Predică La Praznicul Înălţării Domnului – Sf. Iustin Popovici
Adaugat la iunie 9, 2016 de Victor
Categoria: Articole, Iustin Popovici, Predici
Ziua izbăvirii
Astăzi se încheie Paştele, astăzi ia sfârşit nevoinţa mântuirii, astăzi se încheie întreaga cale a întrupării lui Dumnezeu, de la naşterea pe pământ, de la Crăciun, şi toate până la înfăptuirea mântuirii neamului omenesc. Astăzi, acest minunat praznic ne dezvăluie întreaga taină a Domnului şi Dumnezeu-Omului Hristos. De ce a luat asupra Sa trup, de ce S-a întrupat, de ce a devenit om? A luat asupră-I trup pentru ca acest trup să-l izbăvească de păcat, de moarte, de diavol, şi să-l ridice, să-l înalţe mai presus de toate Cerurile şi să-l aşeze pe însuşi tronul Domnului Slavei (Marcu 16,19). Aceasta este întreaga cale a Dumnezeului-Om, a Domnului Hristos, întreaga Sa cale în această lume şi în această viaţă, pentru ca aceasta să fie calea fiecăruia dintre noi, a fiecărui trup omenesc.
Şi marele sfânt praznic de astăzi chiar aceasta arată: Cât de lungă este călătoria trupului nostru în această lume, de unde începe şi unde se termină. Începem de la naşterea pe pământ, ca să încheiem deasupra tuturor Cerurilor, deasupra îngerilor şi Arhanghelilor, Heruvimilor şi Serafimilor. Lucruri minunate se petrec cu omul, cu neamul omenesc, pentru aceea că Dumnezeu a devenit om şi a intrat în matca vieţii noastre omeneşti. Lucruri minunate şi neobişnuite şi miraculoase, se petrec de la Paşti până în ziua de astăzi, şi în timpul întregii vieţi a Mântuitorului pe pământ. Continuare…
Predica la Duminica a VI-a dupa Pasti
Adaugat la iunie 5, 2016 de Victor
Categoria: Articole, Nicolae Velimirovici, Predici
Evanghelia despre vindecarea minunata a orbului din nastere
Ioan 9:1-38
Si, trecand Iisus, a vazut un om orb din nastere. Si ucenicii Lui L-au intrebat, zicand: Invatatorule, cine a pacatuit: acesta sau parintii lui, de s-a nascut orb? Iisus a raspuns: Nici el n-a pacatuit, nici parintii lui, ci ca sa se arate in el lucrarile lui Dumnezeu. Trebuie sa fac, pana este ziua, lucrarile Celui ce M-a trimis pe Mine; ca vine noaptea, cand nimeni nu poate sa lucreze. Atat cat sunt in lume, Lumina a lumii sunt. Acestea zicand, a scuipat jos si a facut tina din scuipat si a uns cu tina ochii orbului. Si i-a zis: Mergi de te spala in scaldatoarea Siloamului (care se talcuieste: trimis). Deci s-a dus si s-a spalat si a venit vazand. Continuare…
Sinodul Panortodox din Creta – încotro?
Adaugat la iunie 3, 2016 de Victor
Categoria: Articole, Atitudini, Petru Pruteanu
Întrebare: Părinte Petru, cum evaluaţi pregătirile pentru Sinodul Panortodox din Creta şi ce impact credeţi că va avea el în lumea ortodoxă? (Radio „Logos”)
Răspuns: După cum se ştie, în perioada 16-26 iunie 2016, pe insula Creta (Grecia), este programat să aibă loc „Sfântul şi Marele Sinod Panortodox”, a cărui idee a apărut acum aproape un secol şi care este pregătit de peste 50 de ani. Deşi n-a mai rămas mult timp până la deschidere, şi toate pregătirile sunt practic făcute, nu există nici cea mai mică certitudine că Marele Sinod chiar va avea loc; iar dacă totuşi va avea loc, irelevanţa lui istorică şi teologică poate fi deja întrezărită.
Continuare…
Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena
Adaugat la iunie 3, 2016 de Victor
Categoria: Articole, Vietile Sfintilor
Împăratul Britaniei, Consta, care se numea Flor, era nepotul lui Claudie, împăratul cel mai dinainte, care se născuse din fiica lui. Deci, Consta şi Elena au fost părinţii marelui Constantin. Consta a avut şi alţi copii cu altă femeie, cu numele Teodora, care a fost fiică a împăratului Maximian Erculie. Aceasta a născut lui Consta pe Constantie, tatăl lui Galie şi al lui Iulian; pe Dalmatie, pe Navalian şi o fiică, Constantia, care a fost dată după Liciniu. Iar din Elena este născut Constantin cel Mare, care a fost şi moştenitor al împărăţiei tatălui său.
Despre Consta, tatăl lui Constantin, se povesteşte că, deşi se arăta a fi închinător de idoli, după obiceiul cel vechi al Romei, nu se silea spre slujba idolească ca ceilalţi închinători de idoli; ci se arăta şi nădăjduia spre Dumnezeu cel Preaînalt. El învăţa pe fiul său, Constantin, să caute şi să ceară ajutor de la cea de sus purtare de grijă, iar nu de la idoli. Lui îi era milă de creştinii ce se munceau şi se omorau de ceilalţi împăraţi păgîni; pentru aceea el nu ura Biserica lui Hristos, ci o apăra de prigonire. Deci, creştinii din părţile Apusului aveau odihnă sub stăpînirea lui; iar cei din părţile Răsăritului erau supuşi la diferite chinuri, de vreme ce Maximian Galerie, ginerele lui Diocleţian, stăpînea părţile acelea.
La curtea împăratului Consta erau mulţi creştini în tot felul de dregătorii, iar unii dintre ei erau chiar slujitori de aproape ai lui. Vrînd împăratul să ştie care dintre bărbaţi sînt buni, desăvîrşiţi şi statornici în credinţă, a făcut aceasta: A chemat toată curtea sa împărătească şi le-a zis: „Dacă îmi este cineva credincios şi voieşte să fie în palatul meu, să se închine zeilor mei şi împreună cu mine să le aducă jertfe şi atunci îmi va fi prieten adevărat, slujindu-ne în boieria sa şi învrednicindu-se de la noi de mai mare cinste. Continuare…
Predică la Duminica Samarinencii
Adaugat la mai 29, 2016 de Victor
Categoria: Articole, Ilie Cleopa, Predici
Zis-a un bătrîn: „Precum vederea este mai mare decît toate simţurile,
aşa şi rugăciunea este mai mare decît toate faptele cele bune” (Pateric, cap. 22)
Hristos a înviat !
Iubiţi credincioşi,
Domnul şi Mîntuitorul nostru Iisus Hristos, venind în lume, şi pururea însetînd de mîntuirea sufletelor omeneşti, umblînd prin locurile Palestinei, a ajuns şi la o cetate a Samariei, care pe atunci se chema Sihar. Acolo, prin pronia Sa nemărginită a făcut a se întîlni cu o femeie din acea cetate la fîntîna lui Iacob. În convorbirea cu ea, prin înţelepciunea Sa negrăită, o aduce la cunoştinţa adevărului şi printre alte învăţături tainice pe care i le dă, îi vorbeşte şi despre adevărata închinăciune făcută în duh şi în adevăr, zicîndu-i: Vine ceasul şi acum este, cînd adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr (Ioan 4, 23).
Predică la Duminica Slăbănogului
Adaugat la mai 22, 2016 de Victor
Categoria: Articole, Ilie Cleopa, Predici
( Despre desfiinţarea Sîmbetei de către Hristos )
Nimeni deci să nu vă judece pentru mîncare sau băutură, sau cu privire la vreo sărbătoare,
sau lună nouă, sau la sîmbete, care sînt umbre celor viitoare (Coloseni, 2, 16-17)
Hristos a înviat !
Iubiţi credincioşi,
În Evanghelia de azi vedem că Iisus Hristos a vindecat într-o zi de sîmbătă un slăbănog care zăcea de 38 de ani. Pentru aceasta s-au supărat iudeii căci Domnul a călcat porunca sîmbetei. De veţi asculta însă cu luare aminte cele ce vom vorbi astăzi, veţi înţelege luminat că serbarea sîmbetei nu este dată creştinilor, ci evreilor şi totodată veţi înţelege că atît Mîntuitorul, cît şi Sfinţii Apostoli au desfiinţat prin cuvînt şi faptă serbarea Sîmbetei.
Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Vărzăreşti
Adaugat la mai 17, 2016 de Victor
Categoria: Articole, Icoane
Dacă paşii te vor purta vreodată, iubite pelerin, pe potecile frământate cu dragoste, credinţă şi suferinţă ce duc spre Mănăstirea Vărzăreşti, nu-i opri. Lasă-i să te conducă acolo, la Maica Domnului, unde vei putea sta de vorbă într-o chilie modestă cu unul dintre acei oameni ai jertfei, fără renume şi fără aureole. Vei vedea în ochii lui smeriţi şi pururi plecaţi spre pământ cerul şi vei simţi cum din inima sa se înalţă un imn de slavă către Dumnezeu. Vei fi atunci învăluit într-o lumină nematerialnică, într-o împăcare şi o bucurie, care fără cuvinte îţi vor da răspuns la cele mai grele întrebări ale existenţei. Abia atunci vei înţelege că Sfinţenia există şi este atât de aproape de noi, încât nu o putem vedea, pentru că este ascunsă în umbra smereniei, într-un colţ al mănăstirii.
Din puţinele informaţii care se deţin se ştie că Icoana Maicii Domnului a fost adusă (se presupune) de la Mănăstirea Rudi la răscrucea veacurilor XIX şi XX. Monahia Eleonora, care a venit în mănăstire în anul 1922, afirma că la intrarea sa în mănăstire Icoana se afla aici. Inscripţia de pe îmbracămintea de metal a Icoanei mărturiseşte că această icoană a fost reparată şi re-înnoită în anul 1901. O eventuală legătură a Mănăstirii Rudi cu Mănăstirea Vărzăreşti, ce ar face posibilă explicaţia acestei presupuneri, ţine de anul 1828, când Schitul Rudi devine schit de femei şi sunt aduse călugăriţele din Sărătură în număr de 25. După familiarizarea lor cu noul locaş, opt dintre acestea preferă să se transfere la Mănăstirea Vărzăreşti. Continuare…
Pomenirile pentru cei răposaţi în Canoanele Sfinţilor Părinţi
Adaugat la mai 8, 2016 de Victor
Categoria: Articole, Catehism
1465. -Parastasele sau pomenirea celor morti isi are temeiul in iubirea si recunostinta crestina (I Cor. 13,8) a cei ce suntem impreuna cetateni cu sfintii, oameni ai casei lui Dumnezeu, fiind ziditi pe temelia apostolilor si proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Iisus Hristos (Efes. 2, 19). In virtutea acestei „cetatenii” noi ne rugam ca sa ierte pe fratii nostri care au trecut in lumea cealalta. Noi nu ne rugam pentru cei ce au facut pacate impotriva Duhului Sfant cum sunt ereticii, cei nebotezati, necredinciosii si cei ce au dogmatizat pacatul impotrivindu-se adevarului cu stiinta si vointa, cei ce s-au ucis in duel, sinucigasii etc, caci acestora nu li se iarta nici in lumea aceasta nici in cealalta (Matei 12, 22-37). Continuare…
Pastorala Înaltpreasfinţitului Mitropolit Vladimir la Învierea Domnului 2016
Adaugat la aprilie 30, 2016 de Victor
Categoria: Articole, Predici
„Şi a înviat a treia zi după Scripturi…”
(Din Simbolul Credinţei)
Preasfinţiţi ierarhi,
Preacucernici părinţi,
Cuvios cin monahal, drept-măritori creştini,
Hristos a Înviat!
Din milostivirea lui Dumnezeu, ne învrednicim şi în acest an să prăznuim, cu bucurie sfântă, slăvita sărbătoare a Învierii Domnului.
Am parcurs itinerarul duhovnicesc al Postului Mare, în nevoinţă, dar şi cu împliniri în acelaşi timp. Suntem acum copleşiţi de lumina cea neînserată a Sfintelor Paşti, mărturisind cu putere adevărul esenţial al doctrinei noastre ortodoxe, şi anume că: „Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”.
Continuare…
Sâmbăta Mare: Pogorârea lui Hristos la mohorâtele împărăţii ale morţii
Adaugat la aprilie 30, 2016 de Victor
Categoria: Articole, Predici
Slujbele recente ne-au dăruit deja nu doar întreg harul, ci şi întreagă bucuria, întregul sens al Sfintelor Zile. Ne-am învrednicit să păşim liturgic cu Domnul din Grădina Ghetsimani până la cumplita Golgotha şi până la mormântul cel de viaţă purtător şi de viaţă dătător, la mormântul străin în care a fost găzduit Domnul trei zile. Şi subliniez: mormânt străin, pentru că Domnul a venit ”la ale Sale, iar ai Săi nu L-au primit”, a venit la ai Săi şi ai Săi nu I-au deschis uşa şi a rămas toată viaţa un străin. Străin pentru lumea pe care a creat-o. Străin pentru poporul cel ales, pentru poporul Lui cel iubit. Străin în moartea Sa, căci nu a găsit nici măcar un mormânt al Lui care să-L primească, ci a fost găzduit în mormântul altuia, al dreptului Iosif din Arimateea.
Azi Domnul S-a pogorât la cămările iadului. Apostolul Petru spune că S-a pogorât acolo şi ”a propovăduit şi duhurilor ţinute în închisoare” (I Petru 3: 19). S-a pogorât până la împărăţiile mohorâte ale morţii, unde nu există zâmbet, S-a pogorât la cele pline de întristare, la cele întunecate, unde nimeni nu zâmbeşte vreodată, ca să caute ”pe Adam cu tot neamul”, toată omenirea, de la Adam şi Eva până la cei care muriseră până în acel moment.
Continuare…
