Marea ştiinţă
Adaugat la noiembrie 30, 2016 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Siluan Athonitul
Cât trăim pe pământ trebuie să ne învăţăm să ducem război cu vrăjmaşii. Lucrul cel mai greu dintre toate e a omorî trupul pentru Dumnezeu şi a birui iubirea de sine.
Pentru a birui iubirea de sine e nevoie să ne smerim întotdeauna. Aceasta este o mare ştiinţă, pe care nu ne-o însuşim degrabă.
Continuare…
Predică la Duminica a XXII-a după Rusalii
Adaugat la noiembrie 20, 2016 de Victor
Categoria: Articole, Ilie Cleopa, Predici
Şi în iad, ridicîndu-şi ochii săi, fiind în munci,
el a văzut pe Avraam de departe şi pe Lazăr în sînul lui (Luca 16, 23)
Iubiţi credincioşi,
Sfînta Evanghelie de azi ne îndeamnă să vorbim despre iad. Astfel, vom arăta ce este iadul, care sînt mărturiile Sfintei Scripturi şi ale Sfinţilor Părinţi despre iad şi cîte sînt nesuferitele sale munci.
Mai întîi trebuie să ştim că iadul este loc de chin rînduit diavolilor şi celor ce le urmează lor (Matei 25, 41). Apoi să ştim că în iad suferă şi trupul şi sufletul (Matei 5, 29; 18, 9; Marcu 9, 43). „Iadul este ţara morţii, împărăţia diavolilor, a cărui poartă este deznădăjduirea, curte sînt legăturile; ferestre, întunericul; masă, reaua împuţiciune şi miros greu; mîncarea, foamea; băutura, setea; ceasornic, plînsul; aşternut, văpaia” (Uşa pocăinţei, Braşov, 1812, p. 183).
Continuare…
Neajunsurile bârfirii
Adaugat la noiembrie 15, 2016 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Ioan Gura de Aur
Cel ce vorbeşte de rău mănâncă suflet de om.
Ca să se înspaimânte, Pavel a zis: „Dacă vă mâncati între voi şi vă sfâşiaţi unii pe alţii, băgaţi seama să nu vă distrugeţi laolaltă”. N-aţi înfipt dinţii în carnea altuia, ci i-aţi înfipt bârfirea în suflet, aţi sfâşiat prin relele voastre judecăţi, aţi pricinuit mii de rele – şi vouă înşivă şi celui bârfit şi multor altora.
Continuare…
Duminica a XXI după Rusalii – Sf. Nicolae Velimirovici
Adaugat la noiembrie 13, 2016 de Victor
Categoria: Articole, Nicolae Velimirovici, Predici
Evanghelia Semănătorului
Luca 8, 5-15
lesit-a semănătorul să semene sămînţa sa. Şi semănînd el, una a căzut lîngă drum si a fost călcată cu picioarele şi păsările cerului au mîncat-o. Şi alta a căzut pe piatră, si, răsărind, s-a uscat, pentru că nu avea umezeală. Şi alta a căzut între spini si spinii, crescînd cu ea, au înăbusit-o. Şi alta a căzut pe pămîntul cel bun si, crescînd a făcut rod însutit. Acestea zicînd, striga: Cine are urechi de auzit să audă. Şi ucenicii Lui îl întrebau: Ce înseamnă pilda aceasta ? El a zis: Vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei lui Dumnezeu, iar celorlalţi în pilde, ca, văzînd, să nu vadă si, auzind, să nu înţeleagă. Iar pilda aceasta înseamnă: Sămînţa este cuvîntul lui Dumnezeu. Iar cea de lîngă drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul si ia cuvîntul din inima lor, ca nu cumva, crezînd, să se mîntuiască. Iar cea de pe piatră sunt aceia care, auzind cuvîntul, îl primesc cu bucurie, dar aceştia nu au rădăcină; ei cred pînă la o vreme, dar la vreme de încercare se leapădă. Cea căzută între spini sunt cei ce aud cuvîntul, dar umblînd cu grijile si cu bogăţia si cu plăcerile vieţii, se înăbuşă şi nu rodesc. Iar cea de pe pămînt bun sunt cei ce, cu inimă curată si bună, aud cuvîntul, îl păstrează si rodesc întru răbdare. Acestea zicînd, striga: Cine are urechi de auzit să audă.
Continuare…
Sfîntul Mare Mucenic Dimitrie, izvorîtorul de mir şi făcătorul de minuni, din Tesalonic
Adaugat la noiembrie 8, 2016 de Victor
Categoria: Articole, Vietile Sfintilor
Sfîntul şi marele mucenic Dimitrie s-a născut în cetatea Solun (Tesalonic), din părinţi de neam bun şi dreptcredincioşi. Tatăl lui era voievod în cetatea Solunului, crezînd în taină în Domnul nostru Iisus Hristos şi slujind Lui. Dar nu îndrăznea să mărturisească preasfînt numele Lui, căci atunci era mare prigoană asupra creştinilor din partea păgînilor împăraţi. Temîndu-se de groaznica prigonire a nelegiuiţilor, ţinea ascuns în sine mărgăritarul cel de mult preţ al credinţei lui Hristos. El avea în palatul său o cămară ascunsă de rugăciune, în care erau două sfinte icoane, împodobite cu aur şi cu pietre scumpe: una a Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, Cel ce S-a întrupat, iar alta a Preasfintei Sale Maici, Fecioara Maria, înaintea cărora întotdeauna aprindea candela şi aducea tămîie şi se ruga împreună cu soţia sa cea de o credinţă, adevăratului Dumnezeu, Cel ce locuieşte întru cei de sus, Fiului Său Unul născut şi Fecioarei Maria cea preanevinovată. Asemenea era şi milostiv către săraci şi aducea mari faceri de bine celor care le trebuiau. Dar nu aveau fii, şi pentru aceasta erau în mare mîhnire şi se rugau lui Dumnezeu cu tot dinadinsul, ca să le dea moştenitori casei lor.
După multă vreme au fost auziţi, pentru că, aducîndu-şi aminte Cel Preaînalt de rugăciunile şi de milosteniile lor, le-a dat lor un fiu; pe acest sfînt şi vrednic de fericire Dimitrie, la a cărui naştere s-a veselit tot Solunul împreună cu voievodul lor, care a dat la toată cetatea, dar mai ales săracilor, un mare ospăţ, mulţumind lui Dumnezeu pentru acest mare dar. Continuare…
Cuvînt la Duminica a XX-a după Rusalii – Sf. Ioan Gură de Aur
Adaugat la noiembrie 6, 2016 de Victor
Categoria: Articole, Ioan Gura de Aur, Predici
” Puţin şi nu mă veţi vedea, şi iarăşi puţin şi mă veţi vedea. Că eu merg la Tatăl meu” (Ioan XVI, 16).
Creştinul nu este fără mîngîiere la moartea celor de aproape ai săi
Fiţi cu luare aminte, fraţilor, pentru ca vorba mea cea potrivită cu acest timp şi, de folos, să nu treacă fără urme! Cînd cineva suferă de o boală mai grea, atunci mai mult are trebuinţă de doctorie, şi cînd ochiul suferă o durere mare, atunci i se aplică unsori de ochi.
Continuare…
Predică la Duminica a XIX-a după Rusalii
Adaugat la octombrie 30, 2016 de Victor
Categoria: Articole, Ilie Cleopa, Predici
Iar Eu zic vouă: iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvîntaţi pe cei ce vă blesteamă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc (Matei 5, 44)
Iubiţi credincioşi,
Mîntuitorul nostru Iisus Hristos a arătat că cea mai mare poruncă din lege este dragostea de Dumnezeu, iar a doua, asemenea acesteia, este iubirea aproapelui (Matei 22, 37-39). El a zis că în aceste două porunci se cuprind toată Legea şi toţi proorocii (Matei 22, 40). Dacă acesta este adevărul apoi nimeni nu poate spune că iubeşte pe Dumnezeu, de nu va iubi mai întîi pe aproapele său. Acest lucru îl spune şi Sfîntul Ioan Evanghelistul, zicînd: Dacă zice cineva că iubeşte pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte, mincinos este! Pentru că cel ce nu iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu pe Care nu L-a văzut, cum poate să-L iubească? (I Ioan 4, 20).
Continuare…
Viata Cuvioasei Maicii noastre Parascheva de la Iasi
Adaugat la octombrie 27, 2016 de Victor
Categoria: Articole, Vietile Sfintilor
Această cu adevărat mare şi vestită între femei, Cuvioasa şi pururea pomenita Parascheva s-a născut într-un sat al Traciei, numit şi din vechime şi acum Epivata. Părinţii fericitei erau de neam bun şi măriţi, înavuţiţi cu multe averi; mai mult însă îi mărea şi îi îmbogăţea dreapta credinţă în Dumnezeu şi vrednicia de a se numi creştini. Aceştia dar, aducînd la lumină pe Cuvioasa, întîi au renăscut-o prin scăldătoarea cea dumnezeiască a Botezului, apoi, înaintînd pe cale, o învăţară toată îmbunătăţirea şi aşezarea cea după Dumnezeu.
După ce a trecut la al zecelea an, ades ea mergea cu mama sa la biserica Preacuratei Născătoare de Dumnezeu şi a auzit aceste dumnezeieşti binevestiri: „Cel ce voieşte să vină după mine, să se lepede de sine şi să ridice crucea sa şi să urmeze Mie”. Îndată fiind cuprinsă de aceasta şi ieşind din biserică, a întîlnit un sărac; ascunzîndu-se de maica sa şi dezbrăcînd hainele strălucite şi luminate ce le purta, le-a dat lui şi ea a îmbrăcat pe ale aceluia, luîndu-le pe acestea cu oarecare meşteşugire înţeleaptă.
După ce a venit acasă şi au văzut-o părinţii într-un astfel de chip, s-au îngrozit şi au bătut-o ca să nu mai facă aşa. Ea însă nu numai de două ori, ci de trei ori şi de multe ori se zice că, dezbrăcînd hainele sale, le-a dat săracilor, întru nimic socotind pentru aceasta ocările, îngrozirile şi nesuferitele bătăi ale părinţilor. Şi acestea, în casa părintească, erau ca nişte preîntîmpinări ale roadelor ce, pe urmă, erau să odrăslească în ea şi păşiri spre trecerea peste om. Apoi, fiindcă nu mai putea suferi durerea duhului în suflet, fără ştirea părinţilor şi a celor de un sînge cu ea şi a mulţimii slugilor, a ajuns la Constantinopol.
Continuare…
Față în față cu boala – ce facem?
Adaugat la octombrie 23, 2016 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Sfintii de la Optina
Regret că starea sănătății tale la ora actuală e foarte gravă… Însă Sfântul Ioan Scărarul numește și boala nevoință ascetică și, în același timp, ascetism îmbucurător, chiar dacă fără de voie. Îl numește îmbucurător fiindcă pentru ascetismul de bunăvoie există puțini doritori; el se poate amesteca cu mândria, precum și defăimarea altora; dar în ascetismul involuntar al bolii, omul nu are cu ce să se mândrească, e nevoit însă să-l suporte, într-un fel sau altul, chiar dacă fără voie, din cauza necesității; n-are de ales.
Continuare…
Cuvînt la Duminica a XVIII-a după Rusalii
Adaugat la octombrie 23, 2016 de Victor
Categoria: Articole, Ioan Gura de Aur, Predici
„De acum înainte vei fi pescar de oameni” (Luca 5, 10).
Comportarea creştinului către greşelile aproapelui
Vă laud, prietenii mei, că nu încuviinţaţi uşurimea minţii şi lenevirea altora, şi prihăniţi aceste rele purtări, şi mă minunez de această rîvnă a voastră; însă doresc ca ea să fie amestecată şi măsurată cu blîndeţe şi cu iubirea aproapelui.
O rîvnă fără băgare de seamă şi fără de blîndeţe nu este rîvnă, ci urgie, şi sfătuirea fără iubirea aproapelui este o nepriinţă şi amărăciune.
Continuare…
