Concentrarea minții la rugăciune
Adaugat la iunie 25, 2012 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Teofan Zavoratul
Ce să facem când mintea noastră aleargă încoace și încolo și nu putem să o adunăm la rugăciune?
Când suntem singuri acasă, putem să amânăm începerea rugăciunii, sau dacă deja am început-o, să o întrerupem pentru puțin. Dacă nici după această scurtă pauză, mintea nu conlucrează cu voința, atunci nu avem altceva de făcut decât să îi impunem cu forța, fie că vrea, fie că nu vrea, să se concentreze la rugăciune, desigur, în măsura în care este cu putință. În Biserică, iarăși, câteodată nu auzim sau nu înțelegem cele ce se cântă, se citesc sau se rostesc. În aceste situații, stați cu mintea înaintea Domnului și adânciți-vă în rugăciunea lui Iisus.
Trebuie să știți, totuși, că în Biserică, în timpul fiecărei slujbe și cu precădere în timpul Dumnezeieștii Liturghii, orice act de cult, orice mișcare, are o anumită însemnătate. Cine știe, așadar, și înțelege semnificația fiecărui amănunt liturgic, ia parte întru cunoștință la adunarea credincioșilor și își hrănește sufletul cu mană cerească, ce se dă din belșug la ospețele duhovnicești ale cultului bisericesc.
Continuare…
“Daca zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele sau il uraste, mincinos este!” – Sf. Ioan Teologul
Adaugat la mai 21, 2012 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti
Intaia Epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol Ioan
(extras)
CAPITOLUL 4
1. Iubitilor, nu dati crezare oricarui duh, ci cercati duhurile daca sunt de la Dumnezeu, fiindca multi prooroci mincinosi au iesit in lume.
2. In aceasta sa cunoasteti duhul lui Dumnezeu: orice duh care marturiseste ca Iisus Hristos a venit in trup, este de la Dumnezeu.
3. Si orice duh care nu marturiseste pe Iisus Hristos, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist, despre care ati auzit ca vine si acum este chiar in lume.
Continuare…
Despre Sfânta Impărtăşanie – Părintele Arsenie Papacioc
Adaugat la mai 15, 2012 de Victor
Categoria: Arsenie Papacioc, Articole, Cuvinte duhovnicesti, Interviuri
Ce este Împărtăsania, Cuvioase Părinte, si care este rostul ei în mântuirea credinciosului?
Aceasta este întrebarea cea mai de vârf. Toti credinciosii stiu că este Dumnezeu. Iisus Hristos Îsi mentine acest cuvânt divin: “Eu voi fi cu voi până la sfârsitul veacurilor”. El spune, de asemenea: “Cine nu va mânca Trupul si Sângele Meu nu va avea viată în el si nici parte de Mine”. Se întelege că prin această primire a Trupului si Sângelui Mântuitorului te duci până la El, ca Dumnezeu după har. Si când te duci la El, esti mare ca El. Si, de asemenea, atunci când te împărtăsesti, El vine la tine, e mic ca tine. Asta cum spun marii Sfinti. Deci o identitate de fiu, divină. Nu e nici o teamă că vorbim asa. El este, nu e altul care s-a făgăduit, si-Si tine făgăduinta. Pentru că Dumnezeu poate să facă orice, dar un lucru nu poate: să-Si calce cuvântul. Si iată că-Si tine cuvântul, ca să fie cu noi permanent. Îngerii de sus, care au multe particularităti, care au foarte multe lucruri necunoscute de oameni, dar atât cât a rânduit bunul Dumnezeu să fie descoperiti, stim că nu au putinta pe care o are omul, de a se ridica până la Dumnezeu, de a deveni dumnezei după har. Continuare…
Cuvînt în Joia Mare
Adaugat la aprilie 12, 2012 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Luca al Crimeii, Predici
Cina cea de Taină a lui Hristos
Cina cea de Taină a lui Hristos este atît de tainică, de adîncă şi nesfîrşit de însemnată, încît inimile noastre se umplu de cutremur: căci la această sfîntă Cină Domnul Iisus Hristos a spălat picioarele ucenicilor Săi, a rînduit Taina Sfintei Împărtăşanii şi a săvîrşit pentru întîia dată această Taină, pentru întîia dată i-a împărtăşit pe ucenicii Săi.
Domnul a arătat cu fapta prea-marea Sa smerenie, spălînd picioarele pline de praf ale ucenicilor, pe care acest lucru i-a uluit nespus: „Cum aşa, Marele nostru învăţător, Domnul nostru să ne spele nouă picioarele!” În mirarea lor, toţi tăceau – şi s-au supus plini de fior Domnului Iisus Hristos. Numai înflăcăratul Petru nu a răbdat: „Cum! Învăţătorul meu, Domnul meu Iisus Hristos îmi va spăla mie picioarele! Nu, Doamne, nu ai să-mi speli picioarele!” – la care Domnul i-a răspuns: „Tu nu înţelegi ceea ce fac, dar mai tîrziu vei înţelege”. „Nu, Doamne, în veac nu-mi vei spăla picioarele”. „Dacă nu-ţi voi spăla picioarele, nu vei avea parte cu Mine”. Continuare…
Frica de Dumnezeu. Dinamica despătimirii
Adaugat la martie 30, 2012 de Victor
Categoria: Andrei Andreicut, Articole, Cuvinte duhovnicesti
A doua etapă pe calea despătimirii este frica de Dumnezeu. Credinţa sinceră ne duce inevitabil la frica de Dumnezeu. Credinţa sinceră ne ajută să ne punem serios problema vieţii duhovniceşti. Solomon ne spune că “frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii” (Pilde 1, 7).
Ne reamintim faptul că Sfântul Isaac Sirul vede o înlănţuire logică a virtuţilor. “Cunoştinţa naturală, spune el, ne convinge să credem în Dumnezeu, Cel ce a adus toate la existenţă. Şi credinţa produce în noi frica şi frica ne sileşte să ne pocăim şi să lucrăm cele bune”. (17)
Continuare…
Credinţa. Dinamica despătimirii
Adaugat la martie 26, 2012 de Victor
Categoria: Andrei Andreicut, Articole, Cuvinte duhovnicesti
Atei convinşi sunt puţini. De multe ori cei ce se declară necredincioşi, de fapt, îşi impun să creadă că nu este Dumnezeu pentru a-şi trăi viaţa în neorânduială şi fără nici o cenzură morală.
Din păcate nici credincioşii convinşi nu sunt foarte mulţi. În România majoritatea covârşitoare a locuitorilor s-au declarat credincioşi. Este vorba, însă, de o credinţă căldicică, care nu determină la acţiune. De fapt, la un moment dat şi apostolii i-au cerut Domnului Hristos: „Sporeşte-ne credinţa. Iar Domnul a zis: De aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice acestui sicomor: Dezrădăcinează-te şi te sădeşte în mare, şi vă va asculta” (Luca 17, 5-6).
Continuare…
Arta pocăinţei
Adaugat la martie 16, 2012 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Ioan de Kronstadt
Aparţii Bisericii lui Dumnezeu sau obştii credincioşilor în Hristos; această Biserică este Trupul cel Unul al lui Hristos şi Hristos Dumnezeu este Capul ei. Eşti oare un membru vrednic al acestei obşti, duci oare o viaţă sfântă, te căieşti neîncetat, cauţi să-ţi îndrepţi inima şi viaţa, năravurile, gândurile, simţămintele, intenţiile, năzuinţele, întreaga ta purtare? Eşti oare un mădular al ei viu sau mort? Oare te vor primi sfinţii, când vei trece din această viaţă vremelnică la cea veşnică? Continuare…
Despre iubire
Adaugat la martie 13, 2012 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Siluan Athonitul
Sufletul meu însetează după Dumnezeul Cel Viu. Sufletul meu caută iarăşi să se sature de dulceaţa Domnului. O, nepătrunsă mila Domnului: din ţărână l-a zidit Domnul pe om şi a suflat în nările lui suflare de viaţă [Fc 2, 7], şi sufletul omului a ajuns înrudit cu Dumnezeu.
Atât de mult a iubit Domnul zidirea Sa, că a dat omului pe Duhul Sfânt, iar omul a cunoscut pe Ziditorul său şi iubeşte pe Domnul lui. Continuare…
Parintele Arsenie ne invata cum sa stam impotriva curviei, a mandriei si a vorbariei
Adaugat la februarie 13, 2012 de Victor
Categoria: Arsenie Boca, Articole, Cuvinte duhovnicesti, Tinerii
“– Cum sa putem birui mai usor razboiul desfranarii si al gandurilor trupesti?
– Pentru biruirea acestui razboi al curviei, in orice stadiu s-ar afla, trebuie mai intai cerut harul bunului Dumnezeu. Nu este o batalie de scurta durata, pentru ca trebuie neaparat ajuns la o biruinta totala. La inceput fiecare se vede neputincios sa se impotriveasca, dar la Dumnezeu totul este cu putinta.
Inceputul acestei lupte este:
a) Sa vrea neaparat sa scape de acest razboi.
b) Sa se roage cu toata inima, la Dumnezeu si la Maica Domnului, sa-l ajute.
Continuare…
Zgârcitul şi osânditul la ocnă
Adaugat la februarie 9, 2012 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Ioan Gura de Aur
Zgârcenia nu lasă pe iubitorii ei să se bucure de o stare mai bună decât cei osândiţi la ocnă. Ca să ne dăm seama cât de nefericiţi sunt, ascultaţi, vă rog, cum e cu unii şi cum e şi cu ceilalţi.
Se ştie că pământul din care se scoate sarea, are în adâncimile lui întunecoase, multe ascunzişuri. Ocnaşul primeşte, când intră în ea o lampă şi un târnăcop, şi mai duce cu el o mică sticluţă din care, picătură cu picătură, varsă untdelemn în lampa sa, căci, după cum am spus acolo, chiar în miezul zilei stăpâneşte un întuneric fără egal. Continuare…
