Cui să-i împărtășească soția neînțelegerile din familie?
Adaugat la iulie 17, 2018 de Victor
Categoria: Articole, Familia, Tari Mucenici Romanov
Cunoașterea este puterea bărbatului, iar puterea femeii este gingășia. Cerul binecuvântează întotdeauna casa celei care trăiește pentru bine. Soția devotată îi arată soțului său cea mai deplină încredere, nu ascunde nimic de el. Ea nu ascultă acele vorbe de admirație ale oamenilor străini pe care nu i le-ar putea povesti. Împarte cu el fiecare sentiment al său, fiecare nădejde, fiecare dorință, fiecare bucurie și fiecare amărăciune. Continuare…
Cuvânt la Sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel
Adaugat la iulie 12, 2018 de Victor
Categoria: Articole, Predici, Serafim Sobolev
Despre dragostea pentru Hristos şi hotărârea de a urma poruncilor Lui.
Întregul sens şi toată fericirea vieţii noastre, iubiţilor întru Hristos fiii mei, constă în dragostea noastră pentru Dumnezeu, în dragostea noastră pentru Hristos, prin împlinirea poruncilor Lui dumnezeieşti.
Iată de ce Domnul a spus: „Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne întru iubirea Mea…, ca bucuria Mea să fie în voi şi ca bucuria voastră să fie deplină” (Ioan 15, 10-11). De aici este clar: cu cât se înmulţeşte dragostea noastră pentru Hristos prin împlinirea poruncilor Lui, cu atât mai mult suntem părtaşii unei fericiri adevărate, atât vremelnice, cât şi veşnice. Şi invers: cu cât ne îndepărtăm de Hristos, cu atât mai mult ne afundăm într-o negură de imensă nefericire.
Iar lipsa totală a dragostei pentru Hristos nu înseamnă nimic altceva decât o groaznică nenorocire şi cădere sub blestem, vremelnic şi veşnic. Nu degeaba apostolul spunea: „Cel ce nu iubeşte pe Domnul să fie anatema” (I Corinteni 16, 22).
De aceea, trebuie ca toate puterile noastre, iubiţilor întru Hristos fraţi şi surori, să le folosim mai ales pentru câştigarea dragostei pentru Hristos, dacă dorim să dobândim adevărata fericire şi bucurie dumnezeiască.
Către această dragoste ne cheamă întotdeauna Sfânta Biserică. Ea ne cheamă spre această mare fericire şi astăzi, în ziua amintirii verhovnicilor Apostoli Petru şi Pavel. Sfânta Biserică ne cheamă la această dragoste pentru Dumnezeu, arătându-ne faptele acestor Apostoli, despre care atât de mult ne vorbesc Sfânta Scriptură şi Tradiţia bisericească.
Continuare…
Aminteşte-ţi de nedreptăţile tale!
Adaugat la iulie 10, 2018 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Sfintii de la Optina
Pentru liniştirea sufletelor voastre, găsesc de cuviinţa să vă amintesc cuvintele evanghelice ale Domnului însuşi: „Dacă cineva te va lovi peste obrazul stâng, întoarce-l şi pe cel drept”. Adică, atunci când suntem mustraţi şi învinuiţi de cele pentru care nu suntem vinovaţi, trebuie să ne îndreptăm gândurile noastre spre acele situații în care am fost vinovaţi înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor. Continuare…
Predică la Naşterea Sfîntului Ioan Botezătorul
Adaugat la iulie 7, 2018 de Victor
Categoria: Articole, Ilie Cleopa, Predici
Iubiti credinciosi,
Se spune în traditie că Sfîntul Apostol si Evanghelist Luca a fost pictor si doctor, cum îl numeste marele Apostol Pavel: Închină-se vouă Luca, doctorul cel bun.
Dar noi vedem că nu numai doctor si pictor a fost, ci si mare scriitor. Dacă ati ascultat cu multă atentie dumnezeiasca Evanghelie de astăzi, atît de frumos descrie el aceasta unui oarecare Teofil, prieten ales al său, încît nu mai este nevoie de nimeni ca s-o tîlcuiască. Că asa de frumos spune, cum ati auzit de la început, toată istoria nasterii si zămislirii Sfîntului Ioan Botezătorul si minunile care s-au întîmplat atunci.
Tocmai de aceasta nu ne vom opri mult asupra tîlcuirii Evangheliei, că ati auzit-o cu totii explicată asa de frumos si luminat. Vom vorbi numai cîteva cuvinte la nasterea dumnezeiescului Ioan Botezătorul si Înaintemergătorul si despre cine a fost el.
Ati auzit ce spune Mîntuitorul în Sfînta Evanghelie: Asa să lumineze lumina voastră înaintea neamurilor, ca, văzînd oamenii faptele voastre cele bune, să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri. Cine a fost o lumină mai mare ca Ioan Botezătorul?
Si ca să aflăm cine a fost el, să întrebăm direct pe Hristos, Mîntuitorul lumii, care le spunea atunci ucenicilor Săi si la tot poporul: Ce-ati iesit să vedeti în pustie? Au doară trestie clătinată de vînt? Dar ce-ati iesit să vedeti? Au doară om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce petrec în haine scumpe si în desfătare, sunt în casele regilor? Dar ce ati iesit să vedeti? Au doară prooroc? Si apoi le explică: „Dacă ati iesit pentru aceasta, să stiti că mai mult decît prooroc este Ioan Botezătorul!” Apoi, arătînd cine este Ioan, zice că, din toti cei ce s-au născut din femei pînă la el, nimeni nu este mai mare ca Ioan Botezătorul.
Continuare…
Starea păcătosului – Sf. Teofan Zăvorâtul
Adaugat la iulie 6, 2018 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Teofan Zavoratul
În cele mai multe cazuri, cuvântul lui Dumnezeu înfăţişează pe păcătosul aflat în nevoia de înnoire prin pocăinţă ca fiind cufundat într-un somn adânc. Trăsăturile proprii unor astfel de oameni nu sunt întotdeauna reduse doar la o decădere vădită, ci mai degrabă şi la lipsa, în cel mai strict sens, a râvnei inspirate, neegoiste, de a plăcea lui Dumnezeu, precum şi a silei desăvârşite faţă de orice lucru păcătos. Dăruirea nu e deloc grija cea mai de seamă a preocupărilor şi ostenelilor lor; au timp pentru multe alte lucruri, dar sunt cu desăvârşire nepăsători faţă de propria lor mântuire şi nu simt primejdia care îi paşte. Nesocotesc viaţa cea bună, ducându-şi zilele în necredinţă, chiar dacă uneori, din afară, ar putea părea drepţi şi fără de prihană.
Continuare…
Cuvînt la Duminica a V-a după Pogorîrea Sfîntului Duh
Adaugat la iulie 1, 2018 de Victor
Categoria: Articole, Ioan Gura de Aur, Predici
„Nu tot cel ce zice mie: Doamne, Doamne va intra întru Împărăţia cerurilor” (Mat. 7, 21)
Despre rugăciunea cea nedemnă şi păcătoasă
Nu de mult eu am vorbit despre aceea, că mulţi la rugăciune, arată răceală şi trîndăvie, se arată somnoroşi, cască şi se întind, sau îndeobşte cată încoace şi încolo, şi vădesc un adevărat dispreţ pentru rugăciune.
Astăzi voi vorbi despre o altă greşală, care încă se săvîrşeşte între altele, şi care este încă mai pierzătoare şi mai primejdioasă, decît cea dinainte.
Continuare…
Noi ne facem singuri răni grave
Adaugat la iunie 29, 2018 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Luca al Crimeii
Nu puţini sunt între noi cei care se cred evlavioşi, dar nu îşi înfrânează limba; nu puţini sînt cei care după ce se întorc de la biserică, unde au ascultat cuvintele lui Hristos şi chiar s-au împărtăşit cu Trupul şi Sângele Lui, varsă cuvinte rele şi veninoase peste aproapele lor. Dar câţi nu sunt între noi cei ale căror guri nu-s îngrădite cu nimic, ci vorbesc mereu, fără contenire, pălăvrăgind şi iar pălăvrăgind de dimineaţa până seara! Continuare…
Parabola drahmei pierdute și taina universului
Adaugat la iunie 28, 2018 de Victor
Categoria: Articole, Nicolae Velimirovici, Pilde si povestiri
Puteți crede că Mântuitorul Hristos s-a înfățișat pe Sine sub înfățișarea unei femei, în două din parabolele Sale? Una este cea a femeii ce a luat trei măsuri de făina și a făcut aluat. Dar mai întâi să vorbim despre cealaltă, în care Domnul ne spune despre femeia care a avut zece drahme și a pierdut una. Acestea sunt cele mai tainice dintre toate parabolele Mântuitorului. Deoarece parabola drahmei pierdute este scurtă, o vom cita în întregime.
„Sau care femeie, având zece drahme, dacă pierde o drahmă, nu aprinde lumina și nu mătură casa și nu caută cu grijă până ce o găsește? Și găsind-o, cheama prietenele și vecinele sale, spunându-le: Bucurați-vă cu mine, căci am găsit drahma pe care o pierdusem” (Luca 15:8-9).
La prima privire această parabola pare atât de simplă, sau chiar naivă, încât nu îl impresionează pe cititorul Evangheliei. De fapt, în aceasta parabola simplă ni se dezvăluie taina universului.
Dacă o luăm în mod literal, stârneste nedumerirea. Femeia a pierdut doar o drahmă. Chiar și zece drahme nu reprezintă o sumă mare; de fapt, o femeie care are doar zece drahme trebuie să fie foarte săracă. Să presupunem, înainte de toate, că găsirea drahmei pierdute a însemnat un mare câștig pentru ea. Și totuși se prezintă ca un paradox, căci cum se face ca, deși fiind atât de săracă, ea aprinde lămpile, mătură casa și își cheamă toate prietenele și vecinele pentru a-i împărtași bucuria? Și totul pentru o singură drahma! Continuare…
Predică la Duminica a IV-a după Rusalii
Adaugat la iunie 24, 2018 de Victor
Categoria: Articole, Ilie Cleopa, Predici
Şi a zis Iisus sutaşului: Du-te! Fie ţie după cum ai crezut (Matei 8, 13)
Iubiţi credincioşi,
În Sfînta Evanghelie de astăzi se arată cum a vindecat Mîntuitorul pe sluga greu bolnavă a unui conducător de oşti roman care locuia în Capernaum, un mic oraş de lîngă Marea Galileei. Minunea aceasta însă are cîteva caracteristici aparte. Ea s-a săvîrşit datorită credinţei dregătorului roman păgîn, care se închina la idoli. Apoi poate şi sluga lui, care zăcea în casă bolnav, era tot păgîn, deci străin de Legea Vechiului Testament. De asemenea vedem că Mîntuitorul vindecă bolnavul de la distanţă, fără să fie adus de faţă, ceea ce mai rar se întîmplă. Multora le poruncea pentru bolnav: Aduceţi-l aici la Mine! Iar pe alţii îi întreba: Crezi că pot să fac Eu aceasta? Şi dacă bolnavul sau părinţii şi însoţitorii lui mărturiseau cu tărie credinţa în minunile lui Dumnezeu, îndată minunea se săvîrşea şi bolnavul se făcea sănătos de orice boală era cuprins.
Ţine-ţi mintea in iad şi nu deznădăjdui
Adaugat la iunie 22, 2018 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Siluan Athonitul, Sofronie Saharov
Ţine-ţi mintea in iad şi nu deznădăjdui
Neînţeleasă grăire! Ce înseamnă a ţine mintea în iad? Nu înseamnă oare a-ţi închipui ceva asemănător cu picturile ieftine zugrăvite de închipuirea naivă a omului? În acest caz – nu. Părintele Siluan, ca şi altor mari Părinţi – de pildă Antonie cel Mare, Sisoe cel Mare, Macarie şi Pimen cei mari – li s-a dat în timpul vieţii să trăiască real starea chinurilor iadului. Drept urmare a repetării acestei stări ea se întipăreşte adânc în inima lor, astfel încât pot în chip voit să şi-o reînnoiască în suflet, să se întoarcă la ea printr-o mişcare lăuntrică a duhului. Iar ei recurgeau la această lucrare de fiecare dată când în sufletul lor se ivea vreo patimă, mai cu seamă cea mai adâncă şi mai subţire dintre ele – mândria.
Continuare…
