Despre iubirea fata de saraci si despre facerea de bine
Adaugat la decembrie 29, 2009 de Victor
Categoria: Articole, Binefacere, Cuvinte duhovnicesti, Post, Vasile cel Mare
Cei ce stau in fruntea acestei Biserici precum si dascalii credintei celei neratacite si ai vietuirii virtuoase se aseamana mult cu gramaticii si cu pedagogii care deprind pe copii cu cele dintai elemente ale invataturii. Caci, dupa cum acestia atunci cand primesc de la parintii lor pe pruncii inca necopti si care abia stiu sa vorbeasca nu-i pun, dintr-odata, in fata celor mai desavarsite dintre invataturi, ci ii deprind mai intai sa zgarie pe tablite primele litere si numai dupa aceea ii invata sa cunoasca numele lor, deprinzandu-le mana cu scrierea acestor litere si abia dupa aceea ii trec la silabisire si la pronuntarea acestor nume, tot asa si cei aflati in fruntea Bisericii pun mai intai pe ascultatorii lor in fata celor mai simple lucruri si abia cu timpul ii duc la cunoasterea invataturilor mai desavarsite.
Continuare…
Conştiinţa şi legea morală
Adaugat la decembrie 28, 2009 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Morala
Alcătuind pe om, dintru început, Dumnezeu a aşezat în el legea firească.
Ce este aceea lege firească? Dumnezeu ne-a înzestrat cu conştiinţa; a făcut aşa, fără să ne înveţe să avem cunoaşterea a ceea ce-i bine şi a ceea ce este rău.
N-avem nevoie să învăţăm că destrăbălarea este o stricăciune şi cumpătarea o virtute „“ ştim aceasta de totdeauna. Şi ca să ne arate că avem din totdeauna o asemenea cunoaştere, legiuitorul cînd -a dat după aceea legile, a zis „Să nu ucizi”, fără să adauge: „că uciderea este o crim㔦” Continuare…
Moastele sfintilor rezista focului
Adaugat la decembrie 23, 2009 de Victor
Categoria: Articole, Minunile Ortodoxiei
In perioada stapanirii atee din Rusia au fost deschise 63 de racle cu sfinte moaste, pentru a se inlatura cultul lor. Numai ca, de fiecare data, comisiile atee care s-au ocupat aceasta indeletnicire au avut parte de o cu totul alta realitate. Astfel, in 1922, cand bolsevicii au spart racla Sfantului Ierarh Ioasaf de Belgorod, au descoperit un trup intreg, bine mirositor, caruia i-au strapuns pieptul cu baioneta. Desi sfantul trup se afla in mormant de 166 de ani, cand i s-a deschis abdomenul, doctorul a descoperit ca organele interne erau aproape intregi. Trupul nu-si pierduse moliciunea.
Un an mai tarziu, un document secret prezenta „starea” Sfantului Teodosie al Cernigovului, iar expertiza efectuata demonstra ca era vorba despre un trup de om in stare de mumificare, fara semne de putrefactie. Cand s-a deschis racla Sfantului Alexandru Svirski, in 1918, un sfant raposat de 400 de ani, s-a descoperit ca tesuturile fetei si partile cartilaginoase ale nasului nu se schimbasera. Dupa prima slujba savarsita in cabinetul roetgenologic al catedrei de expertiza, din trupul sfantului a inceput sa izvorasca mir. In 1998, cand s-a redeschis racla, cei de fata au observat cum din mainile si din talpile sfantului izvora mir, culoarea talpilor devenise galbena, iar din cauza mirosului minunat s-au strans albinele.
Continuare…
Despre viaţa viitoare (III. Despre venirea a doua a Domnului)
Adaugat la decembrie 16, 2009 de Victor
Categoria: Articole, Catehism
360. Pînă cînd va ţine starea provizorie a sufletelor în rai şi in iad?
Pînă la sfîrşitul lumii, la învierea cea de obşte cu trupurile, la venirea a doua a Domnului şi la judecata din urma.
361. Toate acestea vor fi deodată?
Da. Deodată, sau aşa de repede una după alta, că nu va fi nici o pauză între ele. Deşi venirea Domnului este în rîndul al treilea, ea va pricinui pe toate celelalte de mai înainte.
362. Cînd vor fi toate acestea?
Timpul venirii a doua a Domnului şi toate cîte se vor întîmpla cînd va veni sfîrşitul lumii nu ni s-a descoperit. „Iar de ziua şi ceasul acela, nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl singur” (Matei 24, 36). Mîntuitorul ne cere să priveghem tot timpul, deoarece va veni pe neaşteptate: „Veni-vă stăpînul slugii aceleia în ziua în care nu se aşteaptă şi în ceasul pe care nu-l cunoaşte” (Matei 24, 50). „Drept aceea privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul în care Fiul Omului va veni” (Matei 25, 13; vezi şi Matei 24, 42, 44; I Tes. 5, 2, 3; II Petru 3, 3-10).
Continuare…
Dumnezeu nu tine cont de soroacele fixate de oameni
Adaugat la decembrie 15, 2009 de Victor
Categoria: Articole, Religii si secte
Ca de fiecare data cand se apropie un ceas al delimitarilor vremii, apar tot felul de supozitii privind sfarsitul lumii. Aceste fenomene s-au intamplat mereu, in special atunci cand a fost un soroc de mileniu sau cand lumea a fost zguduita de mari evenimente tragice – cutremure, epidemii, razboaie etc. – care cresteau mizeria generala, suferinta si disperarea in sanul omenirii. Este neindoielnic ca evenimentele tragice universale – vorbesc de calamitati – sau razboaiele, cu tot cortegiul suferintelor umane, sunt, intr-un fel sau altul, „semne ale vremii”, dar asta nu inseamna ca atunci va fi sfarsitul.
In ceea ce priveste sorocul anilor, in special al mileniilor, este in afara oricarei indoieli ca a lega sfarsitul lumii de aceste soroace inseamna a-I aplica lui Dumnezeu masurile omenesti. Numararea anilor si dimensiunea lor este o masura omeneasca, pe care Dumnezeu ne-a dat-o in clipa in care incepe istoria vazuta, adica la inceputul Creatiei. Aceasta se desfasoara in timpul si spatiul create de Dumnezeu o data cu aparitia universului vazut. El a randuit stelele, luna si soarele spre masura vremilor noastre, dar nu Si-a conditionat niciodata pronia de astfel de soroace. Dumnezeu nu traieste in timp si este greu de crezut ca are nevoie, ca noi, de implinirea sorocului de o mie sau de doua mii de ani pentru a-Si pune in aplicare planul de desavarsire a lumii, hotarat din eternitate in Sfatul de Taina al Sfintei Treimi.
Continuare…
Sfîntul Apostol Andrei, cel întîi chemat
Adaugat la decembrie 13, 2009 de Victor
Categoria: Articole, Vietile Sfintilor
Datori sîntem noi creştinii a aduce slavă, cinste şi închinăciune către toţi sfinţii, de vreme ce ei, bine vieţuind şi toate poruncile lui Dumnezeu păzindu-le, s-au făcut prieteni de aproape ai Lui. Căci, învrednicindu-se de împărăţia cerurilor şi fiind aproape de Dînsul, acum se roagă de-a pururea pentru mîntuirea şi ocrotirea noastră.
Dar mai ales Sfinţilor Apostoli, toată omenirea cea de sub soare le este datoare, în toată vremea şi în toate zilele, ca şi în tot ceasul, a le mulţumi, a-i slăvi, a-i lăuda şi a săvîrşi pomenirea lor cu bucurie, cu osîrdie şi cu evlavie; iar zilele lor de pomenire se cuvine a le prăznui cu tot poporul, cu psalmi, cu cîntări de laude şi de mulţumire şi a le cinsti duhovniceşte. Pentru că ei, de toată lumea lepădîndu-se şi de Hristos Dumnezeul nostru lipindu-se, slujindu-I Lui cu toată osîrdia şi cu tot sufletul, s-au făcut următori ai sfintei şi dumnezeieştii vieţi, cum şi petrecerii lui Hristos pe pămînt şi, fiind văzători ai minunilor celor de El făcute, au urmat şi patimilor, răstignirii, morţii, învierii şi înălţării Lui la cer.
Atitudinea Mitropoliei Moldovei cu referire la declararea zilei libere în data de 25 decembrie
Adaugat la decembrie 10, 2009 de Victor
Categoria: Articole, Biserica si societate
Trebuie să recunoaştem că în fiecare an odată cu apropierea sărbătorilor de iarnă pornesc discuţii, adesea chiar certuri, referitoare la data serbării Naşterii Domnului. Unii pledează pentru serbarea din data de 25 decembrie, precum este practicată în ţările occidentale, alţii făcînd ascultarea conform tradiţiilor locului la data de 7 ianuare.
În acest an prin decizia autorităţilor statului de a declara ziua de 25 decembrie drept zi liberă cu recuperare ulterioară a stîrnit şi mai multă zarvă. Zilnic suntem contactaţi la Direcţia mitropolitană de către reprezentanţi mass-media, dar şi de către credincioşii de rînd, fiind întrebaţi cum vom serba Crăciunul şi care este atitudinea Mitropoliei.
Continuare…
Despre viaţa viitoare (II. Despre mijlocirea Sfinţilor)
Adaugat la decembrie 9, 2009 de Victor
Categoria: Articole, Catehism, Religii si secte
348. Avem noi acum vreo legătură cu sufletele drepţilor din cer?
Da, este o strînsă legătură de iubire şi de rugăciune între ei şi noi. Ne rugăm cu ei, slăvim pe Dumnezeu împreună cu ei. Facem parte din acelaşi Trup tainic al Domnului, din Biserică, trăind o viaţă duhovnicească comună. Deşi ei alcătuiesc Biserica biruitoare din cer, iar noi cea luptătoare de pe pămînt, acestea două nu sunt despărţite, ci unite. E o necontenită trecere de la una la alta. Sfinţii sunt cu puterea lor printre noi. Precum stăm în legătură cu Domnul nostru Iisus Hristos, măcar că e nevăzut, aşa stăm şi cu Sfinţii din cer. Sfîntul Apostol Pavel zice: „V-aţi apropiat de muntele Sion şi de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul cel ceresc şi de zeci de mii de îngeri, în adunare sărbătorească, şi de Biserica celor întîi născuţi care sunt scrişi în ceruri şi de Dumnezeu Judecătorul tuturor, şi de duhurile drepţilor celor desăvîrşiţi” (Evr. 12, 22-23). Iar Fericitul Augustin spune: «Sufletele credincioşilor care au murit nu sunt despărţite de Biserică… ele sunt mădulare ale lui Hristos».
Această legătură prin mijlocirea Bisericii între noi şi Sfinţi, precum şi legătura noastră cu sufletele celor adormiţi, se numeşte Comuniunea Sfinţilor. De ea aminteşte Simbolul Apostolic care datează din primele veacuri ale Bisericii.
Continuare…
Cele mai bune vremi de mîntuire
Adaugat la decembrie 2, 2009 de Victor
Categoria: Arsenie Boca, Articole, Cuvinte duhovnicesti
Iată dovada istorică
La anul 313 de la Hristos împăratul Constantin dă edictul de la Milano, prin care recunoscu creştinismul printre religiile de stat. Mare bucurie în creştinătate! Dar … cum au scăpat creştinii de grijă, cum au trecut din ilegalitate la libertate, la persoană juridică, viaţa morală a creştinilor începu să se destrame. Cum şi-au primit averile înapoi, urmaşii mucenicilor, puţini au mai rămas ca să nu se încovoaie cu dragostea mai mult spre lumea aceasta (a stomacului). Deci, de îndată ce au ieşit de prin găurile pămîntului (catacombele) la larg, de îndată ce-au scăpat de prigoanele cezarilor, într-un cuvînt de îndată ce au ieşit din împreunarea de jertfă a vieţii, cînd adică nu mai era o primejdie a mărturisi creştinismul pe faţă, s-a întîmplat că şi dragostea de Dumnezeu şi grija de suflet pînă la aşa măsură răciseră, încît au început a se lua după un rătăcit, Arie, care tăgăduia dumnezeirea Mîntuitorului, chiar piatra de temelie, prin care stă sau cade cineva din creştinism. De îndată ce creştinismul, mai bine zis creştinii, fură lăsaţi la larg, se înmulţi şi înclinarea de a cădea din creştinism. Nu ştiu cum, dar parcă nu e nimic în lume fără o rînduială, a venit şi pentru aceştia o căpetenie după care să se ia.
Continuare…
Despre viaţa viitoare (I. Despre Judecata Particulară)
Adaugat la decembrie 1, 2009 de Victor
Categoria: Articole, Catehism
327. În care articole din Simbolul Credinţei se vorbeşte despre „Viaţa viitoare”?
În articolele XI şi XII.
328. Care sunt aceste articole?
Aceste articole sunt:
«Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie».
329. Ce ne învaţă aceste două articole?
Ne învaţă despre ţinta ultimă la care vom ajunge după viaţa noastră pămîntească în sînul Bisericii. Ţinta aceasta este viaţa fericită şi nesfîrşită ce va urma după „veacul” pămîntesc şi după învierea morţilor.
330. Dacă oamenii vor învia odată, de ce mai mor? Pare drept să moară cei păcătoşi, pentru că firea lor e robită de păcat, dar de ce să moară cei ce trăiesc in sînul Bisericii, curăţindu-se de păcate prin harul Sfintelor Taine şi prin implinirea poruncilor dumnezeiesti?
Continuare…
