Despre Sf. Antonie cel Mare – din “Proloagele de la Ohrida” ale Sf. Nicolae Velimirovici
Adaugat la ianuarie 30, 2015 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Vietile Sfintilor
Antonie era egiptean şi s-a născut cam pe la anul 250 d. Hr., în satul Koman de lîngă Herculea. După moartea nobililor şi bogaţilor săi părinţi el şi-a împărţit moştenirea cu sora lui, care era minoră, şi i-a asigurat traiul împreună cu cîteva rude. Jumătatea sa de avere Cuviosul Antonie a împărţit-o săracilor iar el însuşi, neavînd mai mult de douăzeci de ani, s-a dăruit în întregime nevoinţelor ascetice pe care le dorea încă din copilărie.
La început Antonie s-a nevoit în apropierea satului său dar ca să scape de supărările oamenilor el s-a retras în pustia de la ţărmul Mării Roşii, unde a petrecut douăzeci de ani în singurătatea rugăciunii numai cu Dumnezeu, fără să vadă pe nimeni; acolo a suferit cu răbdare cumplitele ispite ale diavolului. Faima lui s-a întins în întreaga lume şi în jurul lui s-a strîns mulţime de ucenici pe care i-a îndrumat pe calea mîntuirii prin cuvîntul şi exemplul vieţii lui. De-a lungul celor optzeci şi cinci de ani de nevoinţe ascetice, el s-a dus doar de două ori la Alexandria.
Prima oară cu gîndul să sufere mucenicia pentru Hristos în timpul dezlănţuirii persecuţiilor, iar a doua oară la invitaţia Sfîntului Atanasie, ca să respingă acuzaţia arienilor cum că şi el, Antonie, ar fi fost arian. Antonie a murit la vîrsta de una sută şi cinci ani, lăsînd în urma lui oştiri întregi de monahi şi de următori ai lui. Continuare…
Despre mulţimea ispitelor, după Cuviosul Iosif Isihastul
Adaugat la ianuarie 29, 2015 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Iosif Isihastul, Iosif Vatopedinul
Se numesc ispite [1] deoarece zămislesc cercare şi, potrivit [legilor] războiului nevăzut, ele se fac purtătoare de cunoaştere duhovnicească celor cu luare-aminte. Ispită este şi se numeşte orice piedică întâlnită în lupta noastră pentru credinţă şi cucernicie, când ne îngrijim să ne găsim sub ascultare faţă de Dumnezeu. După învăţătura Părinţilor, clasificarea ispitelor este diversă. Altele sunt ispitele celor care luptă să-şi adauge câştig şi înaintare în lupta lor; altele sunt ispitele celor extenuaţi şi lipsiţi de zel pentru a se păzi de cele vătămătoare şi periculoase; altele sunt ispitele celor moleşiţi şi adormiţi, ca să se trezească. Continuare…
Nu sărăcia, ci pofta podoabelor este piedica faptei bune (Cuvînt la Sf. Ioan Botezătorul)
Adaugat la ianuarie 20, 2015 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Ioan Gura de Aur, Predici
„Săracilor li se binevesteşte” (Matei 11, 5)
La săvîrşirea faptei bune, dacă noi voim aceasta cu adevărat, nimic nu ne poate împiedica; putem fi săraci, slăbiţi şi bolnăvicioşi, neînsemnaţi, din starea de jos, încă şi robi şi slugi. Nici sărăcia, nici slăbiciunea trupului şi boala, nici robia sau altceva de felul acesta nu poate să ne împiedice de a fi îmbunătăţiţi.
Dar ce vorbesc eu despre sărac, despre rob, despre cel neînsemnat! Ba chiar şi cînd şezi în închisoare, nici aceasta nu te poate împiedica de la fapta bună. Cum aşa? Vă voi spune, iubiţilor! Continuare…
Despre păstrarea adevărurilor cunoscute
Adaugat la ianuarie 15, 2015 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Serafim de Sarov
Nu trebuie să-ţi deschizi inima ta niciodată fără trebuinţă. Dintr-o mie, nu ştii de se va putea găsi măcar unul, care ar fi în stare să păstreze taina ta. Şi când noi înşine nu o vom putea păstra în sufletul nostru, cum putem nădăjdui că ea ar putea fi păstrată de alţii?
Continuare…
Mănăstirea mea
Adaugat la ianuarie 13, 2015 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Familia
Părintele John Moses a fost timp de aproape 20 de ani pastor metodist, până când, în 1996, s-a convertit la Ortodoxie. În acelaşi an a fost hirotonit preot, iar acum slujeşte în parohia „Sfintelor Femei Mironosiţe” din Harrisonburg, statul Virginia, SUA. Meditaţiile sale pline de miez duhovnicesc au însufleţit mulţi credincioşi din toată lumea ortodoxă.
Recent am petrecut cinci zile la Sihăstria Sfânta Cruce din Wayne, Virginia de Vest. Trebuie să spun că mersul la mănăstire a fost una dintre cele mai mari bucurii ale vieţii mele de după convertirea la Ortodoxie. Cunoscuţii mei remarcă de fiecare dată că, atunci când mă întorc de acolo par, mai fericit şi mai împăcat. Liniştea, duhul de rugăciune care învăluie mănăstirea sunt cele care au cel mai mare efect asupra mea. Bineînţeles că nu este al meu a sta acolo şi că trebuie să mă întorc în „lume”. Nu trece mult şi grijile şi zgomotul lumii încep să apese din nou asupra sufletului meu. Totuşi, nu sunt trist pentru că ştiu că, asemenea părinţilor din mănăstire, şi eu sunt chemat să fiu ascet. Continuare…
Cea dintâi treaptă a renunţării: milostenia
Adaugat la ianuarie 12, 2015 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Ioan Gura de Aur
Aş fi mulţumit acum, dacă v-aş putea învăţa să nu fiţi zgârciţi, să pricepeţi frumuseţea milosteniei şi îndatorirea de a da ceva din ceea ce aveţi.
De veţi pune în lucrare aceste îndrumări, prea iubiţii mei, ridicaţi-vă curând la şi mai mari învredniciri. Acum se cade să lepădăm de la noi luxul prisoselnic, să ne mulţumim cu normalitatea, să ne deprindem a câştiga, prin muncă dreaptă, toate cele de trebuinţă.
Continuare…
Ce sunt plăcerile? Care din ele sunt inocente şi care vinovate?
Adaugat la decembrie 22, 2014 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Iosif Vatopedinul
Plăcere este tot ceea ce face plăcută viaţa şi ne-o îndulceşte. Plăcerile sunt de două feluri, aşa cum şi firea noastră este îndoită. Suntem constituiţi din trup şi suflet şi fiecare element are părţile lui constitutive şi simţurile corespondente, iar plăcerile aparţin ambelor părţi ale firii omeneşti. Există, aşadar, plăceri trupeşti, care se fac simţite prin intermediul mădularelor trupului, şi plăceri duhovniceşti, care ţin de universul nostru sufletesc şi duhovnicesc.
Continuare…
Vârsta tulbure a tinereţii
Adaugat la decembrie 17, 2014 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Teofan Zavoratul, Tinerii
Curgerea vieţii noastre este zăgăzuită de vârsta tulbure a tinereţii. E vremea în care viaţa trupului şi a sufletului dă în clocot. Un copil, un băiat, trăieşte liniştit; un om matur are doar câteva izbucniri mai năprasnice; iar cei împodobiţi cu părul alb deja alunecă spre tihnă. Doar tinereţea clocoteşte de fierberea vieţii.
Continuare…
Virtutea trebuie învăţată treptat
Adaugat la decembrie 10, 2014 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Ioan Gura de Aur
Asemuiţi-vă în deprinderea virtuţii pruncilor. Ei învaţă, mai întâi, forma regulată a literelor, şi aşa, pornind de la acestea, propăşesc pe calea cititului. Să facem ca ei.
Să învăţăm, mai întâi, să nu jurăm strâmb, să nu bârfim, să nu cârtim.
Apoi, să trecem, ca să zic aşa, la altă linie, să nu mai fim invidioşi, lacomi, beţivi, brutali, leneşi.
Continuare…
Rugăciunea minţii şi creştinii din lume
Adaugat la decembrie 2, 2014 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Iosif Vatopedinul
Mereu se pune întrebarea: e posibil ca aceia care trăiesc în lume să se îndeletnicească cu rugăciunea minţii? Pentru cei care întreabă, vom răspunde afirmativ. Da, este posibil. Ca să fie înţeles îndemnul nostru de către cei interesaţi, precum şi demonstraţia, pentru necunoscători, voi lămuri pe scurt acest subiect, astfel încât să nu mai fie preocupaţi de interpretările diferite ale “rugăciunii minţii” şi de definirea acesteia.
În general, rugăciunea este singura lucrare şi virtute deopotrivă necesare şi obligatorii pentru întreaga fire cuvântătoare, simţitoare şi înţelegătoare, omenească şi îngerească, de aceea ni se şi porunceşte să o lucrăm neîncetat.
Rugăciunea nu se împarte dogmatic în tipuri şi moduri, dar, după spusele Sfinţilor noştri Părinţi, fiecare tip şi mod de rugăciune este folositor, fiind de ajuns să nu afle omul în vreo rătăcire sau influenţă demonică. Scopul acestei lucrări atotvirtuoase este să îndrepteze şi să păstreze mintea omului la Dumnezeu. Pentru aceasta, aşadar, Părinţii ne-au pus la îndemână cele mai uşoare moduri simplificând rugăciunea, astfel încât mintea noastră să se îndrepteze şi să rămână la Dumnezeu într-un chip cât mai simplu şi statornic. Continuare…
