Necesitatea dovedirii – Sf. Macarie Egipteanul

Adaugat la februarie 1, 2013 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Macarie Egipteanul

Nimeni nu poate intra in viata (cea intru Hristos), zice Domnul, decat prin multe incercari (ispite), printr-un lung sir de exercitii (nevointe), prin (rabdarea) multor ocari si insulte. Numai astfel strunita, firea (omeneasca) poate intra in Imparatia cerurilor. Fara antrenamente (staruitoare), nimeni nu patrunde intr-aceasta. De pilda, meseriasul ia un material foarte dur, il vara in foc, apoi il scoate de acolo si-l bate cu barosul, si iarasi il pune in foc pana ce devine mladios si abia dupa aceea il transforma intr-un vas pretios, folositor stapanului sau. La fel se procedeaza si cu ceara. La frig ea este foarte tare; dar cum este incalzita la foc, incepe sa se-nmoaie si devine maleabila, luand intocmai chipul pecetei (sau obiectului dorit).
Continuare…

Despre Maica Domnului – Sf. Siluan Athonitul

Adaugat la ianuarie 29, 2013 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Siluan Athonitul

Când sufletul e în iubirea lui Dumnezeu, cât de bune, cât de plăcute şi vesele sunt atunci toate. Dar, chiar şi în iubirea lui Dumnezeu sunt întristări şi, cu cât e mai mare iubirea, cu atât mai mari sunt şi întristările. Maica Domnului n-a păcătuit niciodată, nici măcar cu un singur gând, nici n-a pierdut vreodată harul, dar şi în ea au fost mari întristări; iar când stătea lângă cruce, atunci întristarea ei a fost nemăsurată ca oceanul, şi chinurile sufletului ei au fost neasemănat mai mari decât chinurile lui Adam la izgonirea din rai, pentru că şi iubirea ei era neasemănat mai mare decât iubirea lui Adam în rai. Şi dacă a rămas în viaţă, e numai pentru că a întărit-o puterea Domnului, fiindcă Domnul a vrut ca ea să vadă învierea Lui şi, după înălţarea Lui, să rămână pe pământ spre mângâiere şi bucurie apostolilor şi noului popor creştin.

Noi nu ajungem la deplinătatea iubirii Maicii Domnului şi de aceea nu putem înţelege pe deplin întristarea ei. Iubirea ei era desăvârşită. Ea iubea nemăsurat de mult pe Dumnezeul şi Fiul ei, dar iubea cu o mare iubire şi norodul. Şi ce n-a trăit ea atunci când oamenii pe care-i iubea atât de mult şi a căror mântuire o dorea până la capăt, au răstignit pe Fiul ei preaiubit?
Continuare…

Viaţa creştină începe cu focul râvnei – Sf. Teofan Zăvorâtul

Adaugat la ianuarie 23, 2013 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Teofan Zavoratul

Există o clipă, şi încă una foarte demnă de luat în seamă, care se evidenţiază cu multă putere în cursul vieţii noastre, când cineva începe să trăiască într-adevăr creştineşte, în clipa in care încep să se vădească în el trăsăturile deosebite ale vieţii creştine. Viaţa creştină înseamnă râvnă şi tăria de a rămâne în comuniune cu Dumnezeu printr-o lucrare neîncetată de împlinire a preasfintei Sale voinţe, potrivit credinţei în Domnul nostru Iisus Hristos, şi cu ajutorul harului lui Dumnezeu, spre slava preasfântului Său nume.

Miezul vieţii creştine este comuniunea cu Dumnezeu în Hristos Iisus Domnul nostru – într-o unire cu Dumnezeu care la început rămâne tăinuită de obicei nu numai celorlalţi, ci şi celui ce o trăieşte. Mărturia acestei vieţi dinlăuntrul nostru, cu putinţă de a se vedea sau a fi simţită, este râvna arzătoare de a-I plăcea numai lui Dumnezeu, desigur într-un mod creştinesc, cu o desăvârşită lepădare de sine şi cu ură faţă de tot ceea ce se împotriveşte acestui lucru. Omul în care acest foc arde neîncetat este un om care trăieşte creştineşte.
Continuare…

Despre robia celor mari

Adaugat la decembrie 27, 2012 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Ioan Gura de Aur

Nimic nu strică spiritului de libertate, ca a fi prins de treburile lumii şi a fi împresurat de ceea ce se cheamă strălucire. Nu ai unul, doi, trei stăpâni, ci o mie. N-are a face dacă acest stăpân este sau nu, el însuşi, liber.

Va să zică este o singură fiinţă de care trebuie să asculte acest rob al unui rob – şi dacă acesteia îi dă ascultare, el poate fi liniştit toată viaţa. Cel mare (să zicem demnitarul) dimpotrivă n-are numai un stăpân sau doi, ci o mulţime -şi de toate felurile… Mai întâi trebuie să slujească împăratului însuşi; şi-i cu totul altceva să ai un stăpân mai mic şi nu unul mare, ale cărui urechi aud atâtea spunându-se şi care îşi mută protejarea când asupra unora, când asupra altora. Cel mare, fie că n-are nimic a-ţi imputa, este bănuitor asupra fiecăruia şi asupra tuturor: cei ce slujesc cu el, cei de sub porunca lui, prietenii, duşmanii.
Continuare…

Patimile, bolile sufletului

Adaugat la decembrie 10, 2012 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Iosif Vatopedinul

1. Ce sunt patimile şi care este cea mai mare dintre ele ?

La începuturile creaţiei, omul, făcut după chipul lui Dumnezeu, nu primea iraţionalul în cugetul şi în viaţa sa. Gândurile şi acţiunile lui erau drepte, căci erau luminate de dumnezeiescul Har. Dar după ce a fost înşelat şi a rupt relaţia cu Izvorul atotdesăvârşirii, îndată i s-a pervertit personalitatea, din simplă devenind compusă. În acest fel, iraţionalul a luat locul raţiunii. Toate puterile sufleteşti ale personalităţii umane au fost corupte, constrânse de iraţional, dând naştere patimilor. De atunci, gândurile şi faptele nu mai sunt săvârşite în vederea unei „nevoi” corecte, ci dintr-o obişnuinţă păcătoasă, în conformitate cu patima păcătoasă care predomină.

Fiecare gând şi acţiune iraţională se numeşte patimă, deoarece nu lucrează conform legilor raţiunii ori „necesităţii”, ci conform instinctelor firii, întru care şi-au găsit loc bestialitatea şi demonismul.
Continuare…

Suntem copii ai lui Dumnezeu şi asemenea Domnului – Sf. Siluan Athonitul

Adaugat la noiembrie 30, 2012 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Siluan Athonitul

Din pulberea pământului l-a zidit Domnul pe om, dar ne iubeşte ca pe propriii Săi copii şi ne aşteaptă cu dor la El. Domnul ne iubeşte până într-atât, încât de dragul nostru S-a întrupat, Şi-a vărsat Sângele pentru noi şi ni L-a dat băutură, şi Trupul Lui Preacurat ni l-a dat spre mâncare; şi aşa ne-a făcut copiii Lui, din Trupul şi Sângele Lui, şi asemenea Domnului în trup, aşa cum oricare ar fi vârsta lor, copiii sunt asemenea tatălui lor, iar Duhul lui Dumnezeu dă mărturie duhului nostru că vom fi veşnic împreună cu El.
Continuare…

Convorbiri duhovniceşti cu Arhimandritul Ambrozie (Iurasov) din Rusia. Despre pocăinţă şi Taina Spovedaniei

Adaugat la noiembrie 11, 2012 de Victor
Categoria: Ambrozie Iurasov, Audio, Cuvinte duhovnicesti

Vă prezentăm un interviu exclusiv pentru postul nostru de radio cu Părintele Arhim. Ambrozie (Iurasov), unul dintre cei mai cunoscuţi duhovnici din Rusia. În această emisiune vom discuta în special despre pocăinţă şi Taina Spovedaniei.

Arhimandritul Ambrozie este întemeietorul și duhovnicul mănăstirii “Intrarea în biserică a Maicii Domnului” din orașul Ivanovo, una dintre cele mai mari mănăstirii de maici din Rusia. Este organizatorul și duhovnicul primului post de radio ortodox – Radio “Radonej” din Mosсova.

Audiţie plăcută!

>> Ascultă aici

Parintele Ambrozie Iurasov: Despre „profetiile” de tip Vanga si Nostradamus, horoscoape, OZN, credinta in superstitii…

Adaugat la noiembrie 7, 2012 de Victor
Categoria: Ambrozie Iurasov, Cuvinte duhovnicesti, Superstitii, Vrajitorie si horoscop

– De unde apar oameni ca Vanga si Nostradamus si cum de pot cunoaste viitorul sau trecutul? Daca sunt ajutati de demoni, atunci de unde au acestia cunostinta viitorului?

– Orice medic cu experienta, care a urmarit evolutia bolii unui pacient, il poate diagnostica, spunand: „Cu aceasta boala vei mai trai 2 luni”. Trec 2 luni si omul moare. De unde are medicul aceste cunostinte? A avut pana atunci sute de bolnavi cu acelasi diagnostic si de aceea el stie dinainte ce li se va intampla. Diavolul are mult mai multa experienta, cam 8000 de ani de cand a inceput lupta impotriva lui Dumnezeu. Sa nu uitam ca demonii sunt ingeri, chiar daca sunt rai. Ei au posibilitati mai mari ca ale omului si, stiind ca Domnul binecuvanteaza cu ani multi si spor pe cei buni, si invers pe cei rai, „prezic” foarte bine ce se va intampla. Nu e nimic deosebit in aceasta. Multi oameni care stau de vorba cu cineva pot spune ce fel de om este acesta si ce ar putea sa faca in viitor. Pentru aceasta nu e nevoie de darul prorociei, ci de experienta de viata. Asa ca demonii pot prezice multe, dar nu inseamna ca ei stiu multe cu adevarat. Ei nu stiu nimic despre sfarsitul lumii.
Continuare…

Sensul vieţii

Adaugat la octombrie 26, 2012 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Moise Aghioritul

Unii spun că viaţa noastră este destul de scurtă. Credem, însă, că noi înşine ne scurtăm timpul vieţii prin lipsa de măsură, prin reaua întrebuinţare a lucrurilor şi prin pervertirea obiceiurilor.

Dacă ne folosim viaţa cu respect, cu socotinţă şi cumpătare, atunci aceasta este cu siguranţă destul de lungă. Omul, în general, nu apreciază timpul, îl lasă să curgă fără să dobândească vreun folos, îl iroseşte cu uşurinţă, nu-l valorifică, nu-l întrebuinţează într-un mod folositor. Oamenii trăiesc adesea de parcă ar fi nemuritori aici, pe acest pământ. Nu răscumpără timpul, deşi zilele sunt destul de rele. Timpul sporeşte pe măsură ce omul creşte duhovniceşte, pe măsură ce se apropie de adâncul şi de sfinţenia sensului vieţii.
Continuare…

Din învăţăturile Cuviosului Ambrozie de la Optina

Adaugat la octombrie 23, 2012 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Sfintii de la Optina

A trăi înseamnă să nu fii mîhnit, să nu judeci pe nimeni, să nu superi pe nimeni şi cu toţi să fii respectuos.

Pentru mireni, rădăcina tuturor relelor este iubirea de argint, iar pentru călugări – iubirea de sine. Tristeţea vine din îngîmfare şi de la diavol. Vine din îngîmfare cînd nu ni se face voia, cînd ceilalţi nu vorbesc despre noi aşa cum am vrea şi, de asemenea, vine din rîvna de a depune eforturi peste puterile noastre. Omul e ca un gîndac: cînd e cald ziua şi e soare el zboară, se mîndreşte şi bîzîie: „Toate pădurile şi luncile sunt ale mele! Toate luncile sunt ale mele, toate pădurile sunt ale mele!”. Iar cînd soarele dispare, cînd vine frigul şi bate vîntul, gîndacul îşi pierde îndrăzneala, se lipeşte de o frunzuliţă şi zice: „Nu mă împinge jos!”.

Neliniştea sufletească este simptomul mîndriei ascunse şi demonstrează lipsa de experienţă şi de pricepere a omului.

Dacă cineva este neputincios cu trupul, dar a făcut multe păcate, acela să pornească pe drumul smereniei.
Înţelepciunea duhovnicească se cîştigă prin smerenie, frică de Dumnezeu, menţinerea conştiinţei curate şi a răbdării în necazuri.

Casa sufletului este răbdarea, hrana sufletului este smerenia. Cînd în casă nu se găseşte hrană, atunci sufletul iese afară, adică din răbdare. Pe vechii creştini, vrăjmaşul îi ispitea prin chinuri, iar pe cei de azi – prin boli şi gînduri.
Continuare…