Pomenirea icoanei facatoare de minuni a Maicii Domnului, numita „Znamenie”
Adaugat la decembrie 10, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Icoane
Istoria icoanei Maicii Domnului Znamenie (adica „a semnului”) este strans legata de istoria Novgorodului, centru cultural si comercial din nord, unul dintre primele orase ale vechii Rusii.
Sensul teologic al numelui icoanei este acela al „semnului” din profetia lui Isaia: „Pentru aceasta Domnul meu va va da un semn: Iata, Fecioara va lua in pantece si va naste fiu si vor chema numele lui Emanuel” (Isaia 7, 14). Insa numele ei ne poate trimite si la un eveniment istoric, consemnat in cronicile Novgorodului. Iata ce spun acestea:
Din pricina locului insemnat pe care il avea in nordul Rusiei, Novgorodul, ravnit de vecini, a intrat in conflict cu acestia. In 1169, printul Andrei Bogoliubsky, pornind din Kiev, a ajuns cu armata sa pana in fata zidurilor Novgorodului. Orasul a fost impresurat, iar cei asediati au cerut atunci, cu rugaciuni fierbinti, milostivirea Maicii Domnului. In acest timp, arhiereul locului, Sfantul Ioan din Novgorod (+1186), asezase pretiosul chip al Preasfintei pe zidurile cetatii pentru a-i izbavi de dusmani. Raspunsul acestora din urma fu o ploaie de sageti. Una dintre ele atinsese si icoana. Mai departe ni se spune ca indata Nascatoarea de Dumnezeu si-a intors privirea dinspre navalitori inspre poporul cel binecredincios, dandu-i astfel un „semn” ca ii va veni degrab intr-ajutor. Si intr-adevar, celor care au trimis „ploaia”, Maica Domnului le-a trimis un nor. Acoperiti de intuneric si cuprinsi de spaima, in invalmaseala iscata cotropitorii s-au omorat intre ei.
Continuare…
Jurnalul unui copil nenascut
Adaugat la decembrie 5, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Avort, Familia, Morala, Tinerii
5 octombrie: De astăzi incepe viaţa mea. Părinţii mei nu ştiu incă acest lucru, sunt mai micuţă decat seminţele unui măr, dar totuşi trăiesc. Voi fi o fetiţă cu părul blond şi cu ochii albaştri. In mine sunt deja inscrise trăsăturile de mai tarziu, chiar şi faptul că o să-mi placă florile.
19 octombrie: Sunt unii care spun că nu sunt o persoană reală, că doar mama mea există. Dar sunt o persoană reală, aşa cum o făramitură de paine este tot paine. Eu şi mămica suntem două persoane reale.
23 octombrie: Astăzi am deschis pentru prima oară guriţa. Ei bine, cam peste un an pe faţa mea se va aşterne zambetul. Şi mai tarziu voi putea să vorbesc… Şi ştiu că primul meu cuvant va fi: MAMA.
Predica despre feciorie – Părintele Ilie Cleopa
Adaugat la decembrie 4, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Ilie Cleopa, Morala, Predici, Tinerii
„Fecioria este însuşirea firii celei netrupeşti”
(Sfîntul Ioan Scărarul, Scara, Cuv. 15)
„În rai a domnit fecioria”¦ Necăsătoria este imitarea îngerilor”˜”™
(Sfintul Ioan Damaschin, Dogmatica, cap. 24, p. 311-315)
Părinţilor, fraţilor şi iubiţi credincioşi,
Cu adevărat mă înspăimîntez şi mă ruşinez pentru îndrăzneala mea de a vorbi cele înalte despre lauda fecioriei, eu păcătosul, care sînt cu totul străin de sfinţenia ei. Dar, asemănîndu-mă unui orb ce ţine lumina pentru alţii, voi încerca în cele ce urmează, ca prin cuvintele cele luminate ale Sfinţilor Părinţi, să scot în lumină, după putere, slava şi strălucirea fecioriei, spre rîvna celor silitori, care, pentru dragostea Mirelui ceresc, se nevoiesc cu multe sudori şi dureri spre a se aduce jertfe vii, prin trăire, Celui Care i-a răscumpărat spre nestricăciune (Apocalipsa 14, 4).
Vatican I si Cardinalul Strossmayer
Adaugat la decembrie 3, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Ecumenism, Istoria Bisericii, Religii si secte
„Primatul papal şi mitul suveranitatii infailibile”, Sfînta M-re Bîrsana, 1999
Traditia canonică este asezată, referindu-ne la organizarea generală a Bisericii, pe principiul bunei înţelegeri şi al armoniei, pe unitatea de credinţă şi de comuniune a tuturor Bisericilor locale. Timp de mai multe secole, Apusul şi Răsăritul stiau că ideea unui episcop universal era în mod radical străină Tradiţiei Bisericii.
Dar atunci, cum a ajuns Biserica romano-catolică în 1870, după Conciliul I Vatican, să definească în mod solemn dogma infailibilităţii pontificale? Aceasta ar cere un alt studiu despre evoluţia teologiei Bisericii romano-catolice care a dus la promulgarea infailibilităţii papale, a Imaculatei concepţii, a Purgatoriului…
La fiecare inovaţie a Bisericii romano-catolice s-au ridicat oameni pentru a i se opune, însă Roma fie i-a izgonit, fie i-a supus. În legătură cu dogma infailibilităţii, Cardinalul Strossmayer a fost un opozant puternic… înainte de a i se supune, în ciuda luptei grele la care s-a angajat. În continuare vom prezenta intervenţia sa în Conciliul I Vatican, care exprimă admirabil adevărul istoric şi dogma Bisericii Ortodoxe. Cine era Cardinalul Joseph-Georg Strossmayer? A decedat în orasul Osseka la 26 martie 1905. A fost arhiepiscop romano-catolic de Bosnia, Diakovo şi Strensky. Viata acestui om deosebit a fost marcată de o mare activitate în folosul lumii slave şi mai ales al patriei sale, Regatul Unit al Croatiei, Sloveniei şi Dalmatiei, unde a ocupat scaunul arhiepiscopal timp de 55 de ani şi unde s-a bucurat de o popularitate fără egal. Continuare…
Citirea cartilor eretice si neghina din biblioteca
Adaugat la decembrie 3, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Danion Vasile
Întrucît mulţi oameni îşi pun întrebarea ce să facă cu cărţile eretice pe care le au, voi încerca să prezint răspunsul ortodox oferit de Tradiţie. A şaptea poruncă bisericească ne cere: „Să nu citim cărţile ereticilor” [6; 337]. Omul de astăzi, învăţat să îşi trăiască libertatea la maxim, vede în aceasta o sufocare a cunoaşterii. Nu înţelege că tocmai această poruncă îl ajută să nu se otrăvească. Aşa cum s”‘a otrăvit şi Adam cînd a călcat în rai porunca lui Dumnezeu”¦
Cum să discutăm cu martorii lui Iehova
Adaugat la noiembrie 30, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Religii si secte
„La început, Dumnezeu a creat cerurile şi pămîntul. Însă pămîntul era pustiu şi fără formă şi întunericul stăpînea pe faţa adîncului de ape; şi forţa activă a lui Dumnezeu se mişca încolo şi încoace pe suprafaţa apelor.”
Martorii lui Iehova folosesc acest verset pentru a ataca credinţa creştină în personalitatea Duhului Sfînt. Aşa că nu Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor, ci doar o forţă impersonală aflată la dispoziţia lui Dumnezeu. Pentru a demonstra aceasta, martorii citează versetul aşa cum apare în Noua Traducere Mondială a Sfintelor Scripturi, astfel că nu mai este necesară răstălmăcirea Scripturii pentru a o potrivi cu doctrina lor. În alte texte, versiunea Turnului de Veghe vorbeşte despre „duh sfînt”, nearticulat şi fără majuscule.
„Daca noi vom tacea, pietrele vor striga”
Adaugat la noiembrie 30, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Danion Vasile, Ecumenism
„Vai celor care se întinează cu blasfemiatorii eretici! Vai celor care batjocoresc Dumnezeieştile Scripturi” [90; 20].
Sfîntul Efrem Sirul
După ce într-o conferinţă am combătut „Evanghelia lui Iuda”, am primit scrisoarea următoare: „
Textul scrisorii m-a ajutat să înţeleg nevoia omului contemporan de a face faţă provocărilor la care societatea civilă îl supune. Cred că răspunsul meu va fi de folos şi altora”¦
Sfîntul Apostol şi Evanghelist Matei
Adaugat la noiembrie 29, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Vietile Sfintilor
Fiul lui Dumnezeu, Unul fără de păcat, Care a venit pe pămînt cu asemănare omenească să mîntuiască pe oamenii cei păcătoşi, trecînd prin Capernaum, a văzut un om şezînd la vamă care se chema Matei şi a zis către dînsul: Vino după Mine! Vameşul, auzind aceasta nu numai cu urechile trupeşti ci şi cu cele sufleteşti, îndată s-a sculat de la vamă şi, lăsînd toate, a urmat pe Hristos; apoi Domnul a intrat în casa lui, iar Matei i-a făcut ospăţ. Acolo s-au adunat la Matei vecinii lui, prietenii lui şi mulţi cunoscuţi, vameşi şi păcătoşi şi au şezut împreună cu Hristos şi cu ucenicii Lui. Deci s-a întîmplat să fie acolo farisei şi păcătoşi; aceştia şezînd împreună cu păcătoşii au zis către ucenicii Lui: Pentru ce dascălul vostru mănîncă şi bea cu păcătoşii şi cu vameşii?
Iar Domnul, auzind cuvintele lor, a zis către dînşii: Nu trebuie doctor celor sănătoşi, ci bolnavilor, că n-am venit să chem la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi. Din acea vreme Sfîntul Matei s-a făcut ucenic şi următor al lui Hristos şi s-a învrednicit a fi cinstit între cei doisprezece apostoli.
Acest sfînt era fiul lui Alfeu şi frate cu Iacob, iar de către ceilalţi evanghelişti se numea Levi al lui Alfeu. Pentru aceea, vrînd să acopere viaţa lui de vameş pentru cinstea apostoliei, l-au numit cu nume puţin cunoscut, adică Levi a lui Alfeu. Iar Sfîntul Matei în Evanghelia sa, scriind însuşi despre sine, din multă smerenie, arată pe faţă tuturor numele său, numindu-se Matei şi povestind înaintea tuturor viaţa sa de mai înainte, neruşinîndu-se a-şi mărturisi păcatele sale.
TU SI CRACIUNUL – Scrisoare catre copii
Adaugat la noiembrie 28, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Danion Vasile, Familia, Tinerii
Micul meu prieten,
(Îndrăznesc să îţi spun aşa pentru simplul fapt că citeşti ceea ce ţi-am scris. Scriu gîndindu-mă la tine, la frumuseţea vîrstei tale. Chiar dacă nu te cunosc şi nu mă cunoşti, m-aş bucura să ştiu că rîndurile mele te vor bucura.)
Înainte de a-ţi spune orice altceva, s-ar cuveni să mă prezint. Ca să nu te plictisesc îţi spun doar că mă numesc Danion Vasile. Sunt de meserie scriitor, dacă asta poate fi o meserie. Am fost o vreme şi profesor de religie la o şcoală generală; adică am predat şi copiilor de vîrsta ta. Mi-a fost tare drag să le vorbesc copiilor despre Dumnezeu. Poate şi de asta îţi scriu: acum trei ani eram între copiii care mă iubeau foarte mult, şi îi învăţam colinde. Şi eu îi iubeam: în pauze îmi săreau în braţe, mă jucam cu ei, eram prieteni buni.
De ce îţi scriu? Unul dintre motive este că îmi doresc ca anul acesta să fie cît mai mulţi colindători. Vreau să mergi la colindat. Vreau să te conving de faptul că lumea întreagă are nevoie de colindul tău, de frumuseţea colindului tău şi de frumuseţea chipului tău de colindător.
Continuare…
Catolicii au ucis multi parinti athoniti”¦
Adaugat la noiembrie 27, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Ecumenism, Istoria Bisericii
Arhim. Ghervasie PARASCHEVOPOULOS
Ne aflăm în epoca în care Bizanţul urmărea unirea Bisericii Ortodoxe Răsăritene cu ereticul papă de la Roma. Şi aceasta pentru că împăratul de atunci al Constantinopolului „“ Mihail al VIII-lea Paleologul (1259-1282), aştepta de la papa Urban al IV-lea (1261-1264) să ajute politic Imperiul Bizantin. Cu toate acestea, această încercare a împăratului a întîmpinat o statornică împotrivire din partea patriarhului Iosif I (1267-1275).
Dacă în alte situaţii patriarhul era foarte credincios împăratului, în momentul în care împăratul a pus problema unirii, s-a împotrivit „şi a declarat cu jurămînt că în nici un caz nu va semna unirea cu ereticul papă”. Niciodată nu va recunoaşte autoritatea papei care este potrivnică Evangheliei, Sfintei Tradiţii şi canoanelor bisericeşti.
