Romana

Русский

Cu noi este Dumnezeu!

Informatii Utile


Categorii articole:



Sfîntul Apostol Tadeu, unul din cei 70

septembrie 3, 2007 Categoria: Calendar

septembrie 3, 2020

Sfîntul Apostol TadeuSfîntul Apostol Tadeu a fost din cetatea Edesa. El era evreu de neam şi cunoştea desăvîrşit dumnezeiasca Scriptură a Legii Vechi. Şi s-a suit în Ierusalim la închinăciune în zilele Sfîntului Ioan Botezătorul şi s-a minunat auzind propovăduirea lui şi văzînd îngereasca lui viaţă, şi a fost botezat de către dînsul. După aceea, văzînd pe Domnul nostru Iisus Hristos în trup petrecînd cu oamenii şi auzind învăţătura Lui şi văzînd minunile Lui, s-a dus după Dînsul şi a fost numărat în ceata celor şaptezeci de apostoli mai mici, despre care se scrie în Evanghelie: Domnul a arătat şi pe alţi şaptezeci şi i-a trimis pe ei cîte doi înaintea feţei Sale, în toată cetatea şi locul, unde voia să meargă.

Iar după pătimirea cea de bunăvoie, după moartea Domnului şi după învierea cea de a treia zi şi înălţarea Lui la ceruri, Sfinţii Apostoli împărţindu-se în toată lumea la propovăduire, Sfîntul Tadeu s-a dus la Edesa, trimis fiind de Domnul. Pentru că aşa a făgăduit Domnul lui Avgar, domnul Edesei, mai înainte de patima Sa cea de bunăvoie, trimiţîndu-i pe mahramă închipuirea cea ne făcută de mînă a Preasfintei Sale feţe şi scriind către dînsul: „Cînd mă voi înălţa la Tatăl, voi trimite la tine pe unul din ucenicii Mei, care te va tămădui desăvîrşit de boala care te-a cuprins pe tine şi îţi va da viaţă veşnică ţie şi celor ce sunt cu tine”.

Deci Apostolul Tadeu, mergînd în cetatea Edesa, nu s-a arătat îndată stăpînitorului, ci mai întîi a intrat în casa unui evreu cunoscut al său, cu numele Tobie, şi fiind găzduit la dînsul, a început cu minune a face tămăduiri cu puterea lui Hristos, tămăduind toate bolile prin punerea mîinilor şi prin chemarea numelui Domnului. Deci, străbătînd vestea despre dînsul prin toată cetatea, au început a aduce la dînsul pe neputincioşii lor şi, văzînd tămăduirea lor cea grabnică ce se făcea de apostolul lui Hristos, se minunau foarte. Despre aceasta s-a vestit şi domnului Avgar, cum că un bărbat oarecare, venind de la Ierusalim, face multe minuni cu numele lui Iisus Hristos.

Deci Avgar îndată şi-a adus aminte de scrisoarea lui Hristos, Care-i făgăduia că are să trimită la dînsul pe unul din ucenicii Săi şi s-a gîndit în sine, zicînd: „Oare nu a venit acela pe care îi făgăduise lui să-l trimită?” Apoi, poruncind să-l cheme pe Tobie, a zis către dînsul: „Aud că în casa ta este un om din Ierusalim, care tămăduieşte toate bolile cu numele lui Iisus”. Tobie a zis: „Cu adevărat, stăpîne, oaspetele cel de la mine face multe minuni cu acel nume!” Domnul a zis: „Adu-l aici la mine”. Şi ducîndu-se Tobie la Sfîntul Tadeu, i-a zis: „Domnul acestei cetăţi m-a chemat şi mi-a poruncit să te duc la el, ca să-l tămăduieşti de bolile ce l-au cuprins!” Şi a zis Tadeu: „Cu adevărat eu sunt trimis la dînsul”. Iar a doua zi au mers amîndoi la domnul Avgar, fiind adunaţi acolo toţi boierii şi dregătorii lui.

Şi intrînd apostolul cu Tobie pe uşile palatului domnesc, şi domnul uitîndu-se la dînsul, a văzut faţa lui apostolească strălucind cu lumină şi, înspăimîntîndu-se, s-a sculat degrabă de la locul său şi i s-a închinat pînă la pămînt. Şi s-au mirat toţi cei ce stăteau de faţă, văzînd pe domnul că se închină la un străin; pentru că aceia nu vedeau strălucirea cea minunată care ieşea din faţa lui Tadeu. Deci domnul l-a întrebat pe Sfîntul Tadeu: „Oare tu eşti ucenicul lui Iisus, Fiul lui Dumnezeu, Care mi-a făgăduit prin scrisoare să-mi trimită pe unul din ucenicii Săi, ca să-mi dea sănătate desăvîrşită neputinţei mele şi viaţă veşnică, mie şi celor ce sunt cu mine?” Apostolul lui Hristos a răspuns: „De vreme ce ai pus mare nădejde spre Domnul meu Iisus Hristos, de aceea am venit la tine, fiind trimis de Dînsul. Şi dacă credinţa ta către El se va înmulţi mai mult în tine, toate cele dorite de tine vor fi după credinţa ta”.

Avgar a zis: „Am crezut atîta într-însul, încît am voit să adun puterea oştii şi să merg asupra iudeilor care L-au răstignit pe El, ca să răzbun asupra lor răutatea aceea şi să-i pierd cu desăvîrşire. Dar stăpînirea romană, sub care suntem, m-a oprit”. Sfîntul Tadeu a zis: „Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos n-a avut trebuinţă de ajutorul omenesc în vremea pătimirii Sale de la iudeii cei zavistnici şi răi; căci putea să pună înaintea Sa legiuni de îngeri, dar, împlinind voia Părintelui, a pătimit pentru mîntuirea a toată lumea. Iar după împlinirea voii Părintelui Său, S-a suit către Dînsul la ceruri cu slavă şi a şezut de-a dreapta Lui, şi nu are trebuinţă ca cineva să-L răzbune pe El asupra vrăjmaşilor Lui, avînd El însuşi putere peste toţi, ca să judece viii şi morţii, şi fiecăruia să-i răsplătească după faptele lui”.

Deci vorbind mult despre Hristos Dumnezeu către Avgar şi către cei ce erau cu dînsul, Sfîntul Tadeu l-a adus la desăvîrşita credinţă şi l-a botezat. Atunci Avgar a cîştigat în Sfîntul Botez tămăduire de lepra pe care o avea rămasă pe faţa sa după cea dintîi vindecare, căci mai înainte era lepros peste tot trupul, şi cînd s-a adus la el scrisoarea lui Hristos şi chipul cel nefăcut de mînă al Preasfintei feţe a Lui, atunci i-a fost cea dintîi tămăduire, curăţindu-i-se trupul de lepră, rămînînd numai o mică parte – cu dumnezeiască rînduială -, pe faţa lui, pînă la venirea apostolului Tadeu.

Iar cealaltă tămăduire desăvîrşită a lui, nu numai cea trupească, dar şi cea sufletească, s-a făcut prin venirea apostolului şi prin Sfîntul Botez, cînd a ieşit din sfînta scăldătoare cu totul întreg şi sănătos. Deci s-a botezat domnul Avgar cu toată casa sa; asemenea s-au botezat şi ceilalţi care văzuseră minunile şi cîştigaseră tămăduire de neputinţele lor. Apoi Sfîntul Apostol Tadeu a poruncit domnului Avgar să adune pe toţi locuitorii cetăţii şi să asculte cuvîntul lui Dumnezeu.

Deci a doua zi s-a adunat tot poporul, iar Tadeu, apostolul lui Hristos, stînd pe un loc înalt, a început a le bine vesti pe Unul adevăratul Dumnezeu, Care a făcut cerul şi pămîntul, toate cele văzute şi nevăzute, cu atotputernica Sa tărie, şi cum Fiul lui Dumnezeu S-a pogorît din cer pe pămînt, prin cea negrăită întrupare pentru mîntuirea omenească, şi a pătimit de voie, a murit, a înviat şi S-a înălţat la ceruri, şi a pregătit celor buni răsplătire veşnică la ceruri, iar celor răi pedeapsă nesfîrşită în iad. Asemenea, le-a spus şi toate celelalte taine ale mîntuirii noastre prin cuvinte pe larg. Iar popoarele au crezut cuvintele apostolului, de vreme ce au văzut şi minunile lui, căci vedeau pe domnul lor tămăduit şi pe ceilalţi mulţi; deci au început a slăvi pe Hristos, cerînd Sfîntul Botez.

Astfel s-a luminat prin botez cetatea Edesa prin sfînta credinţă cea întru Domnul nostru Iisus Hristos; deci s-au zidit biserici şi s-au pus preoţi, prin punerea mîinilor apostolului. Iar domnul Avgar, vrînd să mulţumească Sfîntului Apostol Tadeu pentru tămăduirea sa, i-a dat lui mult aur, dar sfîntul n-a primit, zicînd: „Dacă pe ale noastre le-am lăsat, apoi cum să vrem să le primim pe cele străine?”

Deci întărind în Edesa sfînta credinţa şi pe toate rînduindu-le bine, Sfîntul Apostol Tadeu s-a dus în Mesopotamia, şi luminînd acolo pe mulţi şi zidind multe biserici, străbătea pretutindeni cetăţile Siriei, ostenindu-se cu buna vestire a lui Hristos. Apoi, mergînd la Virit, cetatea Feniciei, propovăduind şi botezînd pe mulţi, s-a odihnit întru Domnul.

Notă. Să se ştie că acest Sfînt Tadeu este altul decît Sfîntul Iuda Tadeu, care s-a numit Levi, unul din cei doisprezece apostoli, a cărui pomenire este în 19 zile ale lunii iunie; dar în Prolog şi în Sinaxar s-a scris în această zi despre Tadeu cel de acum, astfel: „Pomenirea Sfîntului Tadeu care s-a numit şi Levi”. Dar această numire de Levi nu este a acestui Sfînt Tadeu, ci a celui dintîi, care este din cei doisprezece apostoli, precum scrie la Evanghelistul Matei, în capitolul 20. Acest lucru l-a arătat luminos Nichifor Calist, scriitorul grec de istorii bisericeşti, în a doua sa carte, în capitolul 40, scriind astfel despre aceşti doi cu numele de Tadeu: „Dumnezeiescul Iuda, nu Iscarioteanul, ci altul, care avea îndoită numire, Tadeu şi Levi, fiul lui Iosif şi fratele lui Iacob cel aruncat de pe aripa bisericii, mai întîi a cercetat Iudeia şi Galileea, Samaria şi Idumeea, apoi cetăţile Arabiei şi părţile Siriei şi ale Mesopotamiei, vînîndu-le cu mreaja Sfintei Evanghelii; iar mai pe urmă a mers în Edesa, cetatea lui Avgar, unde mai înainte celălalt Tadeu – unul din cei şaptezeci – a propovăduit pe Hristos. Acolo, de nu ajungea ceva din slujba celuilalt, a împlinit el bine”. Acestea scrie Nichifor despre cei doi cu numele Tadeu, dintre care cel dintîi care este din cei 12 Apostoli, îl numeşte Levi, iar pe celălalt, adică pe acesta ce este din cei 70, numai Tadeu, nu şi Levi. încă şi Sfîntul Evanghelist Matei a fost numit Levi, iar de ce s-a făcut aceasta, caută viaţa lui, în 16 zile ale lunii noiembrie.

Lasa un comentariu

Completeaza casutele de mai jos pentru a adauga un comentariu.

Name (required)

Email (required)

Comentariul