Despre moarte, înviere şi viaţa de apoi
Adaugat la aprilie 23, 2014 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti
După cum, de altfel, a spus-o şi Nietzsche, nu are importanţă viaţa veşnică [în sine], ci faptul ca eu să fiu viu, veşnic. Sau altfel spus: nu mă interesează supravieţuirea [singulară] în veşnicie a vreunei părţi a fiinţei mele, a sufletului, de pildă. Asta nu este tocmai similar cu a avea existenţă veşnică, că voi putea să mă bucur, să iubesc, să mă desfăt sufleteşte şi trupeşte de ceilalţi…
Faptul acesta, anume că esenţa omului nu este doar sufletul, constituie de altfel şi revoluţia umanistă pe care o aduce creştinismul. Înainte de creştinism, Platon considera trupul drept mormânt al sufletului, iar Socrate se bucura înainte de a muri pentru că, zicea el, sufletul lui urma să se elibereze din închisoarea trupului…
În antiteză, aşadar, cu această viziune, în creştinism, încă din primul veac, noţiunea de ”chip al lui Dumnezeu” se aplica şi trupului, fiind considerat de aceeaşi valoare ontologică cu sufletul. Creştinismul a vorbit despre om ca ”întreg”, adoptând cea dintâi abordare holistică a omului. Deşi noţiunea biblică de ”suflet” înseamnă, într-adevăr, ”întregul”, adică deopotrivă trupul şi ceea ce numim astăzi ”suflet”, în tot Occidentul, datorită lui Augustin, a fost foarte dificil să fie percepută această dimensiune. În Occident a predominat acel cogito ergo sum, iar nu cunoscutul iubesc, deci exist, specific spiritualităţii răsăritene.
Omul se va mântui aşa cum este: întreg, cu sufletul şi trupul. Acesta este şi motivul, de altfel, pentru care primii creştini stârniseră furia filosofilor, care îi caracterizau pe creştini ca fiind ”materialişti”. Continuare…
Gândurile păcătoase
Adaugat la aprilie 15, 2014 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Efrem Vatopedinul, Interviuri
Cunoscuta revistă rusească “Slavianka” a publicat un interviu cu arhimandritul Efrem, egumenul Sfintei Mari Mănăstiri a Vatopedului, pe tema “Gândurile păcătoase”. Gheronda Efrem, care este cunoscut tuturor datorită profunzimii cuvântului său duhovnicesc şi clarităţii cu care descrie cele mai subtile sensuri spirituale, încearcă să ne ofere o imagine cât mai limpede a ceea ce numim gânduri păcătoase, subliniind faptul că uneori anumite gânduri ne întăresc duhovniceşte.
Continuare…
Stricăciuni legate de bogăţie şi de sărăcie
Adaugat la aprilie 11, 2014 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Ioan Gura de Aur
Cercetaţi cu băgare de seamă necazurile bogăţiei şi ale sărăciei, sau, mai degrabă, nu ale bogăţiei şi ale sărăciei, ci ale celor ce sunt bogaţi sau săraci.
Să vedem în care din aceste două stări suntem mai bine înarmaţi pentru mântuirea noastră. Care credeţi că este păcatul alipit sărăciei? Minciuna. Dar bogăţiei? Trufia, mama tuturor păcatelor, care a făcut pe diavol ceea ce este, ceea ce nu era la început.
Continuare…
Cuviosul Porfirie – Despre Antihrist şi 666
Adaugat la aprilie 8, 2014 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti
L-am întrebat într-o zi, în chilia lui:
”Părinte, în ultima vreme se vorbeşte mult despre 666, despre venirea lui antihrist care se apropie – unii susţin chiar că a şi venit; se vorbeşte de asemenea mult despre pecetluirea electronică a mâinii drepte sau a frunţii, despre confruntarea dintre Hristos şi antihrist şi despre zdrobirea celui din urmă, despre a Doua Venire a Domnului. Sfinţia-voastră ce spuneţi de toate acestea?”.
Părintele a răspuns:
”Ce să spun? Eu nu spun că am văzut-o pe Maica Domnului, că va avea loc război şi altele asemenea. Ştiu că va veni antihrist, că va avea loc a Doua Venire a Domnului, dar când vor fi acestea, nu ştiu. Mâine? Peste 1000 de ani? Nu ştiu. Dar nu mă neliniştesc din pricina asta, căci ştiu că ceasul morţii înseamnă pentru fiecare din noi a Doua Venire a Domnului. Iar ceasul acesta este foarte aproape”.
Continuare…
Ce anume face raiul, rai şi iadul, iad?
Adaugat la martie 26, 2014 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti
În învăţătura tipic neortodoxă, iadul este un loc creat de Dumnezeu unde cei răi sunt surghiuniţi pentru a fi chinuiţi pentru veşnicie. Cei osândiţi sunt despărţiţi spaţial de Dumnezeu, de Împărăţia Sa, de poporul Său şi de iubirea Sa. Dar în concepţia creştin-ortodoxă, atât raiul cât şi iadul nu sunt spaţiale, ci relaţionale. Prin urmare, scopul creştinului nu este de a merge în rai, ca într-un loc, ci mai degrabă să crească în adâncirea comuniunii cu Dumnezeu prin dobândirea Duhului Sfânt, începând din această viaţă şi continuând pentru veşnicie. Continuare…
Îndrumarea puterilor în creştere ale sufletului şi trupului
Adaugat la martie 12, 2014 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Familia, Teofan Zavoratul
Mai întâi se stârnesc trebuinţele trupului, rămânând într-o stare de lucrare neîncetată până la moarte. Este de cea mai mare însemnătate ca ele să fie ţinute în frâul cuvenit şi întărite cu puterea obişnuinţei, pentru ca mai târziu să avem cât mai puţină tulburare din partea lor.
Continuare…
Dragostea – Gheronda Iosif Vatopedinul
Adaugat la februarie 21, 2014 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Iosif Vatopedinul
1. Desăvârşita dragoste este născută din nepătimire, nepătimirea este născută de nădejdea în Dumnezeu; pe nădejde o naşte răbdarea şi mărinimia. Pe acestea le naşte înfrânarea; înfrânarea este născută de frica dumnezeiască. Pe aceasta o naşte credinţa în Dumnezeu.
2. Cel care-L iubeşte pe Dumnezeu îl iubeşte, fără doar şi poate, şi pe aproapele său. Un astfel de om se scârbeşte de lăcomie; îşi economiseşte banii săi potrivit voii lui Dumnezeu şi îi împarte acelora care au nevoie.
Continuare…
Înrâurirea părinţilor asupra copilului
Adaugat la februarie 11, 2014 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Familia, Teofan Zavoratul
Sufletul pruncului nu cunoaşte, ca să spunem aşa, încă nici o mişcare în primele lui zile, luni şi chiar ani. Este cu neputinţă să i se poată transmite ceva pe care să şi-l însuşească prin mijloacele obişnuite de redare a cunoştinţelor, dar poate fi influenţat în alt fel.
Există un anumit fel de convorbire între suflete care se face prin inimă. Un suflet îl mişcă pe celălalt prin simţăminte. Uşurinţa de a lucra o astfel de înrâurire asupra sufletului unui prunc atârnă în chip nemijlocit de deplinătatea şi profunzimea simţămintelor părinţilor pentru copil, într-un fel, tatăl şi mama trec în copil, punându-şi tot sufletul pentru bunăstarea lui. Iar dacă sufletul le este pătruns de evlavie, nu se poate ca într-un anume fel aceasta să nu influenţele pe copil.
Cel mai bun mijloc pentru a realiza aceasta sunt ochii. Căci în timp ce în celelalte simţuri sufletul rămâne tăinuit, ochii îşi deschid privirea lor către cei din jur. Ei sunt locul de întâlnire a unui suflet, cu celălalt. Fie ca aceste deschideri să folosească trecerii simţirii sfinte din sufletele mamei şi tatălui în sufletul copilului; căci ele nu pot decât să ungă inima pruncului cu acest untdelemn sfânt. Continuare…
Rugăciunea – Gheronda Iosif Vatopedinul
Adaugat la februarie 5, 2014 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Iosif Vatopedinul
1. Cel care nu are rugăciune izbăvită de gândurile viclene, acela este ca şi cum ar merge la război fără armă. Rugăciune o înţeleg pe aceea care se face neîncetat în adâncul sufletului, astfel încât, prin chemarea lui Hristos, satana, care luptă în ascuns, să fie biciuit şi ars.
2. Diavolul, ca un leu care răcneşte, merge împreună cu puterile sale, căutând pe cine să înghită. Aşadar, luarea aminte la inimă, trezvia, împotrivirea faţă de gândurile viclene şi rugăciunea către Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, să nu înceteze niciodată. Pentru că un ajutor mai bun în afara lui Iisus nu vei afla în toată viaţa ta. Numai Domnul, ca Dumnezeu ce este, cunoaşte vicleniile, meşteşugurile şi uneltirile dracilor.
Continuare…
Comuniunea din desert si singuratatea din orase
Adaugat la ianuarie 31, 2014 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Tinerii
Spre sfarsitul secolului al XVIII-lea, Sfantul Cosma Etolianul a prezis ca va veni un timp in care omul va trebui sa calatoreasca vreme de cateva zile, spre a putea intalni un alt om, pe care sa-l poata imbratisa ca pe un frate. Traim intr-o vreme in care acest lucru deja se intampla. Omul contemporan, in singuratatea lui, experiaza stari patologice grele: angoasa, anxietate si suferinte interioare. El este turmentat si, la randul lui, ii turmenteaza pe ceilalti.
Continuare…
