Despre avort – Pr. Serafim Man

Adaugat la iunie 1, 2010 de Victor
Categoria: Articole, Avort

Daca ne-am intreba care este cel mai mare dar pe care ni l-a dat Dumnezeu, am putea raspunde cu toata certitudinea: VIATA. Si aceasta, nu numai pentru ca acum ne putem bucura de frumusetile acestei lumi, ne putem indeplini dorintele, dar mai ales pentru ca dupa aceasta existenta, ne asteapta viata vesnica.

Viata este o taina dumnezeiasca. In sufletul omului, Dumnezeu a pus aceasta lege a iubirii intre barbat si femeie, aceasta dorinta de unire, de contopire care se implineste prin casatorie, iar scopul ei este nasterea de copii. Aceasta este si prima porunca ce a dat-o Dumnezeu oamenilor: „Cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul si stapaniti.” (Fac. 1, 28). Dumnezeu l-a inaltat pe om la cinstea de a fi impreuna lucrator cu El la zamislirea vietii. Omul aduce trupul muritor, iar Dumnezeu pune in el scanteia divina, sufletul. Ca urmare, Dumnezeu singur are puterea sa dea viata si numai El are dreptul sa o ia. Oricine isi asuma dreptul asupra vietii lui sau a altuia, savarseste cel mai mare pacat, rapeste stapanirea de la Dumnezeu, care este Domn al vietii si al mortii.
Continuare…

Directorul de bancă devenit călugăr

Adaugat la mai 28, 2010 de Victor
Categoria: Articole, Pilde si povestiri

„Omul caută faimă, bani, adrenalină, dar nu poate trăi plenar decît întru Hristos.”

A fost un economist apreciat, cu burse şi oferte de muncă în străinătate, cu mulţi prieteni şi cu o viaţă „de lume” plină. A renunţat la toate pentru singura libertate care există, după cum spune el, cea pe care ţi-o oferă dragostea pentru Hristos. Şi s-a călugărit.

Ion Dan a absolvit Facultatea de Comerţ, secţia Relaţii Economice Internaţionale, ASE Bucuresti, în 1980. S-a angajat la ONT Litoral Mamaia, apoi, cîţiva ani a lucrat la Direcţia Generală a Vămilor. În „™90, după o scurtă prezenţă la Departamentul pentru Reformă din cadrul Guvernului Romîniei, a intrat în mediul bancar. Filialele constănţene ale Bancorex, Banca Turco-Romînă, OTP Bank au fost conduse de el pînă în 2007, cînd şi-a dat demisia. În februarie 2009 a fost tuns în călugărie, devenind „fratele Ilarion”, iar în aprilie, acelaşi an, a fost hiorotonit.
Continuare…

Asupra casatoriei si vietii de familie – Sf. Ioan Gura de Aur

Adaugat la mai 26, 2010 de Victor
Categoria: Articole, Familia, Ioan Gura de Aur

… fiecare sa-si iubeasca femeia ca pe sine insusi; iar femeia sa se teama de barbat (Efes. 5,33)

Un mare intelept, insiruind cele mai de seama binecuvantari, a pomenit-o si pe aceasta: „barbatul cu femeia care se inteleg bine unul cu altul.”(Sir. 25,2). Altundeva intareste ca: „Prietenul si tovarasul la vreme se intalnesc, si mai mult decat amandoi, femeia cu barbatul.” (Sir. 40.25). In pronia Sa divina, Dumnezeu a oranduit de la inceputuri aceasta unire intre barbat si femeie si a grait de cei doi ca de una: barbat si femeie El i-a creat (Gen. 1,27) si nu mai este parte barbateasca si parte femeiasca, pentru ca voi toti sunteti una in Hristos Iisus (Gal. 3.22). Nu exista relatie intre semeni mai adanca decat aceea dintre barbat si femeie, daca ei sunt uniti asa cum ar trebui. Cand fericitul David il jeluia pe Ionatan, care era un suflet cu el, cu ce a asemuit el maretia iubirii lor? „Iubirea ta a fost pentru mine mai presus de iubirea femeiasca.” (II Regi 1,26). Puterea acestei iubiri este cu adevarat mai mare decat orice pasiune. Unele doriri pot fi puternice, dar aceasta singura nu cade niciodata. Continuare…

Sfîntul Apostol şi Evanghelist Ioan

Adaugat la mai 21, 2010 de Victor
Categoria: Articole, Vietile Sfintilor

Sfîntul Apostol şi Evanghelist Ioan – de Dumnezeu cuvîntătorul – era fiul lui Zevedei şi al Salomiei, care era fiica lui Iosif Logodnicul. Acesta a fost chemat de la mrejile pescăreşti la propoveduirea Evangheliei. Cînd Hristos Domnul, umblînd pe lîngă marea Galileii, îşi alegea din pescari apostoli şi a chemat pe cei doi fraţi, pe Petru şi pe Andrei, atunci a văzut şi pe Iacob al lui Zevedei şi pe Ioan, fratele lui, în corabie cu Zevedei, tatăl lor, legîndu-şi mrejele lor, şi i-a chemat la Sine. Iar ei, îndată lăsînd corabia şi pe tatăl lor, au mers după Dînsul (Matei 4, 11-22). La primirea sa, Ioan a fost numit de Hristos Domnul fiu al tunetului, căci ca tunetul avea să se audă în toată lumea şi tot pămîntul să umple. Şi umbla după Bunul său Învăţător urmînd paşilor Lui, şi învăţînd înţelepciunea care ieşea din gura Lui. Şi era foarte iubit de Hristos, Domnul său, pentru nerăutatea lui cea desăvîrşită şi pentru curăţia fecioriei. Şi l-a cinstit pe el Domnul, între cei doisprezece apostoli, ca pe un prea ales şi era unul din cei trei mai de aproape ucenici ai lui Hristos, cărora le descoperea mai mult tainele Sale cele Dumnezeieşti. Cînd a vrut să învieze pe fiica lui Iair, n-a lăsat nici pe unul să meargă după Sine, fără numai pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan. Cînd în Tabor a vrut să-şi arate slava Dumnezeirii Sale, a luat pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan. Cînd se ruga în grădină şi acolo nu era fără de Ioan, pentru că zicea ucenicilor: „Şedeţi aici, pînă ce Mă voi duce acolo şi Mă voi ruga. Şi luînd cu Sine pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zevedeu, a început a se întrista şi a se mîhni” (Matei 26, 36-37).
Continuare…

Dreapta credinţă şi sectele

Adaugat la mai 17, 2010 de Victor
Categoria: Articole, Religii si secte

„Noi sîntem din Dumnezeu; cine cunoaşte pe Dumnezeu ascultă de noi; cine nu este din Dumnezeu nu ascultă de noi. Din aceasta cunoaştem Duhul adevărului şi duhul rătăcirii”.
1 Ioan 4:6

Articolul de faţă abordează noţiunile de „sectă” , „erezie” şi „eres”; unele diferenţe dintre dreapta credinţă şi secte; problema existenţei fără întrerupere a dreptei credinţe, adică a învăţăturii lui Hristos şi a Bisericii Sale, precum şi calea despre cum putem afla drepta credinţă revelată oamenilor de Dumnezeu, după învăţătura Sfintei Scripturi.

Numeroasele confesiuni din zilele noastre care se conduc după Sfînta Scriptură îşi atribuie termenul de „dreaptă credinţă”. De exemplu, dacă discutăm cu membrii Organizaţiei „Martorii lui Iehova”, ei susţin că adevărul lăsat de Hristos este la ei, iar celelalte confesiuni sînt secte. La fel se întîmplă dacă discutăm cu membrii confesiunii Adventismul de ziua a şaptea „“ adevărul este la ei, iar celelalte confesiuni sau biserici sînt secte. Iată aici apare întrebarea care îi frămîntă pe toţi cei care se întîlnesc cu această problemă: „Toţi cunosc că credinţa adevărată una este, precum ne spune şi Scriptura (Efes 4:5), dar: Care anume este credinţa lăsată oamenilor de Hristos şi propovăduită de Apostoli?
Continuare…

Despre rugăciune particulară (III)

Adaugat la mai 14, 2010 de Victor
Categoria: Abecedar crestin, Articole, Catehism

31. Cum trebuie făcută rugăciunea ca să fie bine primită de Dumnezeu?

Rugăciunea noastră ca să fie bine primită de Dumnezeu trebuie:
1. Să fie făcută în numele Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, adică să cerem ce vrea şi El. Că zice: „Adevărat, adevărat grăiesc vouă: orice veţi cere de la Tatăl întru numele Meu, vă da vouă” (Ioan 16, 23). Şi Mîntuitorul vrea tot ce sporeşte mărirea Tatălui şi mîntuirea sufletelor noastre. Deci cine cere acestea se roagă în numele lui Iisus Hristos. Prin Rugăciunea domnească cerem numai ce vrea Hristos, şi, cum El însuşi este Acela Care ne-a dat această rugăciune, cînd rostim Tatăl nostru înseamnă că ne rugăm în numele lui Iisus Hristos. Dacă cerem însă bogăţie, pieirea vrăjmaşului, cîştig la jocurile de noroc, slavă deşartă, – adică «dacă cerem ce este primejdios sufletului, nu ne rugăm în numele lui Iisus Hristos». Continuare…

Presa din Moldova va fi vreodată liberă?

Adaugat la mai 12, 2010 de Victor
Categoria: Articole, Atitudini

E trist! Se pare că presa din Moldova nu a fost, nu este şi nici nu va fi vreodată liberă! O spun cu toată sinceritatea! Evenimentele de ultimă oră m-au convins pe deplin de acest lucru! Totuşi, pînă nu demult, credeam că există vreun dirijor care trage din sfoară doar cînd e vorba de politică! Se vede că m-am înşelat! Iată că şi Biserica Ortodoxă stă în gît cuiva!

Spre exemplu, la 8 mai, Scuarul Catedralei din Chişinău a găzduit în jur de 40000 de creştini ortodocşi, ca pînă la urmă mult stimaţii noştri jurnalişti să indice cîteva sute! De fapt, cine ştie, poate aşa matematică au făcut prin şcoli, sărmanii… Şi cînd stai să te gîndeşti că ore de matematică s-au făcut destule şi oricum o duc rău cu calculele, ce să mai cunoască ei despre Dumnezeu, dacă despre Ortodoxie nu au învăţat nimic! Au trecut ceva timp în urmă Sărbătorile de Crăciun! Mult stimata noastră presă liberă şi independentă din Moldova nu a vorbit decît despre faptul că această sărbătoare nu se sărbătoreşte la o dată corectă! S-a început şi Postul Mare! Se pare că pentru Unimedia, această sărbătoare nu a fost un eveniment! La fel ca şi Adunarea din Scuarul Catedralei! Continuare…

Sfantul Amfilohie de la Poceaev

Adaugat la mai 12, 2010 de Victor
Categoria: Articole, Vietile Sfintilor

Sfantul Amfilohie si Sfantul Iov sunt cei doi mari sfinti ai Lavrei Poceaev, cea mai mare Manastire de calugari din Ucraina. Moastele lor intregi stau marturie in racle, in biserica situata sub Catedrala Adormirii Maicii Domnului. Intreaga viata a Sfantului Amfilohie a fost o jertfire de sine adusa lui Dumnezeu si aproapelui in numele dragostei, fiindca dragostea este principalul rod al vietii crestinului si scopul vietii monahale. Si dupa moarte el se arata grabnic tamaduitor, mangaindu-i si cercetandu-i pe cei aflati in primejdii.

Sfantul Amfilohie de la Poceaev – Viata

Sfantul Amfilohie s-a nascut pe 27 noiembrie 1897, in satul Ilovita Mica din regiunea Sumscina, in familia lui Varnava Golovatiuc. La botez a primit numele Iacov, in cinstea mucenicului Iacov Persul. In acest sat si-a petrecut Iacov copilaria, primind, impreuna de cei noua frati a sai, o educatie crestina.

Tatal sau practica mai multe meserii dar era cunoscut mai ales pentru tratarea luxatiilor. Micutul Iacov obisnuia sa-si ajute tatal in cazurile in care era nevoie de indreptarea oaselor. Ravna pentru rugaciune si biserica a mostenit-o Iacov, de la mama sa, care era o femeie smerita, cu frica de Dumnezeu.
Continuare…

Despre rugăciune particulară (II)

Adaugat la mai 11, 2010 de Victor
Categoria: Abecedar crestin, Articole, Catehism

24. De cîte feluri este rugăciunea, după cuprinsul ei?

După cuprins, rugăciunea este de trei feluri: 1. Rugăciunea care are ca scop să laude pe Dumnezeu; 2. Să-I mulţumească şi 3. Să-I ceară tot ceea ce este după voia Sa: «Pre Tine te lăudăm; pre Tine Te cuvîntăm; Ţie Îţi mulţumim, Doamne, şi ne rugăm Ţie, Dumnezeul nostru».
1. Rugăciunea de laudă este aceea prin care binecuvîntăm, lăudînd pe Domnul şi Dumnezeul nostru după mărirea Lui cea nemăsurată; şi pentru veşnica Lui slavă, după cum zice Psalmistul: „În toate zilele bine Te voi cuvînta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului. Mare este Domnul şi lăudat foarte şi măreţia Lui nu are sfîrşit” (Ps. 144, 2). Călătorul prin ţări străine se minunează şi laudă locurile frumoase pe care le întîlneşte în cale, dar ce departe este frumuseţea lumii văzute de strălucirea lui Dumnezeu! Îngerii, privind nemijlocit nesfîrşita Lui slavă, Îl laudă şi Îl binecuvîntează cîntînd: „Sfînt, Sfînt, Sfînt!” (Isaia 6, 3), aşa precum au cîntat laude Mîntuitorului-Prunc, de curînd născut în Betleem (Luca 2, 14). Îngerii privesc la Dumnezeu „faţă către faţă”, cuprinşi de umilire, iar rugăciunile lor se prefac într-o neîncetată cîntare de laudă. Continuare…

Despre rugăciune particulară (I)

Adaugat la mai 5, 2010 de Victor
Categoria: Abecedar crestin, Articole, Catehism

12. De cîte feluri este rugăciunea?

Dacă ţinem seama de persoana care săvîrşeşte rugăciunea, de numărul persoanelor care iau parte la ea, de locul unde se face şi timpul cînd se săvîrşeşte, atunci deosebim două feluri de rugăciune: Rugăciunea particulară şi rugăciunea Bisericii, sau, cu alte cuvinte, cultul particular şi cultul public comun.

13. Ce este rugăciunea particulară?

Rugăciunea particulară este cea făcută de fiecare credincios singur, sau împreună cu ai săi, sau cu alţi credincioşi, în orice loc, în orice timp şi citită sau spusă pe de rost, după alcătuirea gata făcută, dintr-o carte de rugăciuni, sau chiar scoasă din taina inimii sale. O astfel de rugăciune este cea făcută de Mîntuitorul pe calea dintre Betania şi Ierusalim (Luca 11, 1); cea făcută de Sfîntul Apostol Petru pe acoperişul casei din Iope (Fapte 10, 9); cea făcută de vameş în templu (Luca 18, 13); cea făcută de Sfinţii Apostoli Pavel şi Sila în temniţa (Fapte 16, 25) şi altele.
Continuare…