Tehnica icoanei – plan general

Adaugat la octombrie 19, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Icoane

I. Pregatirile tehnice

1) Panoul

Alegerea lemnului este importanta deorece suportul trebuie sa permita o buna conservare a picturii. Esentele nerasinose sunt preferabile, deoarece ele sunt mai omogene si permit mai usor lipirea panzei: chiparosul, platanul, stejarul si palmierul in tarile mediteraneene; in Rusia si in tarile balcanice teiul, mesteacanul, stejarul, frasinul, fagul; in Nord, in ciuda fibrelor sale rasinoase, bradul. Panourile erau taiate din miezul trunchiului pentru a da cea mai buna soliditate. Apoi erau uscate luni de zile, dupa care erau inmuiate in apa pentru a inlatura albumina daunatore conservarii lemnului. Dupa o noua uscare, erau impregnate cu clorura de mercur pentru a distruge parazitii.

Pentru a fi pictat, panoul se aseaza cu sensul fibrei lemnului orientat vertical, dimensiunile suprafetei de pictat fiind definte de rama.
Continuare…

Tinerii faţa în faţa cu Biserica

Adaugat la octombrie 17, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Biserica si societate, Familia, Tinerii

DE CE nu vin tinerii la Biserică?

Întîi de toate, pentru că nu-i cheamă nimeni. Această afirmatie nu trebuie să surprindă. Este usor să critici pe cineva că nu vine la Biserică, dar cine mai cheamă astăzi lumea la Biserică? Cel mai adesea, cei care cred că cheamă, de fapt gonesc; cei din Biserică sunt primii care gonesc lumea afară din Biserică.

În al doilea rînd, tinerii nu vin la Biserică pentru că nu văd rostul acestui lucru. Ei spun că se poate trăi si fără Biserică. Nu trebuie criticati pentru această viziune. Nici părintii lor nu merg la Biserică si, evident, nu i-au învătat de mici cele de trebuintă despre Dumnezeu. Dacă copilul a fost crescut fără de Dumnezeu, dacă a învătat că se poate trăi si fără Dumnezeu, evident că la maturitate se va întreba ce rost are mersul la Biserică. Pe de altă parte, dacă se întîmplă să aibă întrebări existentiale, rareori se găseste cineva care să le arate, în cuvinte simple, pe întelesul lor, că viata poate fi trăită si altfel „“ o viată mai bună, mai împlinită decît cea a modei, a MTV-ului si a altor lucruri trecătoare din lumea aceasta.

Continuare…

Viaţa celui între Sfinţi Părintele nostru Ioan, Arhiepiscopul Novgorodului

Adaugat la septembrie 20, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Vietile Sfintilor

Noul făcător de minuni al Rusiei, sfîntul Ioan, s-a născut în marele oraş Novgorod, din părinţi binecredincioşi; tatăl său se numea Nicolae, iar maica sa, Christina. Avea şi frate după trup, anume Gavriil, cu care era crescut în bună învăţătură şi deprins în frica lui Dumnezeu. Din tinereţe s-a îndreptat pe sine la fapta bună. Iar la vîrsta potrivită, a fost hirotonit preot la biserica Sfîntului sfinţit Mucenic Vlasie. Şi slujea Domnului cu toată osîrdia, umblînd fără prihană în toate poruncile lui. Iubind însă viaţa cea liniştită şi fără de tulburare, a avut dorinţă a se îmbrăca în chipul călugăresc. Pentru aceea a gîndit să zidească şi o mînăstire nouă din averea ce rămăsese de la părinţi. Sfătuindu-se cu fratele său Gavriil, mai întîi a zidit o biserică de lemn, întru numele Prea Curatei Maicei lui Dumnezeu, întru pomenirea cinstitei Buneivestiri, şi a întemeiat mînăstire şi a rînduit toate cele trebuincioase ei. Apoi s-a sîrguit ca să zidească biserica de piatră.

Deci, începîndu-se acel lucru bun, şi zidindu-se bine biserica cea de piatră, au ajuns la ferestre; şi le-a lipsit argintul pentru săvîrşirea bisericii. De aceea fericitul Ioan şi Gavriil, fratele lui, erau în mare mîhnire. Dar avînd mare credinţă şi osîrdie către Prea Curata Născătoare de Dumnezeu, întru mîhnirea lor au năzuit cu lacrimi spre dînsa ca spre cea grabnică ajutătoare şi scîrbiţilor mîngîietoare, rugîndu-se şi zicînd: Continuare…

Pomenirea Prea Slăvitei minuni a Sfîntului Arhanghel Mihail, care s-a făcut în Colose

Adaugat la septembrie 19, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Sarbatori

În Colose din Frigia, aproape de Ierapole, era o biserică a Sfîntului Arhanghel Mihail, deasupra izvorului cu apă făcătoare de minuni, din care bolnavii primeau multe tămăduiri, mai multe decît din scăldătoarea Siloamului, pentru că acolo, o dată pe an, se pogora îngerul Domnului şi tulbura apa, iar aici, totdeauna era darul Începătorului de cete îngereşti. Acolo, cel ce intra întîi, după tulburarea apei, în scăldătoare, se făcea sănătos; aici, toţi, şi cei dintîi şi cei de pe urmă primeau sănătate. Acolo era trebuinţă de pridvoare spre petrecerea bolnavilor pentru a-şi căpăta sănătatea pe care nu o luau şi cineva în treizeci şi opt de ani a cîştigat-o; aici într-o zi sau într-un ceas bolnavul cîştiga sănătatea.

Despre începutul acelui izvor se pomeneşte aşa: Cînd toată lumea era umbrită cu întunericul neîndumnezeitei mulţimi de idoli şi oamenii se închinau făpturii, nu făcătorului, în acea vreme în Ierapole, cei necredincioşi cinsteau o viperă mare şi înfricoşată, căreia i se închinau toată noaptea, orbindu-se cu diavolească înşelăciune. Pe ea o ţinea poporul sălbatic încuiată într-o casă zidită în cinstea ei şi aducînd multe feluri de jertfe, hrănea acea viperă plină de otravă, care vătăma pe mulţi.
Continuare…

Biblia – cea mai tradusă carte

Adaugat la septembrie 17, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Istoria Bisericii

O retrospectiva istorica a traducerilor Sfintei Scripturi

Este uimitor sa aflam ca, într-o vreme cînd atît de multi oameni par a se fi lepadat de credinta în Unul Dumnezeu, o carte precum Sfînta Scriptura fost deja tradusa în cîteva mii de limbi si tiparita în milioane de exemplare; evreii si crestinii, oameni de felurite credinte o cauta, o cunosc, o pastreaza. Chiar daca se bucura sa foloseasca multe alte carti frumoase, ziditoare, scrise de autori cu o viata îmbunatatita, ei marturisesc totusi ca Biblia le este calauza cea mai buna, centrul vietii lor religioase, spirituale (acolo unde este cazul). Astfel ca este venerata, citita, folosita în rugaciune sau, adeseori, chiar în dispute referitoare la adevaruri de credinta. Astazi vedem bine ca Sfînta Scriptura este documentul scris aflat la baza a trei dintre marile religii ale lumii, numite si „religii ale Cartii”: iudaism, crestinism si islam – toate contribuind în mod esential nici mai mult nici mai putin decît la schimbarea lumii, de doua milenii încoace. Mentalitatea europeana de aici îsi trage, în ultima instanta, radacinile.

Este o iluzie sa credem ca am putea întelege ceva din cultura si civilizatia europeana fara a tine seama de aportul Sfintei Scripturi la modelarea lor. Începînd cu epoca medievala, literatura, arta, muzica specifice popoarelor europene sunt profund îndatorate temelor, motivelor si imaginilor preluate din Sfînta Scriptura. Ulterior, traducerile Cartii au marcat fara exceptie momente importante în evolutia limbilor vernaculare, pentru ca mai apoi, prin uz, sa contribuie nemijlocit la slefuirea si la dezvoltarea acestora. Continuare…

Icoana Maicii Domnului, numită a Sărmanului

Adaugat la septembrie 6, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Icoane

Prin mila lui Dumnezeu, pe la mijlocul lui septembrie 2001, o icoană a Maicii Domnului, din biserica „Sfîntul Mucenic doctor Diomid” de la Centrul Creştin de Caritate şi Terapie Duhovnicească „CATERD” din municipiul Chişinău (Poşta Veche), s-a arătat a fi făcătoare de minuni. Icoana a fost descoperită de părintele Serghie de la Mănăstirea „Noul Neamţ” (Chiţcani). De acel părinte Serghie, cunoscut de toţi, care mulţi ani la rînd, mărturisea pelerinii moldoveni la Poceaev.

Adresa Bisericii „Sf. Mucenic doctor Diomid”:
mun. Chişinău, sect. Rîşcani (Poşta Veche), str. Vasile Badiu nr. 17b, tel.: 46 41 82, 46 54 04.

Icoana, a fost dăruită bisericii, în joia săptămînii luminate 2001, de familia Ceban, Valeriu şi Tamara, care locuiesc vizavi de biserică. Dar s-a aflat a fi făcătoare de minuni abia peste jumătate de an. S-au tămăduit lîngă ea grav-bolnavi, s-au descoperit furturi, s-au împlinit dorinţe spre mîntuire, s-a dobîndit naştere de prunci, s-au aflat pierduţii.

Istoria acestei icoane e chiar în preajma-i, căci acolo se află mii şi mii de scrisorele cu diferite cereri, dorinţe şi dureri ale creştinilor. În fiecare duminică şi la sărbători, la cerinţa creştinilor se săvîrşesc tedeumuri de mulţumire. Creştinii au numit această icoană a Maicii Domnului „Icoana sărmanului”, pornind de la înfăţişarea ei, căci nu este aurită sau cu pietre scumpe, ci este pictată cu vopsele naturale pe o bucată de scîndură negeluită. Se vede că a fost făcută, nu întîmplător, ci la o mare nevoie.

Înalt Preasfinţia Sa Vladimir, Mitropolitul Chişinăului şi al întregii Moldove, vizitînd Centrul creştin „CATERD” şi Biserica „Sf. Diomid”, s-a închinat la icoană şi a spus, că prin descoperirea acestei icoane, Bunul Dumnezeu a arătat, că a fost ales corect locul pentru biserică. Dar nici înalt Preasfinţia Sa, nici parohul bisericii „Sf. Diomid”, nu ştiau despre cele ce aveau să se descopere mai tîrziu şi anume:
Continuare…

Sfantul Ioan Maximovici despre sfarsitul lumii si dulceata compromisului la ultimii crestini

Adaugat la septembrie 3, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti

Nimeni nu cunoaste ziua aceea, afara de Dumnezeu-Tatal, dar semnele apropierii ei sunt date si in Evanghelie, si in Apocalipsa Sfantului Ioan Teologul. Apocalipsa vorbeste despre evenimentele sfarsitului lumii si despre infricosata Judecata cu precadere in simboluri si in ghicitura, dar Sfintii Parinti au talcuit-o si exista o traditie autentica a Bisericii care ne vorbeste si despre semnele apropierii sfarsitului lumii, si despre Judecata de Apoi”¦
Continuare…

Meşteşugul liniştirii – Calist Angelicude

Adaugat la septembrie 1, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti

Nu se poate pocăi cineva, fără liniştire; nici nu poate atinge în vreun fel oarecare curăţia, fără retragere; şi nu se poate învrednici de convorbirea cu Dumnezeu şi de vederea Lui pînă ce se află în convorbire cu oamenii şi îi vede pe ei. De aceea, cei ce şi-au făcut o grijă din a se pocăi de greşalele lor, a se curăţi de patimi şi a se bucura de convorbirea cu Dumnezeu şi de vederea Lui – care este capătul de drum şi ţinta celor ce petrec după Dumnezeu, şi arvuna, ca să zic aşa, a moştenirii veşnice a lui Dumnezeu – urmăresc cu toată sîrguinţa liniştirea şi socotesc drept lucrul cel mai folositor să se retragă şi să ocolească pe oameni, cu toată simţirea sufletului. Începutul lor în viaţa de liniştire este plînsul, ocărîrea şi dispreţuirea de sine, pentru care, spre a le face în chip cît mai curat, iau asupra lor privegherile, starea în picioare, înfrînarea şi osteneala trupească al căror sfîrşit de obşte este rîul de lacrimi ce porneşte din ochii celor ce cugetă cele smerite întru frîngerea inimii. Căci precum în cei ce tind spre curăţie şi o dobîndesc prin fapte, sfîrşitul este pacea din partea gîndurilor, aşa în aceia sfîrşitul este, cum am spus, curgerea lacrimilor.
Continuare…

Dreapta credinţă

Adaugat la august 30, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Ecumenism, Religii si secte

Sa stiti ca radacina si viata poporului nostru, inaintea lui Dumnezeu, este credinta cea dreapta in Hristos, adica Ortodoxia. Noi ne-am increstinat de aproape doua mii de ani, din timpul Sfantului Apostol Andrei.

Colonistii romani, carora le-au predicat Sfintii Apostoli Petru si Pavel la Roma si cei din Grecia, cand au venit aici cu legiunile romane, au adus credinta ortodoxa. Eram daci pe atunci; stramosii nostri dacii si romanii, de la care am ramas noi romanii. De atunci, de cand am primit sfanta si dreapta credinta in Dumnezeu, poporul nostru a avut viata. Pana atunci a fost mort; numai cu trupul era viu, iar cu sufletul era mort. Viata poporului roman este dreapta credinta in Iisus Hristos. Bagati de seama ! Ca popor crestin de doua mii de ani de cand suntem noi, am avut toata administratia noastra si toata traditia noastra sfanta. Sa tinem cu tarie la credinta Ortodoxa.
Continuare…

Adormirea Maicii Domnului

Adaugat la august 28, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Sarbatori

Cînd a binevoit Hristos Dumnezeul nostru ca sa ia pe Maica Sa la Sine, atunci cu trei zile mai înainte a facut-o sa cunoasca, prin mijlocirea îngerului, mutarea sa cea de pe pamînt. Caci Arhanghelul Gavriil, venind la dînsa, a zis: „Acestea zice Fiul tau: Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primeste cuvîntul cu bucurie, de vreme ce vii la viata cea nemuritoare”. Nascatoarea de Dumnezeu s-a bucurat cu bucurie mare, si cu dorul ce avea ca sa se mute la Fiul sau, s-a suit degrab în Muntele Maslinilor ca sa se roage, caci avea obicei de se suia adesea acolo de se ruga. Si s-a întîmplat atunci un lucru minunat. Cînd s-a suit acolo Nascatoarea de Dumnezeu, atunci de la sine s-au plecat pomii ce erau pe munte, si au dat cinstea si închinaciunea ce se cadea catre Stapîna, ca si cum ar fi fost niste slugi însufletite.

Dupa rugaciune s-a întors acasa, si îndata s-a cutremurat casa cu totul, iar ea, aprinzînd multe lumînari si multumind lui Dumnezeu si chemînd rudeniile si vecinii, si-a grijit toata casa, si-a gatit patul si toate cele ce se cadea de îngroparea ei. Si a spus cele ce i-a zis îngerul, despre a sa mutare la cer. Iar spre încredintarea celor zise, a aratat si darul ce i se daduse: o stîlpare de finic. Iar femeile chemate, daca au auzit acestea, au plîns cu tînguire si cu lacrimi si au suspinat cu jale. Continuare…