Romana

Русский

Cu noi este Dumnezeu!

Informatii Utile


Cautare


1/14 septembrie – Ce este „începutul indictionului”?

Adaugat la septembrie 14, 2016 de Victor
Categoria: Articole, Istoria Bisericii

Biserica lui Hristos prăznuieşte la 1/14 septembrie, începutul indictionului (din cuvântul latin indictio, declarare), adică începutul anului bisericesc. Termenul provine din obiceiul Împăraţilor romani de a stabili prin decret, la fiecare 15 ani, valoarea impozitului anual pentru această perioadă de timp, pentru întreţinerea armatei. Prin extindere, s-au numit indictioane şi ciclurile de 15 ani începute sub Caesar Augustus cu 3 ani înainte de naşterea lui Hristos.
Continuare…

De ce este pomenit Sfântul Arhanghel Gavriil în ziua 13/26 a lunii iulie?

Adaugat la iulie 26, 2016 de Victor
Categoria: Articole, Istoria Bisericii, Vietile Sfintilor

Prăznuit de către sinaxarul bizantin în ziua de 8/21 noiembrie, alături de Arhanghelul Mihail, Sfântul Arhanghel Gavriil mai are și alte zile de cinstire. Provenit din limba ebraică, numele de Gavriil înseamnă „Omul lui Dumnezeu” și, după o altă traducere, „Dumnezeu este puternic”. Tradiția Bisericii îl menționează atunci când se vorbește despre evenimentele legate de vestea bună adusă Fecioarei Maria, că va naște pe Fiul lui Dumnezeu. În Vechiul Testament este menționat în două viziuni ale profetului Daniel, în capitole VIII-XIX. De asemenea, Sfânta Tradiţie ne arată că Arhanghelul Gavriil a fost cel care l-a inspirat pe profetul Moise să scrie Cartea Facerii.

Importanța acordată de tradiția creștină, pe baza relatărilor biblice, a făcut ca Sfinții Arhangheli, în special Sfântul Gavriil să primească zile speciale de prăznuire, în legătură cu evenimentele istoriei mântuirii. Cu toate acestea, prăznuirea din luna iulie este una cu totul specială. Sărbătoarea a fost introdusă în secolul al IX-lea, cu ocazia sfințirii unei biserici cu hramul Sfântului Arhanghel Gavriil, în capitala Imperiului Bizantin, Constantinopol. Bucuria acestui mare eveniment și evlavia constantinopolitanilor față de Sfântul Arhanghel au făcut ca Iosif Imnograful să alcătuiască o rânduială de slujbă, în cinstea acestei zile.
Continuare…

Declinul Patriarhiei Constantinopolei – Sf. Ioan Maximovici

Adaugat la iulie 5, 2016 de Victor
Categoria: Articole, Istoria Bisericii

Primatul între Bisericile Ortodoxe este deţinut de către Biserica Noii Rome, Constantinopole, condusă de un Patriarh ce poartă titlul de Ecumenic, fiind, prin urmare, numită şi ea Patriarhia Ecumenică, ce şi-a atins apogeul dezvoltării teritoriale la sfârşitul celui de-al 18-lea veac. La acea vreme, cuprindea întreaga Asie Mică, întreaga Peninsulă Balcanică (cu excepţia Muntenegrului), împreună cu insulele adiacente, căci celelalte Biserici independente din Peninsulă fuseseră desfiinţate şi deveniseră parte a Patriarhiei Ecumenice. Continuare…

Despre participarea credincioşilor la Sfânta Euharistie (document oficial al Bisericii Ortodoxe Ruse)

Adaugat la aprilie 8, 2015 de Victor
Categoria: Articole, Catehism, Istoria Bisericii, Post, Pravila si Canoane, Slujbele Bisericii


Documentul a fost aprobat la Adunarea Arhierească a Bisericii Ortodoxe Ruse, care a avut loc pe 2-3 februarie 2015 în catedrala Hristos Mântuitorul din Moscova.

***

Euharistia este Taina principală a Bisericii, stabilită de Domnul Iisus Hristos în ajunul patimilor Sale mântuitoare, morţii pe cruce şi învierii Sale. Participarea la Sfânta Euharistie şi împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos sunt o poruncă a Mântuitorului, dată prin ucenicii Săi tuturor creştinilor: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu” şi „beţi dintru acesta toţi, că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi” (Mt. 26, 26-28). Biserica însăşi este Trupul lui Hristos, astfel că Taina Trupului şi a Sângelui lui Hristos reprezintă în mod văzut natura mistică a Bisericii, formând comunitatea bisericească.

Viaţa duhovnicească a creştinului ortodox este lipsită de sens fără împărtăşirea cu Sfintele Taine. Împărtăşindu-se cu Sfintele Daruri, credincioşii se sfinţesc prin puterea Duhului Sfânt şi se unesc cu Mântuitorul Hristos şi unii cu alţii, formând astfel un singur Trup al lui Hristos.
Continuare…

Chestiunea primatului – 1. Documentul de la Ravenna şi atitudinea Patriarhiei Ruse

Adaugat la noiembrie 25, 2014 de Victor
Categoria: Articole, Drept canonic, Istoria Bisericii

Pe 26 decembrie 2013, Sfântul Sinod al Bisericii Rusiei adopta şi publica un text [1], în care era tratată chestiunea primatului în Biserică, aşa cum se reflectă ea în textul de la Ravenna [2], un document emis de către Comisia Mixtă de dialog teologic între ortodocşi şi romano-catolici (13 octombrie 2007). Fără să ne intereseze motivul pentru care delegaţia rusă nu a fost prezentă la această conferinţă, în cadrul căreia a fost adoptat documentul cu pricina, sau perioada îndelungată de timp scursă între 27 martie 2007 şi 26 decembrie 2013, pe durata căreia Comisia Teologică a Sfântului Sinod al Bisericii Rusiei s-a ocupat de chestiunea primatului şi a editat propriul său text, putem face următoarele trei precizări:
Continuare…

Dezvoltarea practicii Spovedaniei: de la mărturisirea publică la cea privată

Adaugat la octombrie 15, 2014 de Victor
Categoria: Articole, Istoria Bisericii

Pentru a face posibilă Spovedania publică nu doar că era nevoie de un păcătos care să se pocăiască, ci, de asemenea, şi de o comunitate capabilă să primească mărturisirea păcatelor cu cucernicie, cu o inimă înfrântă, într-un gest de solidaritate deplină cu păcătosul şi cu Dumnezeu. Aceasta a durat probabil atât timp cât Biserica a fost o mică comunitate cu oameni care se adunau la un loc din convingere: o comunitate care nu avea nimic de oferit decât pe Dumnezeu, o nouă relaţie cu El, o integrare în viaţa lui Hristos şi o înnoire a vieţii membrilor săi.
Continuare…

Proclamarea sfinţeniei după metoda catolică şi tradiţia ortodoxă

Adaugat la iunie 19, 2014 de Victor
Categoria: Articole, Istoria Bisericii, Religii si secte

Entuziasmul media faţă de evenimentul care a avut loc pe 27 aprilie la Vatican a fost aproape fără precedent, dar la fel de semnificativ a fost şi evenimentul: mai exact, doi papi au prezidat canonizarea altor doi papi. La ceremonia care a durat mai mult de două ore au fost prezenţi mai mult de 50 de şefi de stat, 1000 de episcopi şi peste un milion de participanţi. Papa Francisc, însoţit de Papa Benedict al XVI-lea, au proclamat sfinţenia a doi predecesori pontificali: Papa Ioan al XXIII-lea şi Ioan Paul al II-lea.

Atenţia atrasă în întreaga lume de ritul de canonizare a doi papi, efectuat cu grijă, a produs un nou val de creştere a popularităţii Papei Francisc. Această acţiune fără precedent de dublă canonizare pontificală a demonstrat şi excepţionalele abilităţi politice şi de conducător ale Papei Francisc. Continuare…

Începuturile vieţii monahale în Egipt

Adaugat la ianuarie 17, 2014 de Victor
Categoria: Articole, Istoria Bisericii

Retragerea Sfântului Antonie în pustie

„Originea monahismului” – scrie Ivan Gobry, unul dintre cercetătorii de astăzi ai monahismului – „o găsim în Însuşi Hristos”[1].

Demersul originar al primilor asceţi, întemeietori ai vieţii monahale, trebuie în­ţeles ca un răspuns la îndemnul Sfântului Apostol Pavel: „Îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos!”[2]; „fiţi dar următori ai lui Dumnezeu, ca nişte fii iubiţi!”[3].

În căutarea începuturilor vieţii monahale ne vom raporta de la bun început la Sfântul Antonie cel Mare, socotit dintotdeauna întemeietorul monahismului, „părintele monahilor” prin excelenţă. De altfel, în Viaţa Sfântului Antonie se vede cel mai bine – şi poate pentru prima dată – noutatea demersului spiritual al Părinţilor deşertului, al „evenimentului nemaiîntâlnit pe care l-a reprezentat retragerea anahoreţilor creştini”[4].

Desigur că, până la Antonie, şi persecuţiile împăraţilor romani au mânat mulţi creştini în pustie, Sfântul Ioan Casian chiar subliniind că „retragerea (anahoresis) în pus­tie a început din pricina prigoanelor”[5].
Continuare…

Î.P.S Gurie Grosu, Mitropolit al Basarabiei. 70 de ani de la trecerea la cele veşnice

Adaugat la decembrie 6, 2013 de Victor
Categoria: Articole, Istoria Bisericii


În timpul păstoriei sale s-a îngrijit de buna organizare a Bisericii şi a clerului din acest spaţiu, întemeind prima instituţie de învăţământ superior din Basarabia şi contribuind la ridicarea Eparhiei de Chişinău la rangul de Mitropolie.

S-a născut la 1 ianuarie 1877 în comuna Nimoreni din judeţul Lăpuşna primind numele de botez Gheorghe. Absolvent al şcolii spirituale şi Seminarului Teologic din Chişinău, pleacă la Kiev, unde îşi continuă studiile la vestita Academie Teologică. În anul 1902, după absolvirea Academiei, i se conferă titlul de magistru în teologie. Întors în ţară în acelaşi an, a fost numit misionar al Eparhiei de Chişinău, în noiembrie a fost călugărit, iar în decembrie a fost hirotonit ierodiacon şi apoi ieromonah. În calitatea sa de mi¬sionar eparhial, viitorul mitropolit se încadrează neobosit în activitatea culturală şi editorială a Eparhiei.
În 1904 prin contribuţia ieromonahului Gurie şi a unor profesori de la Seminarul Teologic se înfiinţează Societatea Istorico-Arheologică Bi¬sericească din Basarabia, având menirea de a face cercetări de istorie locală. Continuare…

Î.P.S. Visarion Puiu, Mitropolit al Bucovinei (1935-1940)

Adaugat la ianuarie 25, 2013 de Victor
Categoria: Articole, Istoria Bisericii

La 27 februarie se împlinesc 134 de ani de la naşterea Mitopolitului Visarion Puiu. Ierarh de frunte al Bisericii Ortodoxe Române, mare cărturar, ctitor de biserici, mănăstiri, şcoli bisericeşti, predicator şi organizator al vieţii monahale acestea sunt doar câteva repere din viaţa şi activitatea ecleziastă a mitropolitului.

Urmând studiile la Seminariile din Roman şi Iaşi, la Facultatea de Teologie din Bucureşti şi la Academia Duhovnicească din Kiev, a scris şi a publicat aproximativ 40 de lucrări în care a abordat probleme de educaţie şi morală creştină, precum şi de istorie şi de pregătire temeinică a tineretului în general şi a teologilor în special.

A desfăşurat o fructuoasă activitate plină de realizări în funcţiile de director al Seminarului din Galaţi (1909 – 1918), director al Seminarului Teologic din Chişinău şi Exarh al mănăstirilor din Basarabia (1918 – 1921), Episcop al Argeşului (1921 – 1923) şi al Hotinului cu reşedinţa la Bălţi (1923 – 1935), Mitropolit al Bucovinei (1935 – 1940) şi Şef al Misiunii Ortodoxe din Transnistria (1942 – 1943). Datorită ultimii sale misiuni din timpul războiului şi evenimentele ce au urmat, a fost nevoit să se retragă în Europa Occidentală. Iar aşa-zisele tribunale ale poporului, instituite în România de către comunişti, îl condamnă în 1946 la moarte, în contumacie. Continuare…