Despre războiul duhovnicesc

Adaugat la aprilie 6, 2015 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Siluan Athonitul

Toţi cei ce au urmat Domnului nostru Iisus Hristos duc un război duhovnicesc. Acest război l-au învăţat sfinţii printr-o îndelungată experienţă de la harul Duhului Sfânt. Duhul Sfânt îi povăţuia, îi lumina şi le dădea puterea de a birui pe vrăjmaşi, dar fără Duhul Sfânt sufletul nu poate nici măcar să înceapă acest război, pentru că nu ştie şi nu înţelege cine şi unde sunt vrăjmaşii lui.
Continuare…

Învierea lui Lazăr

Adaugat la aprilie 4, 2015 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Iosif Vatopedinul, Predici

Vă voi aminti un frumos cuvânt al marelui nostru Părinte Epifanie, Episcopul Ciprului, pe care l-a rostit la începutul unei omilii a sa: ”Cu şase zile înainte de Paşte, pe cel cu cinci simţuri, pe cel de patru zile, Cel de-trei-zile îl va dărui celor două, pe cel unul”, adică: ”Cu şase zile înainte de Paşte, pe acela care era om şi avea cinci simţuri, dar a fost patru zile mort, adică pe Lazăr, Hristos, Care peste câteva zile se va afla trei zile în Iad, celor două surori ale lui Lazăr, adică Martei şi Mariei, pe cel unul, adică pe Lazăr, li-l dăruieşte viu”.

Domnul nostru Iisus Hristos, Care şi-a dus la bun sfârşit misiunea şi a tămăduit rana atotomenească şi Care în şase zile urma să Se predea Preacuratelor Sale Patimi, prin care avea să pecetluiască desăvârşirea mântuirii noastre, a arătat ucenicilor Săi şi îndeobşte întregii lumi, ca pregustare, că există înviere din morţi şi că El este cu adevărat ”Învierea şi Viaţa”. Chiar înainte de aceste fapte cutremurătoare, adică de Învierea Domnului, a avut loc înainte cu şase zile învierea lui Lazăr, care, după cum bine ştiţi, era prieten al lui Hristos. Şi la Simon leprosul, fariseul, tatăl lui Lazăr, pentru că era credincios, îi plăcea Domnului să vină adesea acasă şi să aibă relaţii prieteneşti cu familia lui.
Continuare…

Despre ascultare

Adaugat la martie 24, 2015 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Siluan Athonitul

Rari sunt cei ce cunosc taina ascultării. Cel ce ascultă este mare înaintea lui Dumnezeu. El îl imită pe Hristos, Care ne-a dat El însuşi pilda ascultării. Domnul iubeşte sufletul ascultător şi-i dă pacea Lui şi atunci totul este bine şi sufletul simte iubire pentru toţi.

Cel ce ascultă şi-a pus toată nădejdea în Dumnezeu şi de aceea sufletul său este totdeauna în Dumnezeu, şi Domnul îi dă harul Său şi acest har învaţă sufletul tot binele şi-i dă puterea de a rămâne în bine. El vede răul, dar acest rău n-are nici o putere asupra sufletului, pentru că e cu el harul Sfântului Duh, care-l păzeşte de orice păcat, şi el se roagă lui Dumnezeu în pace şi uşor.
Continuare…

Despre zidirea şi căderea omului

Adaugat la martie 6, 2015 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Iosif Vatopedinul

1. De ce a creat Dumnezeu lumea şi pe om?

Dragostea lui Dumnezeu, una dintre însuşirile Lui cele mai vrednice de Dumnezeirea Sa, este şi cauza creaţiei. Datorită Atotiubirii Lui, Dumnezeu a dorit să creeze fiinţe pentru a le transmite bunătatea şi binefacerile Sale. De aceea, cu îndreptăţire este scris că făpturile erau ”bune foarte”.

Rezumând învăţătura Părinţilor Bisericii, Sfântul Ioan Damaschin scrie despre cauza creaţiei: ”Pentru că, aşadar, bunul şi preabunul Dumnezeu nu S-a mărginit la contemplarea de Sine, ci din prea marea-I bunătate a binevoit să fie create fiinţe care să primească binefacerile Sale şi să fie părtaşe bunătăţii Sale, le creează de la nefiinţă şi le aduce la fiinţă pe toate – pe cele văzute şi pe cele nevăzute – şi pe om, care este alcătuit din stihii văzute şi nevăzute. Dumnezeu gândeşte şi zideşte, şi gândul se împlineşte prin lucrare, care este împlinită prin Cuvântul şi desăvârşită prin Duhul”.
Continuare…

Iată acum vreme bine primită, iată acum ziua mântuirii

Adaugat la februarie 24, 2015 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Post

„Iată acum vreme bine primită, iată acum ziua mântuirii” (II Corinteni 6, 2)

Sfântul şi Marele Post al Păresimilor este o strălucită şi atrăgătoare arenă a virtuţilor pe care biserica noastră o deschide, chemându-ne pe toţi cu multă bucurie şi cu dorirea cea bună, pentru a intra, pentru a ne întrece şi pentru a ne aduce timpul nostru în dar lui Dumnezeu, prin pocăinţă şi strădanie duhovnicească.
Continuare…

Două porniri proprii tinereţii

Adaugat la februarie 18, 2015 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Teofan Zavoratul, Tinerii

Tinereţea e primejdioasă în ea însăşi; pe lângă aceasta însă, mai sunt şi două tendinţe proprii acestei vârste, iar prin ele impulsurile tânărului se aprind cu multă forţă, dobândind multă putere şi devenind primejdioase. Acestea sunt: 1) o sete neostoită de senzaţii şi 2) nevoia de a se întâlni cu alţii. Prin urmare, pentru a ocoli primejdiile vârstei, s-ar putea da sfatul ca aceste porniri să fie supuse unei anumite rânduieli, altfel în loc de bine ele vor face rău. Deprinderile bune însuşite mai înainte îşi vor păstra toată puterea, dacă nu sunt înăbuşite şi nici stânjenite.
Continuare…

Omul poate trăi fără orice şi fără oricine – numai nu fără Dumnezeu

Adaugat la februarie 11, 2015 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Nicolae Velimirovici

Zboară neîncetat cu gândurile la înălţimea duhovnicească, unde sălăşluieşte Cel a Cărui tovărăşie este mai însemnată şi mai vrednică de iubit decât orice tovărăşie de pe pământ. Lui slujeşte-I, cu El întovărăşeşte-te; Lui tămâiază-I, de El îndulceşte-te; Lui vorbeşte-I; despre El grăieşte; pe El iubeşte-L…

Nu te întrista din pricina singurătăţii pe care o ai de îndurat acolo unde trăieşti. Dacă, aşa cum scrii, te simţi ca în pustie, să ştii că foarte mulţi tocmai în pustie s-au mântuit. Dar toţi aceşti pustnici ai lui Dumnezeu s-au înălţat până în preaînalta tovărăşie a lui Dumnezeu şi a îngerilor lui Dumnezeu. Altfel n-ar fi putut îndura pustia. Continuare…

Trebuie să ne ferim de tot ceea ce ne împinge spre păcat

Adaugat la februarie 9, 2015 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Ioan Gura de Aur

Să băgăm în seamă cursele şi să ne depărtăm de ele.

Să băgăm de seamă prăpăstiile şi să nu ne apropiem de ele. Va fi dovadă de înţelepciune a fugi nu numai de păcat, dar şi de ceea ce, părând neînsemnat, ne ademeneşte spre greşeli.
Continuare…

Greşelile mici aduc pe cele mari

Adaugat la februarie 4, 2015 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Ioan Gura de Aur

Diavolul, în răutatea lui, foloseşte multe metode ca să prindă pe oameni. El îşi începe învăluirile prin ceea ce este mai mic.

Vedeţi, el voia să facă pe Saul să asculte nebuniile Pytonisei, dar dacă l-ar fi sfătuit dintr-odată, Saul n-ar fi luat în seamă, el care a gonit de la sine felul acesta de femei. Aşa că el a acţionat cu surprindere şi progresiv. După ce n-a ascultat de Samuel, şi jertfi în lipsa lui, Saul zice, drept răspuns la imputările ce i se făcea: „Din pricina duşmanilor, nevoit am fost”, şi în loc să plângă, cum s-ar fi cuvenit, el se poartă ca unul care nici un rău n-a săvârşit.
Continuare…

Despre Sf. Antonie cel Mare – din “Proloagele de la Ohrida” ale Sf. Nicolae Velimirovici

Adaugat la ianuarie 30, 2015 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Vietile Sfintilor

Antonie era egiptean şi s-a născut cam pe la anul 250 d. Hr., în satul Koman de lîngă Herculea. După moartea nobililor şi bogaţilor săi părinţi el şi-a împărţit moştenirea cu sora lui, care era minoră, şi i-a asigurat traiul împreună cu cîteva rude. Jumătatea sa de avere Cuviosul Antonie a împărţit-o săracilor iar el însuşi, neavînd mai mult de douăzeci de ani, s-a dăruit în întregime nevoinţelor ascetice pe care le dorea încă din copilărie.

La început Antonie s-a nevoit în apropierea satului său dar ca să scape de supărările oamenilor el s-a retras în pustia de la ţărmul Mării Roşii, unde a petrecut douăzeci de ani în singurătatea rugăciunii numai cu Dumnezeu, fără să vadă pe nimeni; acolo a suferit cu răbdare cumplitele ispite ale diavolului. Faima lui s-a întins în întreaga lume şi în jurul lui s-a strîns mulţime de ucenici pe care i-a îndrumat pe calea mîntuirii prin cuvîntul şi exemplul vieţii lui. De-a lungul celor optzeci şi cinci de ani de nevoinţe ascetice, el s-a dus doar de două ori la Alexandria.

Prima oară cu gîndul să sufere mucenicia pentru Hristos în timpul dezlănţuirii persecuţiilor, iar a doua oară la invitaţia Sfîntului Atanasie, ca să respingă acuzaţia arienilor cum că şi el, Antonie, ar fi fost arian. Antonie a murit la vîrsta de una sută şi cinci ani, lăsînd în urma lui oştiri întregi de monahi şi de următori ai lui. Continuare…