Să nu ne lăsăm doborâţi de încercări

ianuarie 21, 2019 Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Ioan Gura de Aur

Tristețea cea fără hotare e mai stricătoare decât orice licoare diavolească. Dacă diavolul izbutește a pune mâna pe unele suflete, cu ajutorul ei o face. Îndepărtați-o şi nu veți avea habar de el.

Dar cum putem să ne scăpăm de tristețe? Ci eu, vă voi întreba: De ce n-am putea să ne scăpăm de ea?

De ați săvârșit desfrânare sau ucidere, sau orice altă fapta de acestea care închid poarta împărăției cerurilor, fiți triști, mâhniți-vă, nimeni nu vă împiedică. Dar dacă, din mila Domnului, ați stat departe de asemenea crime, de ce să vă neliniștiți sufletul zadarnic?

Dumnezeu a așezat tristețea printre simțămintele firii noastre, nu ca să ne lăsăm ei cu ușurătate, fără rost, în clipa încercării, nici ca să ne abandonăm pe noi înșine – ci ca să scoatem din acest simțământ cel mai mare dintre foloase. Şi cum vom putea, oare, scoate asemenea foloase? (…)

Timpul tristeții nu-i atunci când suntem nefericiți, ci acela în care săvârșim răul. Dar noi, noi am răsturnat îndreptarul acesta, timpurile le-am schimbat. Când săvârșim mulțime de greșeli, nu simțim nici cel mai mic disconfort – iar de ni se întâmplă să suferim, de te miri-unde, vreo împotrivire, iată-ne abătuţi, loviţi de mâhnire, gata de a sfârși cu viața aceasta – şi a ne scăpa de ea.

Pentru aceasta tristețea pare a fi lucru supărător şi greu de dus, ca şi mânia şi pofta trupească. Cei ce se leapădă acestor simțăminte pe nedreptul şi fără rost, le-au făcut să-şi piardă din însemnătatea lor. Ca şi cu leacurile pe care le dau doctorii. Când aceste leacuri nu sunt date pentru bolile cărora se potrivesc şi pentru care au fost pregătite, ci altora – departe de a despovăra de suferința lui, dimpotrivă îi măresc răul.

Așa lucrează tristețea. Cum ea e o terapie în stare – putem spune – de a curăți răul din noi, dacă cuprinde un suflet trândav, încărcat de grele păcate, ea îi aduce buna slujire, dar de se sălășluiește într-un suflet care luptă şi se zbate, care trudește, care are griji şi suferă, în loc de a-i ajuta, îi aduce mari stricăciuni, făcându-l mai slab şi ușor de doborât.

Așa, scriind acelora care se țineau tari în credința, Pavel le zicea: „Bucurați-vă totdeauna în Domnul, vă zic mereu, bucurați-vă!”… Dar acelora care erau destrămați, mândri, cârtitori, le zicea: „Sunteți plini de trufie…” Cel ce-i împovărat de păcate, să folosească aceasta terapie, ca să se elibereze şi să se ușureze, dar acel care-i sănătos, de ce şi-ar ruina fericita-i sănătate prin tristețe?

Sfântul Ioan Gură de Aur
/ioanguradeaur.ro/