Slujbele dumnezeieşti
Adaugat la ianuarie 2, 2013 de Victor
Categoria: Articole, Ioan de Kronstadt, Slujbele Bisericii
În slujbele sale zilnice, săptămânale şi anuale, cultul divin al Bisericii noastre Ortodoxe are drept scop să închipuie, în linii generale sau în amănunt întreaga desfăşurare a economiei mântuirii noastre, de la începutul lumii şi al neamului omenesc până în prezent şi până la sfârşitul veacurilor, precum şi minunata lucrare a lui Dumnezeu în lume şi neamul omenesc; nemărginita bunătate, sfinţenia, dreptatea, înţelepciunea, credincioşia şi atotputernicia arătate de Dumnezeu în toate actele Sale privitoare la omul creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.
Continuare…
Despre robia celor mari
Adaugat la decembrie 27, 2012 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Ioan Gura de Aur
Nimic nu strică spiritului de libertate, ca a fi prins de treburile lumii şi a fi împresurat de ceea ce se cheamă strălucire. Nu ai unul, doi, trei stăpâni, ci o mie. N-are a face dacă acest stăpân este sau nu, el însuşi, liber.
Va să zică este o singură fiinţă de care trebuie să asculte acest rob al unui rob – şi dacă acesteia îi dă ascultare, el poate fi liniştit toată viaţa. Cel mare (să zicem demnitarul) dimpotrivă n-are numai un stăpân sau doi, ci o mulţime -şi de toate felurile… Mai întâi trebuie să slujească împăratului însuşi; şi-i cu totul altceva să ai un stăpân mai mic şi nu unul mare, ale cărui urechi aud atâtea spunându-se şi care îşi mută protejarea când asupra unora, când asupra altora. Cel mare, fie că n-are nimic a-ţi imputa, este bănuitor asupra fiecăruia şi asupra tuturor: cei ce slujesc cu el, cei de sub porunca lui, prietenii, duşmanii.
Continuare…
21 decembrie – de la Apocalipsă citire?
Adaugat la decembrie 20, 2012 de Victor
Categoria: Articole, Stiinta
În ultima vreme, au revenit “previziunile” unui iminent “sfârşit al lumii”. De acastă dată, “proorocii mincinoşi” se bazează pe calendarul maiaş, al civilizaţiei sudamericane dispărute acum vreo 1500 de ani.
Aceste noi „profeţii” alarmiste susţin că sfârşitul lumii va veni pe 21 decembrie 2012, atunci când vor avea loc „evenimente şi minuni”, printre care se menţionează: o serie de mari cutremure, de nivel 13 (!!!) pe scara Richter, mişcări violente ale plăcilor tectonice şi ale banchizelor polare, creşterea nivelului mării între 30 şi 100 de metri, serii de tsunami, vânturi cu viteze între 800 şi 3200 de km pe oră, inundarea tuturor ţărmurilor, deplasarea polilor magnetici şi multe alte evenimente catastrofale.
Continuare…
Naţional-socialism şi Creştinism
Adaugat la decembrie 14, 2012 de Victor
Categoria: Articole, Istoria Bisericii
Dar am împotriva ta faptul că laşi pe femeia Izabela, care se zice pe sine proorociţă, de învaţă şi amăgeşte pe robii Mei (Apoc. 2,20)
Ne vedem pe noi înşine datori să începem articolul de faţă prin arătarea unui adevăr istoric dureros: marile culte creştine din Europa nu au reacţionat în faţa fascismului şi a nazismului, în acea vreme în care deveniseră din simple curente ideologice, adevărate ideologii de stat. Nu L-au pus pe Hristos cel Răstignit mai presus de susţinătorii lui Hitler şi de zvastică, nici n-au pus cuvântul Evangheliei faţă în faţă cu discursurile pline de ură ale fasciştilor. Au tăcut, s-au alăturat acestora, şi-au dat încuviinţarea, fără a se opune. Aceasta a fost şi va rămâne o pată de ruşine pentru clerul creştin din vremea acelor ani funeşti. Continuare…
Neajunsurile îmbuibării
Adaugat la decembrie 14, 2012 de Victor
Categoria: Articole, Ioan Gura de Aur
Să nu vă miraţi dacă Domnul numeşte îmbuibările spini. Nu vă daţi seama, pentru că patima vă îmbată. Dar cei sănătoşi ştiu că îmbuibarea strică mai mult ca spinii, că ea roade mai mult decât grija, că ea aduce grele suferinţe şi trupului şi sufletului.
Nu, grija nu sfărâmă atât de mult ca îmbuibarea. Când cel care trăieşte în îmbuibare este forfecat de nesomn, când tâmplele îi zvâcnesc, când capul îi este greu ca de plumb, când măruntaiele îi clocotesc – vă puteţi da seama cum aceste dureri sunt mai groaznice decât spinii. Spinii, ori cum i-ai apuca, însângerează mâna – asemenea îmbuibările rănesc picioarele, mâinile, capul, ochii, adică întreg trupul. Ele sunt searbăde şi uscate, ca şi spinii, aduc stricăciuni însă şi mai grele şi, mai ales, în miezul lucrurilor.
Continuare…
Patimile, bolile sufletului
Adaugat la decembrie 10, 2012 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Iosif Vatopedinul
1. Ce sunt patimile şi care este cea mai mare dintre ele ?
La începuturile creaţiei, omul, făcut după chipul lui Dumnezeu, nu primea iraţionalul în cugetul şi în viaţa sa. Gândurile şi acţiunile lui erau drepte, căci erau luminate de dumnezeiescul Har. Dar după ce a fost înşelat şi a rupt relaţia cu Izvorul atotdesăvârşirii, îndată i s-a pervertit personalitatea, din simplă devenind compusă. În acest fel, iraţionalul a luat locul raţiunii. Toate puterile sufleteşti ale personalităţii umane au fost corupte, constrânse de iraţional, dând naştere patimilor. De atunci, gândurile şi faptele nu mai sunt săvârşite în vederea unei „nevoi” corecte, ci dintr-o obişnuinţă păcătoasă, în conformitate cu patima păcătoasă care predomină.
Fiecare gând şi acţiune iraţională se numeşte patimă, deoarece nu lucrează conform legilor raţiunii ori „necesităţii”, ci conform instinctelor firii, întru care şi-au găsit loc bestialitatea şi demonismul.
Continuare…
Suntem copii ai lui Dumnezeu şi asemenea Domnului – Sf. Siluan Athonitul
Adaugat la noiembrie 30, 2012 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Siluan Athonitul
Din pulberea pământului l-a zidit Domnul pe om, dar ne iubeşte ca pe propriii Săi copii şi ne aşteaptă cu dor la El. Domnul ne iubeşte până într-atât, încât de dragul nostru S-a întrupat, Şi-a vărsat Sângele pentru noi şi ni L-a dat băutură, şi Trupul Lui Preacurat ni l-a dat spre mâncare; şi aşa ne-a făcut copiii Lui, din Trupul şi Sângele Lui, şi asemenea Domnului în trup, aşa cum oricare ar fi vârsta lor, copiii sunt asemenea tatălui lor, iar Duhul lui Dumnezeu dă mărturie duhului nostru că vom fi veşnic împreună cu El.
Continuare…
Pomenirea Sfîntului Ioan Hrisostom
Adaugat la noiembrie 26, 2012 de Victor
Categoria: Articole, Ioan Gura de Aur, Nicolae Velimirovici, Vietile Sfintilor
Sfîntul Ioan Gură de Aur s-a născut la Antiohia în anul 354. Tatăl lui, Secundus, a fost mare comandant de oşti în armata imperială [Stratilat], iar mama lui s-a numit Anthusa. Fiind dotat cu geniu intelectual şi studiind în profunzime filozofia greacă, tînărul Ioan a văzut la sursă cît de nesatisfăcător şi în final, de dezgustător este păgînismul elenist. Prin studiu şi trăire el a văzut că numai Credinţa Creştină răspunde setei neostoite de adevăr a sufletului şi minţii omeneşti, şi a îmbrăţişat-o cu ardoare.
Tînărul aristocrat Ioan a primit Sfîntul Botez din mîinile marelui Meletie, Patriarhul Antiohiei, precum mai tîrziu au primit şi părinţii lui Ioan Sfîntul Botez. După moartea părinţilor lui, Ioan s-a tuns monah şi s-a dăruit pe sine tuturor asprelor nevoinţe călugăreşti.
El apoi a scris celebrul tratat Despre Preoţie, iar după ce l-a încheiat, i s-au arătat lui în vedenie Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel care i-au prorocit o viaţă de mare misiune, de mare har, şi de mare suferinţă. Cînd a fost să fie hirotonit întru preot, îngerul lui Dumnezeu s-a arătat simultan lui Ioan şi Patriarhului Flavian (succesorul Sfîntului Meletie la Scaunul Patriarhal al Antiohiei). Continuare…
Mărturie despre patriarhul Pavle al Serbiei, un sfânt al zilelor noastre
Adaugat la noiembrie 22, 2012 de Victor
Categoria: Articole
Este greu să vorbeşti despre slujirea mea la Patriarhul Pavle fără să sune că mă laud. Cunoaşterea patriarhului era privilegiul oricui, nu numai celor care erau în preajma lui în administraţie. Oricum era un om foarte simplu, oricine putea să-l vadă mergând prin Belgrad sau mergând cu tramvaiul. Cel care mergea cu el devenea indignat: Preafericite, aveţi o maşină! Însă oricând era posibil, el folosea transportul public.
19 ani am fost intendent al patriarhului Pavle, până în ultima zi. În timpul primatului său, am avut diferite funcţii: profesor de drept la Facultatea de Teologie din Belgrad, profesor de omiletică şi de rusă la Seminar, pentru 9 ani am fost responsabil la Biblioteca Patriarhală, 10 ani am fost secretar la Curţii Eclesiastice (…). Patriarhul nu mi-a dat imediat binecuvântarea pentru preoţie. Am fost diacon timp de 14 ani, ceea ce era normal la el. Nu era niciodată grăbit în ceea ce priveşte hirotonia. Aştepta timpul potrivit pentru orice persoană.
Continuare…
Ortodoxie şi Occident – Considerații istorice şi chestiuni contemporane
Adaugat la noiembrie 20, 2012 de Victor
Categoria: Articole, Biserica si societate, EUtopia, Istoria Bisericii, Religii si secte
Sfârşitul celui de-al doilea mileniu după Hristos este pecetluit de evenimente care s-au ţinut lanţ şi de schimbări istorice fără precedent. Acestea au zdruncinat până şi societăţile care în mod tradiţional aveau un sentiment al certitudinii şi al suficienţei de sine. Nimeni nu poate să aprecieze dacă omul contemporan intră în dimensiunea istorică a mileniului al treilea cu o anume conştienţă de sine sau dacă evenimentele îl depăşesc într-o aşa măsură, încât îl încătuşează într-o evoluţie pe care nu pare să aibă putinţa de a o influenţa. În Răsărit şi în Apus își face simțită prezența un sentiment de aşteptare, în mare măsură şi de teamă, în faţa evenimentelor care urmează să vină. „Ne găseşte timpul nepregătiţi”, ar spune alexandrinul Kaváfis:
„În frică şi suspiciuni, cu mintea tulburată şi ochii îngroziţi, ne ostenim şi plănuim cum să facem”.
Continuare…
