Despre fumat – o abordare ortodoxă
Adaugat la noiembrie 15, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Laurentiu Dumitru, Sanatate, Tinerii
MULTI CRESTINI se intreaba de ce este considerat fumatul un pacat. Ca doar nu-i pomenit in Biblie, spun acestia, si pe buna dreptate, pentru ca tutunul intra in Europa mult mai tarziu, pe la anul 1500. Dar asta nu inseamna ca obiceiul fumatului n-ar fi daunator vietii trupesti (dupa cum se precizeaza pe pachete) si, implicit, vietii sufletesti.
Patima cu pricina este una din cele mai raspandite printre tineri [1] si din nefericire din ce in ce mai multi nu o mai trateaza ca patima. E adevarat ca, pe langa problema dramatica a drogurilor, tutunul trece la prima vedere drept inofensiv. Dar a spune ca sunt rele mai mari nu inseamna ca relele mai mici nu mai au consistenta lor. Azi se spune mai mult ca oricand raului bine si binelui rau si asta-i cu adevarat grav.
Treptele iubirii de vrăjmaşi
Adaugat la noiembrie 15, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti
Iubirea de vrajmasi dupa Sfantul Siluan Athonitul
Multe religii recomanda iubirea aproapelui; crestinismul singur cere iubirea vrajmasilor. In aceasta privinta Noul Testament este in ruptura cu Vechiul, care opunea violentelor suferite legea talionului: „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mana pentru mana, picior pentru picior, arsura pentru arsura, rana pentru rana, moarte pentru moarte” (Is 21, 24-25).
Hristos Insusi semnaleaza aceasta singularitate si ruptura atunci cand spune: „Porunca noua va dau voua: sa va iubiti unii pe altii asa cum v-am iubit si Eu pe voi. Din aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, de veti avea dragoste unii fata de altii” (In 13, 34-35), si mai mult inca atunci cand da aceasta invatatura intemeietoare, pe care trebuie sa o reproducem integral caci, din ea deriva intreaga invatatura patristica:
„Ati auzit ca s-a zis: ochi pentru ochi si dinte pentru dinte. Eu insa va spun voua: Nu va impotriviti celui rau, iar cui te loveste peste obrazul drept, intoarce-i-l si pe celalalt. … Ati auzit ca s-a zis: Sa iubesti pe aproapele tau si sa urasti pe vrajmasul tau. Eu insa va zic voua: Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ca va vatama si va prigonesc, ca sa fiti fiii Tatalui vostru Celui din ceruri, pentru ca El face sa rasara soarele peste cei rai si peste cei buni si trimite ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti” (Mt 5, 38-39, 43-45)
Continuare…
Sfîntul Dimitrie al Rostovului. Despre aceea că în această vale a plîngerii pururi trebuie să ne pocăim şi să plîngem pentru păcatele noastre
Adaugat la noiembrie 12, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Dimitrie al Rostovului
"1. Pocăieşte-te, omule, de păcatele tale în toată ziua şi plângi pentru acestea zi şi noapte. Pocăieşte-te, nelăsând fără de băgare de seamă nici cea mai mică greşeală; căci, de nu vei lua aminte la păcatele mici, atunci nu vei avea sârguinţă nici pentru cele mari. Pocăieşte-te şi în cele mai mici şi care par neînsemnate păcate; căci, dacă vei călca doar o singură mică poruncă, greu îţi va fi să păzeşti şi pe celelalte, mari, după cum a spus cineva despre aceasta: "Nu spune: aceasta nu-i nimic, aceea nu-i nimic; ci păzeşte-te şi de cuvântul în deşert, chiar şi de cel mai subţire gând rău, căci vei da seama şi pentru cuvântul în deşert, în ziua Judecăţii, după cum a spus Domnul. Căieşte-te în fiecare zi şi în toată vremea, pentru că neîncetat greşeşti înaintea lui Dumnezeu – în fiecare zi săvârşeşti nelegiuiri nenumărate înaintea Lui. În toată viaţa ta pocăieşte-te, plângi şi tânguieşte-te. Căci nimic în acest veac nu este vrednic de bucurie şi veselie – nu vei găsi nimic vrednic de bună-cugetare şi bună-lucrare, afară de plâns şi tânguire: însăşi naşterea ta este întru plâns şi viaţa ta se trece în tânguiri, iar sfârşitul vieţii tale este moarte, necaz şi amărăciune sufletului".
Enciclopediile Larousse, instrument de manipulare
Adaugat la noiembrie 9, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Biserica si societate, Familia, Savatie Bastovoi, Tinerii
Enciclopediile Larousse, instrument de manipulare
Enciclopedia pentru copiii, LAROUSSE, Religiile, Editura Rao, 2007
Ştiaţi ca Lenin, cînd era mic, a spart o vază, iar după aceea a recunoscut? Cred că nu. De ce? Pentru că nu aţi citit cărţile ilustrate pentru copii din colecţia „Steluţa”. Poate că sînt şi alte lucruri pe care nu le ştiţi. Tot din acelaşi motiv. Pentru că nu citiţi cărţile pentru copii.
Dar Tratatul de dizinformare al lui Vladimir Volkof l-aţi citit? Unii da, alţii nu. Ei, domnul Volkof, fost (dacă există foşti) ofiţer spune un lucru curajos. Şi anume: nu doar ziarele sînt unelte de manipulare, ci şi enciclopediile, şi dicţionarele. V-aţi pus vreodată întrebarea cine face dicţionarele şi enciclopediile? Enciclopediile sînt invenţii ale Revoluţiei Franceze. Dar pe vremea comuniştilor cine le făcea? Comuniştii, desigur. De aceea ele trebuie urgent schimbate. Da. Şi cine o să le facă acum? Dar există unele gata facute! Şi noi ce trebuie să facem? Să le traducem! Să le traducem şi iar să le traducem! Ce, nu aveţi încredere în Larousse? Larousse ştie tot! Da”¦
Sfîntul Apostol Iacob, fratele Domnului după trup
Adaugat la noiembrie 5, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Vietile Sfintilor
Sfîntul Iacov a fost fiul Sfîntului Iosif, logodnicul Preacuratei Fecioare. Din tinereţele sale, iubind viaţa aspră, niciodată n-a mîncat bucate sau untdelemn, ci numai pîine. De asemenea, nici vin sau vreo altă băutură alcoolică n-a gustat, decît numai apă. În baie n-a intrat şi toată odihna trupească a lepădat-o, apoi pe trup avea întotdeauna o haină aspră de păr şi toate nopţile le petrecea în rugăciuni, dormind foarte puţin iar din pricina deselor plecări de genunchi se asprise pielea ca a cămilelor. Apoi a păzit curăţia fecioriei sale fără de prihană, pînă la sfîrşit. Pentru că el se numea fratele Domnului, iată ce se scrie: „Că Iosif, logodnicul fecioarei Maria, Născătoarea de Dumnezeu, avea patru feciori cu femeia lui cea dintîi pe care o chema Salomeea, fiica lui Agheu, fratele lui Zaharia preotul, tatăl lui Ioan Botezătorul. Aceşti feciori erau: Iacov, Simion, Iuda şi Iosi. Mai avea şi trei fiice: Estir, Maria şi Solomeea, care era femeia lui Zevedeu şi mama apostolului Ioan Cuvîntătorul de Dumnezeu. Murind Salomeea, femeia lui cea dintîi, Iosif trăia cu multă înţelepciune, crescîndu-şi copiii săi în frica Domnului şi întru învăţătura poruncilor Legii. Şi lui Iosif, ca unui bătrîn înţelept, preoţii i-au logodit pe Fecioara Maria, din care S-a născut Fiul şi Cuvîntul lui Dumnezeu-Tatăl, mai presus de fire. Iosif ţinea loc de tată Domnului nostru Iisus Hristos, cum era numit de mulţi care nu ştiau taina întrupării Fiului lui Dumnezeu şi care era socotit ca bărbat al pururea Fecioarei Maria, Născătoarea de Dumnezeu. Pentru aceasta iudeii, mirîndu-se, ziceau: „Nu este Acesta feciorul lui Iosif, teslarul? Oare nu se numeşte mama Lui Maria şi fraţii Lui Iacob, Simon, Iuda şi Iosi? Şi surorile lui nu sînt toate trei la noi?”. Deci, Mîntuitorul nostru este socotit ca unchi al apostolului Ioan, Cuvîntătorul de Dumnezeu, care era fiu al Salomeei, fiica lui Iosif, logodnicul. De aceea se numea Domnul fiul lui Iosif şi frate după trup al fiilor acestuia, pentru că împreună cu ei a vieţuit. Pentru aceea şi Iacov s-a numit fratele Domnului după trup. Iar cînd s-a întrupat Hristos Domnul şi Preacurata Fecioară, Născătoarea de Dumnezeu, a fugit cu dînsul în Egipt, atunci şi Iacob a fugit cu dînşii, călătorind împreună cu Maica Domnului şi cu Sfîntul Iosif, tatăl lui.
Continuare…
Patericul Sarovului
Adaugat la octombrie 29, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Biblioteca digitala, Serafim de Sarov
Vă prezentăm în format electronic cartea „Patericul Sarovului”, tipărită cu binecuvîntarea Prea Sfinţitului GALACTION, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului. Traducere: Svetlana Ceapă.
PREFAŢÄ‚
Sfîntul Apostol Pavel spune în Epistola către Evrei (13, 7): Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au grăit vouă cuvîntul lui Dumnezeu; priviţi cu luare-aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa.
Acest pasaj biblic m-a determinat să nu-i dau uitării pe cuvioşii pustnici vieţuitori ai mănăstirii Sarov. De aceea, în semn de recunoştinţă deosebită faţă de învăţăturile lor duhovniceşti, m-am hotărît, după măsura puterilor mele, să adun ceva povăţuitor şi mai puţin cunoscut din viaţa şi faptele acelor nevoitori, care au plecat la cele veşnice, şi să le public. Am făcut acest lucru atît spre folosul sufletului meu, cît şi spre folosul altor creştini, care cinstesc cu evlavie amintirea călugărilor mănăstirii Sarov.
Timp de zece ani cît am vieţuit în mănăstirea Sarov, am adunat informaţiile respective de la evlavioşii ei părinţi, care au plecat la cele veşnice, informaţii reale ce le-am prezentat pentru cinstitorii de Dumnezeu, care îşi caută mîntuirea. Aceste informaţii adunate cu strădanie sunt modeste, dar altfel nici nu s-a putut, căci părinţii călugări demni de amintire, despre care scriu eu în această carte, au lucrat faptele mîntuitoare în taină, închizînd bine uşa chiliilor lor.
Nevinovăţia compromisurilor – Danion Vasile
Adaugat la octombrie 26, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Biserica si societate, Familia, Morala, Tinerii
Danion, ce compromisuri faci?
E o întrebare delicată. Aş fi făţarnic să zic că nu fac nici un compromis. Chiar văzînd că unii îmi scriu, convinşi fiind că eu am ajuns la cine ştie ce măsură duhovnicească, l-am întrebat pe duhovnicul meu: „Părinte, oare n-ar fi mai bine să vorbesc mai pe şleau şi despre neputinţele mele, şi despre căderile mele, şi despre faptul că fac unele compromisuri”. Ele sunt mici sau mari, asta depinde de cine le judecă: celor cu viaţă sfîntă li se par mari, celor care trăiesc o viaţă obişnuită li se par de nebăgat în seamă, poate. Dar duhovnicul a considerat că nu e cazul să fac asta. Aşa că nu vreau să vorbesc despre compromisurile pe care le fac. Spun doar că mă rog cu disperare Domnului să mă schimbe şi să mă ajute să nu mai fac niciun compromis, cît de mic, pentru că a face un compromis înseamnă a te îndepărta de lucrarea lui Dumnezeu şi de voia lui Dumnezeu. Şi chiar dacă minciunile ni se par nişte lucruri comune, de exemplu, că toată lumea recurge la ele, practic, pentru un creştin, compromisul este un păcat.
Continuare…
Scrisoare către tinerii secolului XXI
Adaugat la octombrie 22, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Tinerii
Vorbind cu tinerii secolului XXI încerc să mă adresez celor care s-au lăsat modelaţi de mentalitatea modernistă, celor care sunt creştini numai cu numele. Mai există încă, şi vor exista pînă la sfîrşitul lumii, şi tineri care duc cu răbdare crucea ironiilor şi a batjocurii din partea celor care îi acuză că sunt prea bisericoşi, prea tradiţionalişti. Nu pentru ei scriu aceste rînduri, ci pentru ceilalţi. Pentru cei care, mulţumindu-se să fie în pas cu modele şi cu curentele inovatoare, nu au timp să analizeze la rece felul în care le este modelat sufletul. Chiar dacă mă voi adresa în special fetelor, cele scrise sunt valabile în egală măsură şi pentru prietenii lor.
Continuare…
Tehnica icoanei – plan general
Adaugat la octombrie 19, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Icoane
I. Pregatirile tehnice
1) Panoul
Alegerea lemnului este importanta deorece suportul trebuie sa permita o buna conservare a picturii. Esentele nerasinose sunt preferabile, deoarece ele sunt mai omogene si permit mai usor lipirea panzei: chiparosul, platanul, stejarul si palmierul in tarile mediteraneene; in Rusia si in tarile balcanice teiul, mesteacanul, stejarul, frasinul, fagul; in Nord, in ciuda fibrelor sale rasinoase, bradul. Panourile erau taiate din miezul trunchiului pentru a da cea mai buna soliditate. Apoi erau uscate luni de zile, dupa care erau inmuiate in apa pentru a inlatura albumina daunatore conservarii lemnului. Dupa o noua uscare, erau impregnate cu clorura de mercur pentru a distruge parazitii.
Pentru a fi pictat, panoul se aseaza cu sensul fibrei lemnului orientat vertical, dimensiunile suprafetei de pictat fiind definte de rama.
Continuare…
Tinerii faţa în faţa cu Biserica
Adaugat la octombrie 17, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Biserica si societate, Familia, Tinerii
DE CE nu vin tinerii la Biserică?
Întîi de toate, pentru că nu-i cheamă nimeni. Această afirmatie nu trebuie să surprindă. Este usor să critici pe cineva că nu vine la Biserică, dar cine mai cheamă astăzi lumea la Biserică? Cel mai adesea, cei care cred că cheamă, de fapt gonesc; cei din Biserică sunt primii care gonesc lumea afară din Biserică.
În al doilea rînd, tinerii nu vin la Biserică pentru că nu văd rostul acestui lucru. Ei spun că se poate trăi si fără Biserică. Nu trebuie criticati pentru această viziune. Nici părintii lor nu merg la Biserică si, evident, nu i-au învătat de mici cele de trebuintă despre Dumnezeu. Dacă copilul a fost crescut fără de Dumnezeu, dacă a învătat că se poate trăi si fără Dumnezeu, evident că la maturitate se va întreba ce rost are mersul la Biserică. Pe de altă parte, dacă se întîmplă să aibă întrebări existentiale, rareori se găseste cineva care să le arate, în cuvinte simple, pe întelesul lor, că viata poate fi trăită si altfel „“ o viată mai bună, mai împlinită decît cea a modei, a MTV-ului si a altor lucruri trecătoare din lumea aceasta.