Părinte Arsenie Papacioc – Cuvinte alese
Adaugat la iulie 19, 2012 de Victor
Categoria: Arsenie Papacioc, Articole, Cuvinte duhovnicesti
Smerenia
Omul smerit nu se vede niciodata smerit… pentru ca n-ar mai fi smerit!
Smerenia este singura forta care poate elibera orice suflet si orice popor.
Exista o singura Cale: smerenia!
S-a smerit Hristos si noi sa nu fim smeriti?
Vreti sa biruiti: smeriti-va si nu judecati pe nimeni. Pentru ca in felul acesta veti fi liberi.
Smerenia te duce pana la Dumnezeu, iar dragostea gusta din Dumnezeu!
Continuare…
Despre Sfânta Impărtăşanie – Părintele Arsenie Papacioc
Adaugat la mai 15, 2012 de Victor
Categoria: Arsenie Papacioc, Articole, Cuvinte duhovnicesti, Interviuri
Ce este Împărtăsania, Cuvioase Părinte, si care este rostul ei în mântuirea credinciosului?
Aceasta este întrebarea cea mai de vârf. Toti credinciosii stiu că este Dumnezeu. Iisus Hristos Îsi mentine acest cuvânt divin: “Eu voi fi cu voi până la sfârsitul veacurilor”. El spune, de asemenea: “Cine nu va mânca Trupul si Sângele Meu nu va avea viată în el si nici parte de Mine”. Se întelege că prin această primire a Trupului si Sângelui Mântuitorului te duci până la El, ca Dumnezeu după har. Si când te duci la El, esti mare ca El. Si, de asemenea, atunci când te împărtăsesti, El vine la tine, e mic ca tine. Asta cum spun marii Sfinti. Deci o identitate de fiu, divină. Nu e nici o teamă că vorbim asa. El este, nu e altul care s-a făgăduit, si-Si tine făgăduinta. Pentru că Dumnezeu poate să facă orice, dar un lucru nu poate: să-Si calce cuvântul. Si iată că-Si tine cuvântul, ca să fie cu noi permanent. Îngerii de sus, care au multe particularităti, care au foarte multe lucruri necunoscute de oameni, dar atât cât a rânduit bunul Dumnezeu să fie descoperiti, stim că nu au putinta pe care o are omul, de a se ridica până la Dumnezeu, de a deveni dumnezei după har. Continuare…
Din învăţăturile părintelui Arsenie Papacioc
Adaugat la iulie 25, 2011 de Victor
Categoria: Arsenie Papacioc, Articole, Cuvinte duhovnicesti
Din învăţăturile părintelui Arsenie Papacioc (15 august 1914 – 19 iulie 2011)
M-am uitat la voi sa va vad figurile, doar, doar, in felul asta as putea sa va vad si inimile. Faptul ca va aflati aici da de inteles ca va preocupa problema mantuirii, dar mai rational. As vrea sa discutam despre ceva care sa va puna in miscare. Nu teorie, tipic, tipic, si la inima, nimic. Trebuie sa zbori cu amandoua aripile, vertical, fara cea mai mica abatere. Pentru ceea ce a facut Hristos pentru noi, nu e permisa nici cea mai mica abatere. Iar daca se intampla, sa fie fara voia noastra, sa cautam duhovnicul si sa ne dezlegam. Pentru ca nici o nenorocire nu inseamna ceva, daca credinta ramane in picioare. Cel mai mare castig al Satanei este descurajarea noastra in urma unor caderi, slabiciuni. Dragii mei, nu se ajunge sa strabati distante decat pas cu pas, dar sigur. Nu va intreb daca ati auzit de iad. Ati auzit, dar nu-l cunoasteti! Apucati-va de acum de a cunoaste mai intai Raiul. Va cunoasteti dupa identitatea din buletin, dar nu va cunoasteti inimile, posibilitatile.
Continuare…
Parintele Arsenie Papacioc despre problema actelor cu cip (video 31 august 2010): „Se face zgomot prea devreme si asta este in favoarea dusmanului”
Adaugat la septembrie 8, 2010 de Victor
Categoria: Arsenie Papacioc, Articole, Cuvinte duhovnicesti, Interviuri
„Eu n-as primi asa ceva”¦ Este o chestie personala”
– Parintele Mihail: Problema actelor cu cip, care urmeaza sa vina, stim cu totii ca nu sunt bune”¦
– Parintele Arsenie: Parinte draga, mai intai [ca] se face zgomot prea devreme. Zgomotul asta este in favoarea dusmanului. Mi-a placut raspunsul Patriarhului Greciei: miroase a 666 in ce fac astilalti. Raspunsul meu e asta: eu n-as primi asa ceva.
– Parintele Mihail: Nici noi nu il primim.
– Parintele Arsenie: Dar inseamna ca iti pui si capul la bataie. Asa ca-i o chestie personala.
– Parintele Mihail: Acuma, au sustinut unii parinti ca crestinii care au acte cu cip n-ar mai trebui dezlegati la Taina Spovedaniei, nici impartasiti, iar ca preotii daca au”¦
Continuare…
Femeia, în viziunea părintelui Arsenie Papacioc
Adaugat la noiembrie 24, 2009 de Victor
Categoria: Arsenie Papacioc, Articole, Familia, Tinerii
„Femeia care e bună, nimic nu-i mai bun!”
Am cununat odată pe cineva, şi cînd am ajuns la citirea din apostol unde citeţul spune: „iar femeia să asculte de bărbat”, toată lumea s-a uitat la mireasă şi mireasa a plecat capul. Mie nu mi-a convenit acest moment care a stăpînit ceremonia, pentru că fetiţa aceea a fost înjosită în cel mai mare moment din viaţa ei. Dar am tăcut pînă mi-a venit vremea la cuvînt, şi i-am spus: „Am constatat că lumea n-a fost atentă la cuvintele de mai înainte, care spuneau că bărbatul este dator să-şi iubească nevasta. Dragă mireasă, dacă nu te iubeşte, să nu-l asculti!” Să nu ne jucăm cu cuvintele! Fata nu e numai o jucărie de pat sau o jucărie de bucătărie; suntem plini de obligaţii, suntem plini de datorii. Prin urmare, trebuie să vezi într-o iubită de la început, cînd poţi să judeci – pentru că dacă te-ai îndrăgostit nu mai judeci – nişte lucruri pentru viitor, pînă la sfîrşitul vieţii. Deci este dezavantajul celui care se îndrăgosteşte prost, care s-a îndrăgostit pentru că a văzut ceva superficial; el nu mai simte frumuseţea aceea grozavă a iubirii.
Continuare…
Efecte înşelătoare: Talismanul, Visul, Epistolia şi altele
Adaugat la aprilie 16, 2008 de Victor
Categoria: Arsenie Papacioc, Articole, Superstitii
„Cu nimic nu e lupta mai grea decît cu tradiţiile intrate în conştiinţa poporului, chiar şi cînd acestea ajung să fie absurde şi să-şi piardă sensurile originare. Numai prin jertfe, vechiul poate fi biruit de nou, iraţionalul de raţional.”
I.P.S. Antonie Plămădeală
Fraţi creştini,
În ultimii ani ni s-au oferit diferite surogate ale credinţei prin răspîndirea unor filade ce se numesc apocrife, care sunt condamnate de Biserică. Cea mai cunoscută dintre acestea este cărticica “Visul Maicii Domnului”, retipărită de nenumărate ori la diferite edituri, dar şi de unele parohii, acordîndu-i-se chiar şi “înalte binecuvîntări”. Broşura prezintă la început cîteva rugăciuni obişnuite ale Bisericii dar adaugă şi un “text” despre care se crede că ar fi fost trimis de Dumnezeu oamenilor. Acest “text” nu a fost acceptat de Biserică, dar unii au considerat că ar întreţine un sentiment de evlavie. In realitate, însă, apocrifa ademeneşte sufletele mai slabe spre o credinţă greşită, spre superstiţie.
