Naşterea de prunci şi planingul familial

Adaugat la iunie 11, 2009 de Victor
Categoria: Andrei Andreicut, Articole, Avort, Familia, Tinerii

Căsătoria nu-i un mijloc lesnicios de a dobîndi plăceri şi nici o asigurare împotriva neputinţelor de la bătrîneţe. Ea este comuniune şi dăruire. Cei doi soţi călătoresc împreună înspre rai şi, primind binecuvîntarea cerului, devin rodnici născînd copii. A avea copii înseamnă a primi binecuvîntarea lui Dumnezeu în casa ta. Cînd vezi o mamă cu pruncul în braţe trebuie să te gîndeşti la cuvintele Domnului Hristos: „cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine mă primeşte” (Matei 18, 5).

Odinioară, în condiţii materiale modeste, casa creştinului era plină de prunci. Peste ani, pruncii crescuţi în sărăcie şi-n credinţă, îşi vor aduce aminte cu mult drag de părinţii şi de casa părintească.

Continuare…

„Iubeşte-l pe aproapele tău ca pe tine însuţi” – Interviul Mitropolitului Vladimir pentru politik.md

Adaugat la iunie 5, 2009 de Victor
Categoria: Articole, Biserica si societate, Interviuri

– Înalt Prea Sfinţite Vladimir, cum apreciaţi viaţa bisericească din R. Moldova?

Anul 2009, pentru mine este un an aniversar deoarece de 20 de ani mă aflu la cîrma Bisericii Ortodoxe din Moldova. Am ajuns într-o perioadă favorabilă, binecuvîntată şi cu frumoase realizări pentru spiritualitatea noastră dreptmăritoare din acest spaţiu. S-au rupt lanţurile atee, au început să se redeschidă sute de biserici şi mănăstiri, dar mai sunt încă foarte multe de înfăptuit şi cu multe probleme ne confruntăm la zi.

Una dintre ele este renovarea lăcaşurilor sfinte, iar alta menţinerea unei vieţi sănătoase în spirit duhovnicesc. Am avut cîndva criză de slujitori, deoarece nu erau şcoli teologice şi nu avea cine să-i instruiască, astăzi ne bucurăm că avem cadrele, şcolile noastre.
Continuare…

Prietenia şi căsătoria

Adaugat la iunie 4, 2009 de Victor
Categoria: Andrei Andreicut, Articole, Familia, Morala, Tinerii

Zi de zi întîlnim în cale tineri, băieţi şi fete, plini de viaţă. Se manifestă fiecare în funcţie de temperamentul şi manierele pe care a reuşit să şi le însuşească. Oricum s-ar manifesta îi privim cu drag şi cu nădejde.
Ne gîndim cum în urmă, cînd eram de vîrsta lor şi, la terminarea liceului, le lăsam prietenilor scrise pe îndătinata amintire cu promoţia din care făceam parte, cîteva versuri: „Născut dintr-un crîmpei de soare,/ Şi o fărîmă de pămînt,/ Firul curat, gingaş şi sfînt,/ Îmboboceşte şi dă-n floare”.
Timpul a trecut, modul nostru de a privi lucrurile ar putea părea anacronic, dar fiinţa omenească a rămas aceeaşi. Mai mult, Dumnezeu a rămas Acelaşi: „Iisus Hristos, ieri şi azi şi în veci, este acelaşi” (Evrei 13, 8). Continuare…

Neajunsurile duhovniceşti ale începătorilor

Adaugat la iunie 2, 2009 de Victor
Categoria: Arsenie Boca, Articole, Cuvinte duhovnicesti

Înclinaţii spre trufie

Mai curînd vor să dea lecţii decît să primească. Ei osîndesc în inima lor pe cei ce nu pricep credinţa după felul lor şi această simţire, mai întîi tăinuită, o scot la iveală prin cuvinte şi atunci ţi se pare că auzi pe fariseul care crede că preamăreşte pe Dumnezeu lăudîndu-se cu faptele sale şi dispreţuind pe vameşul. Asta înseamnă să faci pe voia diavolului. Acestea toate împing sufletul la mîndrie şi la trufie. Acestea nu sunt de nici un folos începătorilor (dar şi că ele îi schimbă în păcate). Căci nu pot să se mai sufere unul pe altul, şi dacă se găseşte vreun concurent ca să-l înjosească pe aproapele său, aceste lucruri îi plac. Vor vedea paiul din ochiul fratelui lor, dar bîrna din ochiul lor nu o vor vedea; ei vor strecura ţînţarul altora şi vor înghiţi cămila lor.
Continuare…

Cuvînt adresat părinţilor creştini de Ziua Copilului

Adaugat la iunie 1, 2009 de Victor
Categoria: Articole, Familia

„Lăsaţi copiii să vină la Mine”
(Luca 18,16).

Exact aceasta este cea mai mare datorie a părinţilor creştini: să-i călăuzească pe copiii lor către Mîntuitorul Hristos.

Împlinirea acestei misiuni sfinte se realizează prin aducerea copiilor la biserică, unde intră în strînsă legătură cu învăţătura de credinţă ortodoxă şi cu Sfintele Taine, unde învaţă să-l iubească pe Hristos şi să urmeze învăţăturilor Sale. Drumul care duce spre Hristos se întemeiază pe educaţia creştin ortodoxă.

Despre copilul Iisus la vîrsta de doisprezece ani aflăm că mergea cu părinţii săi să se închine la templul din Ierusalim şi că le era supus: „…sporea cu înţelepciunea şi cu vîrsta şi cu harul la Dumnezeu şi la oameni” (Luca 2, 52). Acesta este modelul pe care trebuie să îl urmeze fiecare copil. Pe acesta trebuie să-l imite.
Continuare…

Cum se realizeaza avortul?

Adaugat la mai 29, 2009 de Victor
Categoria: Articole, Avort

Avortul prin chiuretaj

Este metoda cea mai des utilizata la noi in tara. Procedura incepe prin dilatarea colului uterin pentru ca medicul sa poata patrunde cu insrumentele necesare in cavitatea uterina. Cu ajutorul chiuretei, un instrument care seamana cu un cleste, se extrage copilul, care este, astfel, rupt in bucati. Se „reconstituie”, apoi, copilul cu ajutorul fragmentelor extrase pentru a vedea daca a fost extras in totalitate. Dupa ce se extrag toate fragmentele copilului, se scoate placenta.
Prin aceasta metoda pacienta pierde mult sange si se ajunge frecvent la infectii, perforari uterine, soldate uneori cu extragerea uterului sau chiar cu moartea femeii.
Continuare…

Cugetarea corectă se întemeiază pe doctrina ortodoxă

Adaugat la mai 27, 2009 de Victor
Categoria: Andrei Andreicut, Articole, Biserica si societate, EUtopia, Morala

Acţiunile noastre bune sau rele se sprijină pe cugetare, pe felul în care gîndim. Iar o cugetare corectă se sprijină pe o învăţătură de credinţă adevărată, dreaptă.
De fapt Creştinismul nu-i o teorie, nu-i numai o doctrină sau o speculaţie filozofică, ci este un mod de viaţă, întrupat prin fapte. După cum îi arată şi numele, Creştinismul este religia întemeiată de Hristos. Or, Hristos spune răspicat: „Eu am venit ca viaţă să aibă şi din belşug să aibă” (Ioan 10,10).
Totuşi modul de viaţă creştin se întemeiază pe o doctrină, pe o învăţătură de credinţă, pe o dogmă. Creştinismul este „duh şi viaţă” (Ioan 6, 63). Mai întîi duh şi apoi viaţă. Înainte de a lucra şi de da norme de acţiune Iisus a propovăduit. Continuare…

Despre Duhul Sfînt (II)

Adaugat la mai 26, 2009 de Victor
Categoria: Articole, Catehism

238. Harul este numai al Duhului Sfînt, sau şi al celorlalalte persoane dumnezeieşti?

Lucrarea aceasta numită har e comună tuturor celor trei persoane dumnezeieşti, pornind ca orice lucrare din fiinţa dumnezeiască, care e a tuturor celor trei persoane. De aceea e numit şi har al lui Dumnezeu, sau mai ales al lui Hristos, căci Hristos Îl trimite pe Duhul în noi. „Harul Domnului nostru Iisus Hristos… să fie cu voi cu toţi” (II Cor. 13, 14). Sau: „Har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul nostru Iisus Hristos” (Gal. 1, 3). De aceea prin harul care vine în noi, toate cele trei persoane dumnezeieşti se sălăşluiesc în noi. Dar întrucît Duhul e Acela care leagă harul de noi, harul se numeşte, cu deosebire, harul Duhului sau chiar Duh, pentru ca uşor poate fi numit cel care lucrează în locul lucrării sale. Astfel, a avea cineva Duhul lui Hristos în sine (Rom. 8, 9) înseamnă a avea harul Duhului Sfînt.
Continuare…

Acţiunile bune sau rele se sprijină pe cugetare

Adaugat la mai 23, 2009 de Victor
Categoria: Andrei Andreicut, Articole, Cuvinte duhovnicesti, Tinerii

Dorinţele noastre nobile sau ticăloase, statornicite întîi în gînd şi apoi puse în practică, îşi au izvorul în cugetare. „Puterii de cugetare, spune Sfîntul Ioan Damaschin, îi aparţin judecăţile, sentimentele, impulsurile spre acţiune, aversiunile şi evitările acţiunii. În chip special îi aparţin înţelegerea celor spirituale, virtuţile, ştiinţele, principiile artelor, puterea de deliberare şi puterea de alegere„.

Cînd este vorba de un lucru rău, la care cugetăm, pînă cînd n-am consimţit cu gîndul să-l facem, nu este păcat. Cît timp ne luptăm, nu păcătuim. Cînd în minte am plecat steagul începe păcatul. În minte cugetăm la un anume lucru, bun sau rău, pe care îl voim. „După voinţă vine cercetarea şi gîndirea. Şi după acestea, dacă lucrul este în puterea noastră, urmează sfatul (δολη) adică deliberarea (δολευτις). Deliberarea este o dorinţă examinatoare a acelora care sunt în puterea noastră de a le săvîrşi. Căci deliberăm dacă trebuie să ne apucăm de un lucru sau nu. Apoi judecăm ceea ce este mai bine; această operaţie se numeşte judecată (κριτις). Apoi suntem dispuşi şi iubim ceea ce a fost judecat pe temeiul deliberării; această operaţie se numeşte opinie (γνωμη) „¦ Apoi după dispoziţie urmează preferinţa, adică alegerea „¦ din două lucruri, care stau în faţă „¦ Apoi ne pornim spre faţă„. Continuare…

Voile lui Dumnezeu

Adaugat la mai 21, 2009 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Ioan Gura de Aur

Apostolul Pavel, care a cunoscut atîtea taine negrăite şi a urcat pînă la al treilea cer, în vreme ce cerceta voile şi judecăţile lui Dumnezeu, a simţit o ameţeală, ca şi cînd ar fi privit într-un abis. Străduin-du-se să caute adîncimea înţelepciunii lui Dumnezeu, s-a tulburat. S-a tulburat şi a încetat imediat cercetarea, spunînd: „Căci cine a cunoscut gîndul Domnului sau cine a fost sfetnicul Lui?” (Romani 11; 34).

Dacă Apostolul a întîmpinat în felul acesta voile lui Dumnezeu, noi de ce ne străduim în zadar să le cercetăm pe cele necercetate şi să le pătrundem pe cele nepătrunse? Să nu ajungem, rogu-vă, la un asemenea nivel de nebunie. Ci la fiecare nelămurire a noastră să ne aducem aminte şi să repetăm cuvîntul psalmistului: „Adînc nepătruns sunt judecăţile tale” (Psalmi 35, 6). Continuare…