Eutanasia si sinuciderea asistata: declaratie comuna a medicilor si avocatilor
Adaugat la august 7, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Biserica si societate, Morala
Definitii:
– Eutanasia – terminarea activa, intentionata a vietii unui pacient de catre un doctor care considera ca moartea va fi in beneficiul pacientului.
– Eutanasia voluntara – eutanasia la cererea sau cel putin cu consimtamantul pacientului.
– Eutanasia involuntara – eutanasia impotriva dorintei unei persoane competente (care isi poate exprima vointa).
– Eutanasia non-voluntara – eutanasia unui pacient non-competent, precum persoane suferind de dementa senila sau copii mici.
– Eutanasia activa – terminarea intentionata a vietii unui pacient de catre un medic care crede ca moartea este in beneficiul pacientului.
– Eutanasia pasiva – terminarea vietii unui pacient prin omisiune, spre exemplu prin retragerea tratamentului.
– Sinuciderea asistata medical – terminarea de catre un pacient a propriei vieti, cu ajutorul medicului (in practica diferenta fata de eutanasia voluntara este minima).
Continuare…
Sinodul VII ecumenic de la Niceea din 787. Iconoclasmul.
Adaugat la august 6, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Ecumenism, Icoane, Istoria Bisericii, Religii si secte
Prigoana contra clericilor si a credinciosilor care venerau icoanele se numeste iconoclasm (distrugerea icoanelor) sau iconomahie (lupta contra icoanelor).
Primul imparat iconoclast a fost Leon III Isaurul (717-741). Prima masura iconoclasta a fost porunca sa fie indepartate icoanele din biserici (726).
Din dorinta de a arata ca a lucrat in mod legal, Leon III a convocat pentru 17 ianuarie 730 un sfat al senatorilor si al celorlalti demnitari ai statului si ai Bisericii, cu scopul de a-i castiga pentru planurile sale iconoclaste.
Continuare…
Despre astrologie, horoscop, zodii
Adaugat la august 3, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Vrajitorie si horoscop
Dincolo de glumele care se fac pe seama credintei în zodii (horoscop), aceasta credinta exista. Este curios, dar oamenii care refuza ideea unui Dumnezeu Creator, prefera sa se supuna unor berbeci imaginari care alearga prin stele. O gospodina trece cu vederea cuvintele lui Hristos: „iubeste pe aproapele tau”, dar o asculta pe prezentatoarea TV, daca îi zice: „astazi veti avea o zi grea, evitati conflictele cu cei apropiati” (zodia … – horoscopul zilei).
Faptul ca omul e îndreptat spre latura tainica a existentei sale, vorbeste despre dualitatea naturii umane. Pe de o parte, lumea imediata, vazuta, iar pe de alta parte, lumea mistica, necunoscuta si nesigura, dar prezenta în chip latent în fiecare. Omul crede, daca nu în Dumnezeu, atunci în orice altceva. De exemplu, studentii din Iasi nu trec în timpul sesiunii pe sub peretele fostei edituri „Junimea”, pentru ca nu le merge la examene. Altii, din aceleasi motive, nu calca pe capacele de canalizare.
Continuare…
Sfîntul Măritul Prooroc Ilie Tesviteanul
Adaugat la august 2, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Vietile Sfintilor
Sfîntul si marele Profet Ilie, acest inger intrupat in carne ce a primit de la Dumnezeu puterea de a deschide si inchide cerurile, era de origine din Tesvi in Galaad. Traditia apocrifa, care a transmis aceste detalii despre nasterea Profetului, precizeaza ca el era din tribul lui Aaron si deci era Preot. Dar nu se gaseste nici o urma despre acestea in relatarea Scripturii pe care o rezumam in cele ce urmeaza (cf. III Regi 17-20 ; IV Regi 1 si 2).
Se spune ca la nasterea sa tatal sau a vazut oameni imbracati in alb invelindu-l in scutece de foc si, dîndu-i numele, i-au dat sa manînce o flacara, simbol al rîvnei pentru Dumnezeu care l-a mistuit de-a lungul intregii sale vieti. Inca din copilarie, tinea strict toate poruncile Legii si se tinea in permanenta in fata lui Dumnezeu printr-o feciorie indiferenta, post neîncetat si rugaciune arzatoare, care ii facura sufletul ca focul si facura din el modelul vietii manastiresti.
Pe vremea cînd Ahab a urcat pe tronul regatului din Nord, aflat in schisma inca din vremea lui Ieroboam, lipsa de piosenie si depravarea predecesorilor sai ajunse la culme. Incurajat de sotia sa, respingatoarea Izabel, el ii persecuta pe Profeti si pe toti oamenii ramasi credinciosi lui Dumnezeu si se inchina idolilor Baal si Astarte. Profetul Ilie se duse atunci la rege si ii spuse: „Domnul e viu, Dumnezeul Armatelor, Dumnezeul lui Israel, in fata caruia stau astazi! Nu, nu va fi in acesti ani nici roua, nici ploaie decît prin cuvînt din gura mea!”. La cuvintele Profetului o secetă groaznica se abatu atunci, ca febra, asupra pamîntului: totul fu secat, devastat, ars; barbatii, femeile, copiii, animalele domestice si animalele salbatice, toate mureau din lipsa hranei, izvoarele secau, plantele se ofileau si nimic nu scapa urgiei ingaduite de Dumnezeu, cu speranta ca foametea va face pe poporul lui Israel sa se caiasca si sa se intoarca la credinta.
Continuare…
Sfîntul Serafim de Sarov – Sinaxar
Adaugat la august 1, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Vietile Sfintilor
Sfantul Serafim de Sarov, un mare ascet al Bisericii Ruse, s-a nascut in 19 iulie 1745. Parintii sai, Isidor si Agatia Moshnina erau din Kursk. Tatal lui era comerciant si spre sfarsitul vietii a inceput constructia unei catedrale in Kursk pe care n-a apucat s-o mai vada terminata. Fiul sau Prochorus, viitorul Serafim, a ramas in grija mamei vaduve care l-a crescut in credinta.
Dupa moartea sotului ei, Agatia Moshnina a continuat constructia catedralei. Intr-o zi, luandu-l si pe micul Prochorus cu ea pe santier, acesta a cazut de pe schela turnului de clopote, de la o inaltime de sapte etaje. Baiatul ar fi putut muri dar Bunul Dumnezeu a crutat viata acestui viitor astru al Bisericii. Ingrozita, mama a alergat la el si si-a gasit fiul nevatamat.
Tanarul Prochorus, inzestrat cu o memorie excelenta, a invatat repede scrisul si cititul. Din copilarie ii placea sa participe la slujbele bisericii si sa citeasca atat Sfanta Scriptura cat si Vietile Sfintilor impreuna cu colegii sai de studentie. Cel mai mult ii placea sa se roage si sa citeasca Sfanta Evanghelie cand era singur.
Continuare…
Tăcere şi mărturisire – Interviul cu pr. Iustin Parvu
Adaugat la iulie 31, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Iustin Parvu
– Parinte, Biserica este astazi clatinata de multe devieri. Ce atitudine sa avem fata de ele?
– Cei ce marturisesc aparandu-si credinta sunt ca niste apologeti ai vremurilor acestora. Este dovada de curaj si de sacrificiu sa marturisesti pentru ca astazi, cand adevarul este sistematic ascuns cu mestesugire diplomatica, riscul este foarte mare: sa-ti pierzi serviciul, sa ajungi pe drumuri, sa intri la puscarie, sa fii caterisit …
– Nu poate fi vorba despre un eroism exagerat?
– Nu este un eroism deloc, ci frica de a nu-ti vinde sufletul, este o datorie. A nu marturisi este exagerat, a tacea este mai grav.
– Si cand trebuie sa taci?
– Cand o fi timpul. Trebuie sa stii cand sa taci si cand sa marturisesti. Dar de cele mai multe ori tacerea este ascundere a acestor realitati, o tradare a adevarului. Stim ca un ucenic al Sf. Paisie cel Mare, pe cand trecea prin lume, a tacut in fata unui evreu care i-a ocarat credinta lui cum ca nu e dreapta. Si urmarea a fost ca Sf. Paisie, cand a ajuns el la manastire, nu l-a mai recunoscut ca ucenic, vazand ca darul de la Botez s-a departat de la el. A fost de acord [cu evreul] si a cazut din darul lui Dumnezeu (…).
Continuare…
Pomenirea Sfintei Marei Muceniţe Marina
Adaugat la iulie 30, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Vietile Sfintilor
Aceasta sfîntă era din Antiohia Pisidiei, fiind fiica una născută a unui Edisie, popa idolesc. Şi după ce a murit mama ei, a dat-o tatal său pe seama unei femei; făcîndu-se ea de 12 ani, se ruga să înveţe credinţa creştinilor, şi a învăţat-o de la creştinii ce erau din acel sat.
Iar cînd a fost ca de 15 ani, a poftit să săvîrşească lupta muceniciei. Dacă a aflat de aceasta, ighemonul Olimvirie a trimis de a prins-o şi a băgat-o în temniţa. Peste puţine zile, scotînd-o, a adus-o la judecata sa şi, văzînd-o, s-a spăimîntat cu totul de frumuseţile ei. Şi, întrebînd-o de unde este şi cum îi este numele, ea zise: „Marina mă cheamă, născută şi crescută în Pisidia; şi cred în numele Domnului meu”. De aceea, nevrînd ea a se lepada de Hristos, a poruncit si a fost bătută cu toiege fără milă, pîna s-a rosit pamîntul de sîngele ei; apoi au băgat-o în temniţa.
Continuare…
Sinodul VI ecumenic de la Constantinopol din 680 – 681
Adaugat la iulie 27, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Ecumenism, Istoria Bisericii, Religii si secte
In vremea lui Eraclie existau persoane care sustineau ca daca Hristos are o fire dumnezeiasca si o fire omeneasca, trebuie sa aiba si o dubla libertate de actiune si vointa. Dimpotriva, alte persoane spuneau ca daca Hristos constituie o singura persoana si in virtutea principiului ca vointa omeneasca urmeaza intru toate vointei divine, urmeaza ca El are o singura vointa si o singura energie.
Continuare…
Sinodul V ecumenic de la Constantinopol din 553
Adaugat la iulie 26, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Ecumenism, Istoria Bisericii, Religii si secte
Mitropolitul Teodor Askidas si imparateasa Teodora, l-au convins pe Justinian ca pentru a impaca pe monofiziti cu Biserica Ortodoxa, ar trebui sa fie condamnate „cele trei capitole”, adica scrierile lui Teodoret de Cir contra lui Ciril al Alexandriei si contra sinodului din Efes; epistola lui Ibas din Edesa adresata episcopului Maris din Ardasir (Persia) si persoana si opera lui Teodor de Mopsuestia.
Continuare…
Sinodul IV ecumenic de la Calcedon din 451. Monofizismul.
Adaugat la iulie 25, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Ecumenism, Istoria Bisericii, Religii si secte
1. Eutihianismul sau monofizismul
Eutihie din lupta contra ereziei lui Nestorie, a dus la extrem invatatura din Alexandria despre unirea celor doua firi din persoana Mantuitorului. Exagera asa de mult unirea celor doua firi, incat facea din ele o singura fire. De aceea erezia lui Eutihie a primit numele de monofizism sau eutihianism. Eutihie sustinea ca firea omeneasca luata de Mantuitorul la intrupare a fost absorbita de firea Sa dumnezeiasca. Ca atare Iisus Hristos a avut in persoana Sa o singura fire, numai firea dumnezeiasca, iar trupul Sau a fost dumnezeiesc, nu omenesc. Plecand de la afirmatia ca Mantuitorul, dupa unii monofiziti, n-a avut un trup omenesc real, monofizismul apare pe de o parte ca o forma a dochetismului, dupa care Mantuitorul a avut un trup aparent, iar pe de alta ca o varianta a apolinarismului, care afirma ca locul ratiunii umane din persoana lui Iisus Hristos l-a luat ratiunea sau Logosul lui Dumnezeu, pentru a explica astfel modalitatea unirii firii umane cu firea divina.
Continuare…
