Marturii despre Hristos (III): Scrisoarea nevestei lui Pilat, Klavdia Procula, adresata prietenei sale, Pulvia Romelia
Adaugat la August 26, 2010 de Victor
Categoria: Articole, Istoria Bisericii
„KLAVDIA PROCULA, ţie PULVIA ROMELIA, salutare!
O, tu, a mea credincioasă tovarăşă, mă întrebi şi mă rogi a-ţi descrie evenimentele care s-au petrecut în ziua despărţirii noastre. Ştirile unora din ele au ajuns şi până la tine, însă taina în care sunt învăluite, trezeşte în tine neliniştea şi dorinţa de a şti starea mea.
Dând atenţie delicatului tău apel, mă voi strădui să-mi aduc aminte inelele lanţului de amintiri împrăştiate ale vieţii mele şi dacă vei întâlni asemenea împrejurări care ar uimi mintea ta, atunci adu-ţi aminte că puterile creatoare sunt nepătrunse şi înconjurate de întuneric pentru priceperea noastră neputincioasă şi muritoare şi că este cu neputinţă pentru fiinţele muritoare de a schimba soarta vieţii lor.
Eu nu o să-mi amintesc primele zile ale vieţuirii mele care au zburat aşa de repede, în pace, la Narbona, sub paza şi grija părintească şi sub ocrotirea prezenţei lor. Tu ştii că odată cu sosirea celei de-a 16-a primăveri a fecioriei mele, m-am unit prin legământ conjugal cu Romanul Ponţiu Pilat, nepot al unei renumite familii care ocupa pe atunci în Italia un loc de Guvernator. Continuare…
Marturii despre Hristos (II): Raportul lui Pilat, Guvernatorul Roman al Iudeii, catre Cezarul Tiberiu
Adaugat la August 16, 2010 de Victor
Categoria: Articole, Istoria Bisericii
Către Cezarul Tiberiu, Nobile Suverane, salutare!
Cauzele care au provocat acea tulburare în Ierusalim, au fost in legătura cu Iisus din Nazaret, şi evenimentele care au avut loc în provincia mea acum câteva zile, au fost de un astfel de caracter care mă face sa vi le raportez cu de-amănuntul, pentru că eu nu voi fi deloc surprins dacă, în scurgerea timpului acestuia, nu se va schimba cu totul soarta naţiunii noastre, căci se pare ca în zilele din urmă, zeii au încetat de a mai putea fi ispăşiţi.
Eu, din partea mea, sunt gata să spun: blestemată fie ziua aceea în care eu am urmat pe Valerius Graţius la guvernarea Iudeii.
La sosirea mea în Ierusalim, am luat în primire sala de judecată şi-am poruncit să se facă ospăţ mare, la care am invitat pe Tetrarhul Galileii, dimpreună cu Arhiereul, şi pe toţi oficianţii lui.
La ora anunţată, niciunul din oaspeţi nu s-a arătat. Aceasta a fost o insultă pentru onoarea mea personală!….
Continuare…
Marturii despre Hristos (I): Scrisoarea raport a lui Publius Sentulus catre Imparatul Roman Tiberiu
Adaugat la August 12, 2010 de Victor
Categoria: Articole, Istoria Bisericii
SCRISOAREA RAPORT A LUI PUBLIUS SENTULUS
proconsul, funcţionar roman în regiunea Tigrului şi Sidonului,
către Împăratul Roman TIBERIU
“Majestăţii Voastre şi stimatului Senat al Romei;
Din partea Senatorului Sentulus Publius proconsul, salutare!
Am aflat că doriţi să ştiţi cele ce acum vi le comunic prin această scrisoare: trăieşte aici un om care se bucură de mare faimă, anume Iisus Hristos.
Poporul îl numeşte “Profet al Adevărului”, iar ucenicii zic că este Fiul lui Dumnezeu, cel ce a făcut cerul şi pământul şi toate cele ce au fost şi vor mai exista în univers!
Şi-ntr-adevăr, Împărate, în fiecare zi se aud minuni din partea acestui Iisus Hristos.
Printr-un singur cuvânt, el dă viaţa morţilor şi sănătate bolnavilor. Este de statură mijlocie şi de o frumuseţe fără seamăn, uimitoare, şi seamănă cu mama lui care este cea mai frumoasa femeie din lume.
Continuare…
Cum şi unde a petrecut Preacurata Stăpîna noastră după Înălţarea lui Hristos?
Adaugat la August 28, 2008 de Victor
Categoria: Articole, Istoria Bisericii, Vieţile Sfinţilor
Sfîntul Evanghelist Luca scrie în Faptele Apostolilor, că, Domnul înălţîndu-Se la ceruri, ucenicii Lui s-au întors de la Muntele Eleonului la Ierusalim, şi s-au suit în foişorul unde a fost Cina cea de Taină a lui Hristos. Şi toţi aşteptau cu un suflet în rugăciuni şi în cereri, cu femeile şi cu Maria, Maica lui Hristos, pe care, după ducerea Domnului de la dînşii, o aveau ca pe o mîngîiere şi răcorire în mîhniri, întărire şi învăţătoare în credinţă. Pentru că aceasta, toate cuvintele care le spunea şi toate faptele cele minunate, începînd de la Buna Vestire cu zămislirea cea fără de sămînţă şi naşterea cea fără de stricăciune a lui Hristos, cele ce se făceau în pruncia şi în viaţa Lui mai înainte de botezul lui Ioan, toate acestea le spunea iubiţilor ucenici ai Fiului Său. Şi, ca una ce avea de la Duhul Sfînt mai multă descoperire pentru dumnezeirea Lui şi din vederea lucrurilor lui Hristos, îi încredinţa pe dînşii prin spunerea cu de-amănuntul de toate faptele ce s-au făcut cu dumnezeiasca putere, mai înainte pînă ce s-a arătat lumii, şi cu acelea îi întărea în credinţa cea fără de îndoială.
Predică a Episcopului Ioan Maximovici la 950 de ani de la încreştinarea Rusiei
Adaugat la July 28, 2008 de Victor
Categoria: Articole, Predici, Istoria Bisericii, Vieţile Sfinţilor
„Măreşte cu glasuri de laudă Ţara Rîmleană pe Petru şi Pavel, prin care ai crezut în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu; Asia, Efesul, Patmosul - pe Ioan de Dumnezeu Cuvântătorul; India - pe Toma; Egiptul - pe Marcu; toate ţările şi cetăţile şi oamenii îi cinstesc şi îi slăvesc pe fiecare din învăţătorii lor, care i-au învăţat credinţa dreptmaritoare. Să-l lăudăm şi noi, după puterile noastre, cu umile cuvinte de laudă, pe cel ce măreţe şi minunate fapte a săvârşit, învăţătorul şi dascălul nostru, Marele Kagan (Cneaz) al pământului nostru, Volodimir, nepotul bătrânului Igor.”
Aşa glăsuia Sfântul Ilarion, mitropolitul Kievului, la mijlocul veacului al XI-lea, când trecuse ceva mai bine de jumătate de veac de la încreştinarea Rusiei. Încă de atunci, sfântul bărbat vedea cu vederea lui pătrunzătoare măreţia faptei Sfântului Vladimir şi chema Rusia să-l proslăvească după vrednicie. Cu ce fel de cuvinte vom putea exprima ceea ce a făcut Sfântul Vladimir, încreştinând Rusia, noi, cei ce am ajuns la aniversarea a 950 de ani de la acest luminos eveniment? Să ne amintim ce era Rusia până la cneazul Vladimir şi ce a devenit ea după încreştinarea ei de către Sfântul Vladimir.
Continuare…
Istoria schimbării calendarului bisericesc (VII)
Adaugat la December 28, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Istoria Bisericii, Stil de calendar
Scurtă istorie, în acte ale Bisericii, începând de la canoanele apostolice şi până astăzi.
Capitolele anterioare: aici
†††
Episcopia Romanului şi Huşilor a publicat, sub binecuvântarea PS Eftimie, o serie de volume intitulate ,,Cronica Episcopiei Romanului şi Huşilor”. În volumul V, editat în 1993, diaconul I. Ivan a publicat, la pag. 273, un studiu intitulat ,,Calendarul şi relaţiile cu Bisericile Ortodoxe pe această temă”. Următoarele informaţii provin din această sursă:
Mitropolitul Gheorghe Movilă (Moghilă) a condus episcopatul de Rădăuţi, între 1577-1588. Scaunul mitropolitan al Moldovei şi Sucevei a fost ocupat de Gheorghe Movilă de trei ori, şi anume: între anii 1588-1591, 1595-1600 şi 1600-1605. Potrivit datelor publicate de teologul diacon I. Ivan, acest mare mitropolit – ce se trăgea din viţa boierească a Movileştilor, care au stat şi pe tronul Moldovei – a corespondat cu oficialităţi catolice, mai precis cu papii Gregorie al XIII-lea (1572-1585) şi Sixt al V-lea (1585-1590).
Istoria schimbării calendarului bisericesc (V)
Adaugat la December 27, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Ecumenism, Istoria Bisericii, Stil de calendar
Capitolele anterioare: Aici
†††
Scurtă istorie, în acte ale Bisericii, începând de la canoanele apostolice şi până astăzi.
Enciclica Patriarhală din 1895
(O replică la Enciclica Papală a Papei Leon XIII (1895) “despre Reunire”)
Către cei mai sfinţi şi iubiţi de Cer fraţi întru Hristos: Mitropoliţi şi Episcopi, şi către clerul lor venerabil şi sfânt şi către toţi laicii evlavioşi şi ortodocşi ai celui mai Sfânt Tron Patriarhal şi Apostolic de la Constantinopol.
Enciclica este împărţită pe puncte:
I. Introducere
II. Motivul enciclicei: În consecinţă, Papa Leon XIII, cu ocazia jubileului episcopal, a publicat o scrisoare enciclică în luna iunie a anului de graţie 1895, adresată conducătorilor şi popoarelor lumii, prin care, în acelaşi timp, el invită Biserica noastră Ortodoxă Sobornicească şi Apostolească a lui Hristos să se unească cu tronul papal, gândind că o asemenea unire se poate obţine numai prin recunoaşterea sa ca pontif suprem şi cel mai spiritual conducător temporal al Bisericii Universale, ca unic reprezentant al lui Hristos pe pământ şi distribuitor al harului.
Istoria schimbării calendarului bisericesc (IV)
Adaugat la December 26, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Istoria Bisericii, Stil de calendar
Scurtă istorie, în acte ale Bisericii, începând de la canoanele apostolice şi până astăzi.
Capitolele anterioare: Aici
†††
Enciclica Patriarhilor Răsăriteni, 1848
(O replică la Epistola Papei Pius al IX-lea, “Către Răsăriteni”)
Către toţi episcopii de pretutindeni, iubiţi întru Sfântul Duh, către întrutot-cinstiţii şi dragii noştri fraţi şi către cuviosul lor cler; şi către toţi fiii cu adevărat ortodocşi ai Uneia, Sfinte, Sobornicească şi Apostolească Biserică: salutări frăţeşti întru Sfântul Duh şi toate cele de folos de la Dumnezeu, şi mântuire.
Istoria schimbării calendarului bisericesc (III)
Adaugat la December 24, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Istoria Bisericii, Stil de calendar
Scurtă istorie, în acte ale Bisericii, începând de la canoanele apostolice şi până astăzi.
Alte capitole din acest serial: aici
†††
În cartea ,,O examinare ştiinţifică a calendarului Bisericii Ortodoxe”, scrisă de Ieromonahul Cassian (un cleric bulgar aflat sub ascultarea PS Fotie de Triadiţa), tipărită de ÎPS Hrisostom de Etna, la Centrul pentru Studii Ortodoxe Tradiţionale, în 1998, şi care este cel mai bine documentat material pe care l-am întâlnit până acum, scrie, cităm:
,,Imediat după introducerea reformei calendarului, Papa Grigorie al XIII-lea şi-a trimis solii încărcaţi cu daruri la Constantinopol, sperând că aceştia îl vor convinge pe Patriarhul Ieremia al II-lea (1536-1595) să accepte reforma. Văzând încălcările canonice clare ale reformei gregoriene, acesta a răspuns, condamnând cu hotărâre sistemul gregorian de măsurare a timpului. El a convocat, la Constantinopol, trei sinoade succesive, în 1583, 1587, 1593, pentru a discuta chestiunea.
Istoria schimbării calendarului bisericesc (II)
Adaugat la December 21, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Istoria Bisericii, Stil de calendar
Prima parte a serialului, aici.
După reforma calendarului făcută de papa Grigorie al XIII-lea (1502-1585) în 1582, ierarhii Bisericii Ortodoxe au reacţionat prin mai multe acte sinodale, amintite în cartea Părintelui Vasilie Sakkas, Problema calendarului, apărută la Mânăstirea Sfânta Treime din Jordanville, America, 1973, citată şi de Înalt Preasfinţitul Hrisostom de Etna:
- în 1582, Patriarhul Ieremia al II-lea al Constantinopolului a scris o epistolă Bisericii Ortodoxe a Poloniei, interzicând folosirea noului calendar sub pedeapsa cu excomunicarea.
- în 1583, a avut loc, la Constantinopol, primul sinod pan-ortodox, care a condamnat calendarul papal, prin actul numit Sigilion sau Pecetluire.
