Romana

Русский

Cu noi este Dumnezeu!

Informatii Utile


Cautare


De ce nu ne iubim unii pe alţii?

Adaugat la iunie 11, 2018 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Luca al Crimeii

De ce nu ne iubim unii pe alţii? Fiindcă nu-L iubim pe Dumnezeu. Iar pe Dumnezeu nu-L iubim fiindcă avem credinţă slabă. De asta nu-L simţim pe Dumnezeu în inima noastră, de asta nu trăim în El şi nu-L cunoaştem, fiindcă citim puţin Evanghelia şi nu înţelegem în Dumnezeu toate întâmplările şi lucrurile din viaţa noastră, nu înţelegem că toate ne sunt trimise prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Continuare…

Predica la Duminica a II-a după Rusalii

Adaugat la iunie 10, 2018 de Victor
Categoria: Articole, Nicolae Velimirovici, Predici

Iar Iisus, umblînd pe lîngă marea Galileii, a văzut doi fraţi, pe Simon ce se numeşte Petru şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Şi le-a zis: Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni. Iar ei, îndată lăsînd mrejele, au mers după El. De acolo, mergînd mai departe, a văzut alţi doi fraţi, pe Iacov al lui Zevedeu şi pe Ioan fratele lui, în corabie cu Zevedeu, tatăl lor, dregîndu-şi mrejele şi i-a chemat. Iar ei îndată, lăsînd corabia şi pe tatăl lor, au mers după El Şi a străbătut Iisus toată Galileea, învăţînd în sinagogile lor şi propovăduind Evanghelia împărăţiei şi tămăduind toată boala şi toată neputinţa în popor.

De ce se grăbesc atît de mult oamenii în zilele noastre ? Ca să-şi vadă cît mai repede strădaniile încununate de succes! Iar succesul vine, şi se duce, şi lasă în urmă o umbră de tristeţe.
Continuare…

Sfîntul Ioan Rusul, marturisitorul si facatorul de minuni

Adaugat la iunie 9, 2018 de Victor
Categoria: Articole, Minunile Ortodoxiei, Vietile Sfintilor

Sfantul Ioan Rusul Patria natală – Rusia

Sfîntul Ioan Rusul s-a născut într-un sat din Rusia, la sfîrşitul veacului al şaptesprezecelea, pe timpul împărăţiei lui Petru cel Mare. Anul cel mai probabil al naşterii sale este 1690, şi aceasta deoarece sfîntul a participat ca soldat la războiul pe care îndrăzneţul ţar l-a ridicat împotriva turcilor în 1711.

Prizonier de război

Luat prizonier de către tătari în luptele pentru dezrobirea Azofului, sfîntul Ioan a fost vîndut unui ofiţer superior turc care era eparh în Procopie, Asia Mică, aproape de Cezareea Palestinei. Întorcîndu-se în ţinutul său, aga l-a luat cu sine şi pe cuviosul. Turcia se umpluse de nenumărate mulţimi de robi ruşi care suspinau sub jugul greu al mahomedanilor şi, vai!, cei mai mulţi dintre ei, pentru a li se uşura puţin suferinţa, s-au lepădat de Hristos şi s-au făcut musulmani.
Sfîntul Ioan însă făcea parte dintre acei tineri pe care îi înţelepţeşte cunoaşterea lui Dumnezeu, precum a spus Solomon: „Bătrîneţile cinstite nu sunt cele de mulţi ani, nici cele ce se măsoară cu numărul anilor; înţelepciunea este la om adevărata cărunteţe şi vîrsta bătrîneţilor – o viaţă fără prihană”. Împodobit deci cu înţelepciunea pe care o dăruieşte Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El, fericitul Ioan răbda cu smerenie robia cu toate batjocurile din partea otomanilor ce-l numeau „ghiaur”, adică – necredincios.
Bătut, lovit, scuipat, devenit ţinta dispreţului ienicerilor din tabăra militară ce se afla în Procopie, sfîntul răspundea celor ce-l îndemnau să-şi lepede credinţa că ar prefera să moară decît să cadă în acest înfricoşător păcat. Agăi turc i-a spus: „Dacă mă laşi liber în credinţa mea, îţi voi împlini cu sîrguinţă poruncile; dacă mă sileşti să-mi schimb credinţa, mai degrabă îţi predau capul decît credinţa. Creştin m-am născut şi creştin voi muri”. Continuare…

Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel

Adaugat la iunie 4, 2018 de Victor
Categoria: Articole, Post


Astazi incepe Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel. Acest post este randuit de Biserica in cinstea celor doi apostoli si in amintirea obiceiului lor de a posti inainte de a intreprinde acte mai importante (vezi Fapte 13,2 si 14,23). Totodata, prin tinerea acestui post se cinstesc darurile Sfantului Duh, care s-au pogorat peste Sfintii Apostoli la Cincizecime; de aceea, in vechime, acest post se numea Postul Cincizecimii.

Despre vechimea acestui post marturisesc, in secolul IV, Constitutiile Apostolice. Marturii ulterioare se gasesc la Sfantul Atanasie cel Mare, la Teodoret, episcopul Cirului, la Leon cel Mare, care numeste postul acesta Postul de vara sau al Cincizecimii. Se pare ca la inceput, postul acesta era tinut numai in cercurile monahale si abia mai tarziu s-a extins si la credinciosii din lume.

Spre deosebire de celelalte posturi, care au o durata fixa, Postul Sampetrului are o durata variabila de la an la an, deoarece inceputul lui (fixat aproximativ prin sec. VI) e in functie de data variabila a Invierii lui Hristos. Postul incepe luni, dupa Duminica Tuturor Sfintilor si tine pana in ziua de 12 iulie (inclusiv, daca aceasta sarbatoare cade miercurea sau vinerea, dezlegandu-se in acest caz numai la peste si untdelemn). Durata lui este deci mai lunga sau mai scurta, dupa cum Invierea din anul respectiv a cazut mai devreme sau mai tarziu.

Dupa Pravila cea mare si Invatatura pentru posturi din Ceaslovul mare, luni, miercuri si vineri se mananca legume fara untdelemn, marti si joi aceleasi cu untdelemn (si vin), iar sambata si duminica si peste; dezlegarea la peste se da si luni, marti si joi, cand cade sarbatoarea vreunui sfant cu doxologie mare, iar cand o astfel de sarbatoare cade miercuri sau vineri, se dezleaga la untdelemn si vin. La hramuri si la Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul (7 iulie) se da dezlegare la peste, in orice zi a saptamanii ar cadea. Dupa Tipicul mare, luni, miercuri si vineri se mananca mancare uscata dupa Vecernie; iar in celelalte zile, ca mai sus.

Predică la Duminica Tuturor Sfinţilor (Întîia după Rusalii)

Adaugat la iunie 3, 2018 de Victor
Categoria: Articole, Ilie Cleopa, Predici

( Despre cinstirea sfinţilor şi a îngerilor )

Minunat este Dumnezeu întru Sfinţii Săi, Dumnezeul lui Israel (Psalm 67, 36)

Iubiţi credincioşi,

Aţi auzit în Sfînta şi dumnezeiasca Scriptură zicîndu-se: Prin sfinţii care sînt pe pămîntul Lui, minunată a făcut Domnul toată voia întru dînşii (Psalm 15, 3). Tocmai de aceea, noi, creştinii ortodocşi, cinstim pe sfinţii lui Dumnezeu, ştiind că Dumnezeu săvîrşeşte în chip minunat voile Sale cu dînşii. Trebuie de la început să vă spun că Biserica Ortodoxă face deosebire între adorare, care se cuvine numai lui Dumnezeu, şi venerare sau cinstire, pe care o dăm sfinţilor şi îngerilor Lui, care slujesc la mîntuirea sufletelor noastre. La aceasta ne învaţă şi Sfîntul Apostol Pavel zicînd: Îngerii nu sînt oare toţi duhuri slujitoare, trimişi ca să slujească pentru cei ce vor fi moştenitorii mîntuirii? (Evrei 1, 14). Iar scopul cultului sfinţilor este de a lăuda pe Dumnezeu prin ei, după mărturia Sfintei Scripturi care ne îndeamnă la aceasta zicînd: Lăudaţi pe Dumnezeu întru sfinţii Lui (Psalmi 159, 1).

Continuare…

Să avem pentru ceilalți o inimă de mamă

Adaugat la mai 29, 2018 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Sofronie Saharov

Pentru mine, viața celorlalți prețuiește mai mult decât propria-mi viață. Nu vor mai exista între voi neînțelegeri, când veți fi înțeles aceasta. Dezlegarea unei probleme sau a unei neînțelegeri nu ține de nicio organizație, de niciun anumit mod de conduită, ci de hotărârea de a suporta totul. Fiecare dintre noi trebuie să aibă pentru ceilalți o inimă de mamă. Având gânduri bune pentru ceilalți, veți putea vedea în orice persoană pe care o veți întâlni o ființă scumpă. În schimb, având gânduri urâte, fața voastră, energiile voastre psihice vă vor irosi relațiile și vă vor afecta anturajul. Când harul este cu tine, nu mai vezi defectele altora; nu mai vezi decât suferințele și dragostea pentru frați.
Continuare…

Cu cât stăruim în păcat, cu atât ne întoarcem mai greu la bine

Adaugat la mai 24, 2018 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Ioan de Kronstadt

Atunci când vă simţiţi ispitit de păcat, gândiţi-vă îndată că păcatul îl mânie mult pe Domnul, Care urăşte fărădelegea. Că Tu eşti Dumnezeu, Care nu voieşti fărădelegea (Psalmul 5, 4).
Continuare…

Înălțarea Domnului ‒ „Ridicați, căpetenii, porțile voastre cele veșnice și va intra Împăratul slavei!”

Adaugat la mai 17, 2018 de Victor
Categoria: Articole, Predici

Despre Înălțarea Domnului nostru Iisus Hristos și despre cinstirea cea mai presus de fire a firii omenești și despre porțile cerești

Binecuvântează, părinte,

1. Frați și părinți, fiindcă sufletul oricărui om iubitor de Dumnezeu și iubitor de Hristos se bucură astăzi de Înălțarea lui Hristos și de nădejdea venirii Duhului Sfânt, să ne bucurăm și noi ca niște iubitori de Hristos, fiindcă și cerul și pământul se bucură astăzi și prăznuiesc sfânta Înălțare a Mântuitorului nostru. Să ne bucurăm, dar, împreună, fiindcă peretele din mijloc al despărțiturii [1] este surpat prin Înălțarea Domnului și cele despărțite au fost unite și cele de pe pământ au fost unite cu cerul. Să cântăm și să lăudăm și să mărim și să ne închinăm pricinii acestei străine uniri, fiindcă nu numai că a răbdat să îmbrace trupul nostru muritor de lut din Fecioara Maria, ci fiindcă și la ceruri a înălțat-o pe ea și [firea] care era vinovată și lepădată în părțile cele mai de jos ale pământului, a înălțat-o astăzi mai presus de ceruri și așezând-o împreună cu El pe tronul acela părintesc negrăit, a șezut de-a dreapta [Tatălui] și a învrednicit-o să fie închinată de sfinții îngeri și de toată făptura.

2. Să ne înfricoșăm cei ce ne-am întinat trupul în păcate, pentru că noi, păcătuind, Îl necinstim pe Cel ce S-a întrupat pentru noi și a cinstit firea noastră și să ne sârguim a ne pocăi sincer și prin fapte bune să cinstim trupul Domnului, pentru ca și Acela, omorând patimile trupului nostru, să dea sufletului nemuritor odihnă și viață. Mare cu adevărat și mai presus de fire este vrednicia firii noastre, fiindcă este și după chipul, și după asemănarea lui [2] Dumnezeu și fiindcă a luat trupul nostru și împreună a șezut pe tronul cel părintesc și în chip mai presus de fire l-a slăvit. Continuare…

Predica la Duminica a IV-a dupa Pasti

Adaugat la mai 6, 2018 de Victor
Categoria: Articole, Nicolae Velimirovici, Predici

Evanghelia despre datatorul de apa vie si femeia samarineanca

Ioan 4:5-42

Deci a venit la o cetate a Samariei, numita Sihar, aproape de locul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, fiul sau; si era acolo fantana lui Iacov. Iar Iisus, fiind ostenit de calatorie, S-a asezat langa fantana si era ca la al saselea ceas. Atunci a venit o femeie din Samaria sa scoata apa. Iisus i-a zis: Da-Mi sa beau. Caci ucenicii Lui se dusesera in cetate, ca sa cumpere merinde. Femeia samarineanca I-a zis: Cum Tu, Care esti iudeu, ceri sa bei de la mine, care sunt femeie samarineanca? Pentru ca iudeii nu au amestec cu samarinenii. Iisus a raspuns si i-a zis: Daca ai fi stiut darul lui Dumnezeu si Cine este Cel ce-ti zice: Da-Mi sa beau, tu ai fi cerut de la El, si ti-ar fi dat apa vie. Femeia I-a zis: Doamne, nici galeata nu ai, si fantana e adanca; de unde, dar, ai apa cea vie? Nu cumva esti Tu mai mare decat parintele nostru Iacov, care ne-a dat aceasta fantana si el insusi a baut din ea si fiii lui si turmele lui? Iisus a raspuns si i-a zis: Oricine bea din apa aceasta va inseta iarasi; dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai inseta in veac, caci apa pe care i-o voi da Eu se va face in el izvor de apa curgatoare spre viata vesnica. Femeia a zis catre El: Doamne, da-mi aceasta apa ca sa nu mai insetez, nici sa mai vin aici sa scot. Iisus i-a zis: Mergi si cheama pe barbatul tau si vino aici. Femeia a raspuns si a zis: N-am barbat. Iisus i-a zis: Bine ai zis ca nu ai barbat, caci cinci barbati ai avut si cel pe care il ai acum nu-ti este barbat. Aceasta adevarat ai spus. Femeia I-a zis: Doamne, vad ca Tu esti prooroc. Parintii nostri s-au inchinat pe acest munte, iar voi ziceti ca in Ierusalim este locul unde trebuie sa ne inchinam. Si Iisus i-a zis: Femeie, crede-Ma ca vine ceasul cand nici pe muntele acesta, nici in Ierusalim nu va veti inchina Tatalui. Voi va inchinati caruia nu stiti; noi ne inchinam Caruia stim, pentru ca mantuirea din iudei este. Dar vine ceasul si acum este, cand adevaratii inchinatori se vor inchina Tatalui in duh si in adevar, ca si Tatal astfel de inchinatori Isi doreste. Continuare…

„Nu mă rog pentru ca durerile să plece, ci pentru ca tu să le preţuieşti corect şi să le înţelegi”

Adaugat la aprilie 24, 2018 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Ioan Krestiankin

Durerile sunt crucea care arde păcatele pe care noi nu le recunoaştem a fi păcate. Şi de aceea trebuie să mulţumim milosârdiei lui Dumnezeu, trimisă nouă prin dureri. Fiecărui creştin îi revine să treacă prin focul păcatelor şi e uşor de înţeles aceasta, căci nu există om care să fi trăit şi să nu fi greşit. De asemenea, printre urmările păcatelor se află şi bolile. Nu mă rog pentru ca durerile să plece, ci pentru ca tu să le preţuieşti corect şi să le înţelegi.
Continuare…