Cuvînt la Duminica a XVIII-a după Rusalii
Adaugat la octombrie 23, 2016 de Victor
Categoria: Articole, Ioan Gura de Aur, Predici
„De acum înainte vei fi pescar de oameni” (Luca 5, 10).
Comportarea creştinului către greşelile aproapelui
Vă laud, prietenii mei, că nu încuviinţaţi uşurimea minţii şi lenevirea altora, şi prihăniţi aceste rele purtări, şi mă minunez de această rîvnă a voastră; însă doresc ca ea să fie amestecată şi măsurată cu blîndeţe şi cu iubirea aproapelui.
O rîvnă fără băgare de seamă şi fără de blîndeţe nu este rîvnă, ci urgie, şi sfătuirea fără iubirea aproapelui este o nepriinţă şi amărăciune.
Continuare…
Predică la Acoperămîntul Maicii Domnului
Adaugat la octombrie 14, 2016 de Victor
Categoria: Articole, Ilie Cleopa, Predici
Părinţilor, fraţilor şi iubiţi credincioşi,
Sfînta şi dumnezeiasca Evanghelie a duminicii de astăzi este una din cele mai scurte Evanghelii de peste an. Are numai patru paragrafe, adică patru versete, dar această dumnezeiască Evanghelie, deşi e atît de scurtă, cu atît este mai înaltă şi aduce Bisericii lui Hristos cea mai înaltă şi mai desăvîrşită învăţătură pentru mîntuirea sufletelor omeneşti. În Evanghelia de astăzi se cuprinde toată mîntuirea omului, pe scurt, căci ea ne învaţă iubirea de vrăjmaşi. Nici un învăţător de lege de mai înainte n-a adus în lume o învăţătură aşa de desăvîrşită pentru mîntuirea oamenilor, precum cea cuprinsă în Evanghelia de astăzi, care este adusă de Însăşi Înţelepciunea şi Cuvîntul lui Dumnezeu, de Domnul Dumnezeul şi Mîntuitorul nostru Iisus Hristos, pentru noi, păcătoşii, şi pentru a noastră mîntuire. Noi ne gîndim că e cu neputinţă a se duce la îndeplinire cu lucrul învăţătura Evangheliei de astăzi. Dar nu este aşa; nu este deloc aşa. Bunul Dumnezeu şi Prea Sfîntul Mîntuitor niciodată n-a spus vreo învăţătură în lume care să nu se poată împlini de oameni. Căci El, fiind Dumnezeu desăvîrşit, ştie adîncul neputinţei firii omeneşti.
Continuare…
Sf. Isaac Sirianul despre „zeloţii” care nu-şi pomenesc ierarhii
Adaugat la octombrie 11, 2016 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti
Calea Duhului îl pune pe singuratic într-un climat de luptă, pentru care trebuie o înflăcărare, un „zel”, pe care [Sfântul] Isaac îl consideră bun. În scrierile sale sunt însă mai multe pasaje în care îi avertizează pe singuratici despre ceea ce numeşte în mod generic şi fără nici un adjectiv „zel” Continuare…
Predică la Duminica a XVI-a după Rusalii
Adaugat la octombrie 9, 2016 de Victor
Categoria: Articole, Ilie Cleopa, Predici
Şi a zis Domnul: Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine
ai fost credincioasă, peste multe te voi pune (Matei 25, 21)
Iubiţi credincioşi,
Una din învăţăturile ce le putem trage din Sfînta Evanghelie de azi este aceea că fiecare dintre noi avem datoria de a înmulţi talantul cel încredinţat nouă de Dumnezeu. Fiecare om are talantul său de la Dumnezeu şi nici unul nu este fără talant. Înmulţirea lui îi aduce mîntuirea cea veşnică a sufletului său, precum şi intrarea lui în Împărăţia Cerurilor, după cum zice Domnul în cuvîntul Său către cel ce a înmulţit talantul său: Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune, intră întru bucuria Domnului tău (Matei 25, 21).
Predică la Duminica a XV-a după Rusalii
Adaugat la octombrie 2, 2016 de Victor
Categoria: Articole, Ilie Cleopa, Predici
În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi proorocii (Matei 22, 40)
Iubiţi credincioşi,
În Sfînta şi dumnezeiasca Evanghelie de azi, Mîntuitorul nostru Iisus Hristos a arătat legiuitorului care L-a întrebat care este cea mai mare poruncă din Lege, că, toată Legea şi Proorocii se cuprind în dragostea de Dumnezeu şi cea de aproapele. Dumnezeiescul Ioan Evanghelistul arată că Dumnezeu este dragoste şi cel ce rămîne în dragoste, rămîne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămîne în el (I Ioan 4, 16).
Înălţarea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci a Domnului
Adaugat la septembrie 27, 2016 de Victor
Categoria: Articole, Sarbatori
Împărăţind în Roma Maxenţiu, persecutorul (307-312), făcea multă chinuire popoarelor, gonindu-i şi chinuindu-i nu numai pe creştini, dar şi pe păgînii săi ucigîndu-i şi jefuindu-le averile lor. Petrecea cu necurăţie, siluind casele celor de bun neam, şi era tuturor romanilor foarte greu şi urît, pentru acea tiranică, cumplită a lui viaţă şi prea spurcată. Deci, au trimis romanii, în taină, la împăratul Constantin (306-337) care petrecea atunci în Britania cu mama sa, Elena, rugîndu-l pe el să vină şi să-i scape de tiranul acela. Iar Constantin i-a scris mai întîi lui Maxenţiu, sfătuindu-l pe el prieteneşte să înceteze o tiranie ca aceea. Iar el nu numai că nu l-a ascultat pe dînsul şi nu s-a îndreptat, dar şi mai amar s-a făcut. S-a sculat chiar asupra lui Constantin, pe care toată oastea romanilor la împărăţie-l alesese, nevrînd ca să-l aibă deopotrivă cu sine la împărăţie. Pentru că Maxenţiu, cu de la sine putere s-a suit în Roma pe scaunul împărătesc, nu cu voinţa poporului; ci numai cu sprijinul cîtorva mai mari, cărora le-a făgăduit multe daruri şi cinste. Iar Constantin a fost ales împărat de către toţi cu un glas. Drept aceea, auzind Constantin că Maxenţiu tot neîndreptat petrecea, ba încă şi la alte fapte mai rele se întinde, s-a sculat şi a mers asupra lui cu război. Văzînd însă că puterea oştilor sale nu este de ajuns şi gîndind apoi la farmecele cele rele ale lui Maxenţiu, a început a se îndoi, pentru că ştia că Maxenţiu a vărsat mult sînge omenesc la facerea vrăjilor: mulţi băieţi, fete şi femei îngreunate a înjunghiat la jertfele diavolilor, căutînd milostivirea deşerţilor idoli, spre care nădăjduia. Deci, văzînd Constantin că la Maxenţiu era mare putere diavolească, a început a se ruga unui Dumnezeu care stăpîneşte cerul şi pămîntul, pe care şi neamul creştinesc îl cinsteşte, ca să-i dăruiască lui chip de biruinţă asupra prigonitorului. Drept aceea, rugîndu-se el cu osîrdie, i s-a arătat în amiazăzi chipul Crucii Domnului închipuit cu stele, strălucind mai mult decît soarele şi deasupra scris pe dînsul: „În acest semn vei învinge”. Continuare…
Cuvînt la Duminica a XIV-a după Pogorîrea Sfîntului Duh
Adaugat la septembrie 25, 2016 de Victor
Categoria: Articole, Ioan Gura de Aur, Predici
” Iar ei, nebăgînd de seamă, s-au dus: unul la holda sa, altul la negustoria sa” (Matei 22, 5)
Numai nebunul preferă bunurile pămînteşti celor duhovniceşti
Fierbinţeala este mare şi arşiţa verii foarte grea, dar rîvna voastră, prin aceasta, nu a slăbit, şi dorinţa voastră de a asculta cuvîntul lui Dumnezeu nu s-a înăbuşit. Aşa fac toţi rîvnitorii şi adevăraţii cinstitori ai învăţăturii cereşti. Din dragoste către cuvîntul lui Dumnezeu, ei suferă toate cu înlesnire, numai ca să-şi poată împăca această poftă nobilă şi duhovnicească; şi nici frigul, nici fierbinţeala, nici mulţimea treburilor, sau grămada grijilor, nici orice altceva nu poate să-i abată de la această rîvnă.
Continuare…
„Cât de mare este harul Duhului Sfânt în monahi!” – Sf. Siluan Athonitul
Adaugat la septembrie 24, 2016 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Pilde si povestiri, Siluan Athonitul
Pe 14 septembrie 1932 a avut loc la Muntele Athos un puternic cutremur de pământ. El s-a produs în timpul nopţii, la ceasul al patrulea [din noapte], în timpul privegherii praznicului înălţării Sfintei Cruci. Mă găseam în strană alături de părintele egumen, iar acesta stătea chiar lângă locul unde spovedea. O cărămidă s-a desprins din tavan şi a căzut în acest loc împreună cu mult moloz. Continuare…
Naşterea Maicii Domnului
Adaugat la septembrie 21, 2016 de Victor
Categoria: Articole, Sarbatori, Vietile Sfintilor
La puţine zile de la începutul anului bisericesc, pe 8/21 septembrie Biserica noastră sărbătoreşte Naşterea Preasfintei noastre Stăpâne Născătoarei de Dumnezeu şi Pururea Fecioarei Maria.
Despre acest eveniment Evangheliile tac. De altfel, aceeaşi tăcere se întinde şi asupra celei mai mari părţi a vieţii Maicii Domnului. Puţine sunt cuvintele ei care s-au păstrat în Evanghelii. Este de ajuns să luăm aminte că îndemnul ei către slujitori la minunea din Cana Galileii, „faceţi orice vă va spune” (Ioan 2, 5), sunt ultimele cuvinte ale Maicii Domnului pe care le menţionează Evangheliile. De atunci (minunea a avut loc la începuturile primului an al lucrării publice a Domnului), Maica Domnului a urmărit în tăcere lucrarea Fiului ei şi tot în tăcere şi-a înecat durerea la poalele Crucii Sale.
Aceste goluri din relatările Evangheliilor în legătură cu viaţa Preasfintei Maicii Domnului sunt întregite de scrieri apocrife. Acestea, scrise de autori evlavioşi şi îmbogăţite de fantezia lor, dau informaţii despre Naşterea ei, despre copilărie şi despre Adormire. Biserica a luat din aceste texte tradiţiile pe care le-a considerat adevărate şi le-a păstrat în rânduielile praznicelor, în imne şi în icoanele care s-au realizat pe temeiul acestora.
Continuare…
1/14 septembrie – Ce este „începutul indictionului”?
Adaugat la septembrie 14, 2016 de Victor
Categoria: Articole, Istoria Bisericii
Biserica lui Hristos prăznuieşte la 1/14 septembrie, începutul indictionului (din cuvântul latin indictio, declarare), adică începutul anului bisericesc. Termenul provine din obiceiul Împăraţilor romani de a stabili prin decret, la fiecare 15 ani, valoarea impozitului anual pentru această perioadă de timp, pentru întreţinerea armatei. Prin extindere, s-au numit indictioane şi ciclurile de 15 ani începute sub Caesar Augustus cu 3 ani înainte de naşterea lui Hristos.
Continuare…
