă văd pe voi toţi, dragii mei, pe această piaţă, în ziua cînd Domnul m-a învrednicit să vin la Chişinău. Cerul s-a spart, însă pentru pămîntul însetat, care aproape de trei luni nu a primit vlagă, această zi este o zi de binecuvîntare. Într-un anumit sens binecuvîntarea lui Dumnezeu întotdeauna este legată de o anumită incomoditate pentru om, căci ca răspuns la binecuvîntarea lui Dumnezeu este nevoie de eforturi omeneşti.

Astăzi, de ziua pomenirii Sfîntului Apostol şi Evanghelist Ioan Teologul, noi am auzit un fragment din epistola lui (1 In. 4:12-19). Au fost rostite minunate cuvinte, care ne ajută să înţelegem multe din viaţa omului contemporan. Continuare…