Părintele Sofronie Saharov: „nu există carieră în viața duhovnicească”
Adaugat la decembrie 11, 2017 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Sofronie Saharov
Munca, poziția socială ar trebui să nu aibă nicio importanță în relațiile dintre persoane. Privilegiul nu este pe plan exterior, ci interior; cel care iubește cel mai mult pe Dumnezeu, cel care se roagă cel mai mult, cel care se silește să împlinească cel mai mult poruncile, acela va fi cel mai aproape de Domnul. Este foarte important să vă eliberați mintea de orice gând de carieră. Nu există carieră în viața duhovnicească.
Continuare…
Responsabilitatea duhovnicului şi îndatoririle fiilor duhovniceşti
Adaugat la decembrie 7, 2017 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Ioan Krestiankin
Sarcina duhovnicului este măreaţă şi complexă. Măreaţă este şi răspunderea acestei ascultări, de a-şi însuşi moştenirea cea mare, chipul credinţei de neclintit, al nădejdii tari şi al iubirii evanghelice, ca prin acestea să doboare toate obstacolele care se ivesc în calea îndrumării fiului duhovnicesc după voia lui Dumnezeu. Primind la hirotonie crucea preoţească şi, odată cu aceasta, dreptul de a fi duhovnic, preotul primeşte şi poruncă de la Dumnezeu Care-i arată în ce chip să fie slujirea sa: Fă-te pildă credincioşilor cu cuvântul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credinţa, cu curăţia (I Timotei 4, 12).
Continuare…
Rugăciunea lui Iisus este desăvârșită
Adaugat la noiembrie 28, 2017 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Paisie Velicikovski
Această cale a rugăciunii duce mai repede spre mântuire, decât cea a psalmilor, canoanelor ori rugăciunilor obişnuite pentru cărturari. Precum este bărbatul desăvârşit pe lângă un adolescent, tot aşa şi această rugăciune este pe lângă cuvintele scrise de cărturar, adică pe lângă o rugăciune, scrisă în mod artificial.
Continuare…
Postul este cununa celor ce se înfrânează
Adaugat la noiembrie 27, 2017 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Post
Postul ocrotește toate virtuțile. Este începutul nevoinței duhovnicești, cununa celor ce se înfrânează, frumusețea fecioriei și a sfințeniei, strălucirea înțelepciunii, începutul vieții creștinești, maica rugăciunii, izvorul înfrânării și al chibzuinței. El ne învață isihia și precede toate faptele bune.” (Sfântul Isaac Sirul)
Continuare…
Soborul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil
Adaugat la noiembrie 21, 2017 de Victor
Categoria: Articole, Vietile Sfintilor
Soborul Sfinţilor îngeri se prăznuieşte de Biserică cu bună cinste după predaniile părinţilor insuflaţi de Dumnezeu, care au lepădat de mult credinţa cea rea a închinării de îngeri care era la eretici şi la închinătorii de idoli. Căci încă în Legea Veche, cînd poporul ales s-a depărtat de la Dumnezeu, a început a se închina idolilor făcuţi după asemănarea făpturilor văzute, cîte sînt în cer, sus şi pe pămînt, jos. Atunci oamenii aduceau soarelui jertfă de închinăciune ca lui Dumnezeu, precum şi lunii şi stelelor, pe care le socoteau că au suflet viu.
Tot cu astfel de închinăciune şi cu jertfe se închinau ei şi îngerilor, despre care lucru se pomeneşte în cărţile împăraţilor, unde zice: „Se cade a aduce tămîie lui Baal şi soarelui, lunii, planetelor şi la toată puterea cerului, adică îngerilor, căci aceştia sînt ostaşii cereşti”. Acea credinţă rătăcită a închinării de îngeri se înmulţise şi în zilele Sfinţilor Apostoli, pe care dezrădăcinînd-o Sfîntul Apostol Pavel, grăieşte astfel în Epistola sa către Coloseni: „Nimeni să nu vă amăgească pe voi, vrînd aceasta în smerita cugetare şi în slujba îngerilor, învăţînd cele ce nu ştiu, în deşert fiind îngîmfat de gîndirea trupului său şi neţinînd capul (adică pe Hristos)”.
Căci erau în acea vreme oarecare eretici care, arătîndu-se smeriţi şi cu mîndrie lăudîndu-se că urmează îngerilor prin înfrînare şi prin viaţa lor cea curată, învăţau a da asemenea închinăciune îngerilor ca şi lui Dumnezeu. După aceea s-au ivit alţii, care ziceau că îngerii sînt ziditori ai făpturii celei văzute mai presus şi mai cinstiţi decît Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ca nişte fiinţe fără de trupuri; iar despre Mihail ziceau că este Dumnezeul evreilor. Apoi alţii dîndu-se vrăjitoriilor, chemau pe diavoli şi le slujeau lor, numindu-i pe ei îngeri.
Viața să-ți fie ca un izvoraş curat, care să nu sece niciodată!
Adaugat la octombrie 23, 2017 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Sfintii de la Optina
Dragă N.! Nu fi ca o muscă sâcâitoare, care uneori zboară de jur-împrejur, iar alteori mai şi înţeapă, necăjind pe cei din jur, ci fii ca albina înţeleaptă, care primăvara îşi începe lucrul cu osârdie şi spre toamnă termină fagurii cu miere, dulci ca notele cântate cu măiestrie. De faguri te îndulceşti, iar notele le asculţi cu plăcere…
Continuare…
Pildă despre smerenie
Adaugat la octombrie 18, 2017 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Pilde si povestiri, Siluan Athonitul
Despre mândrie Stareţul (Sfântul Siluan) spunea că nu este capăt pretenţiilor sale. În scrierile lui aflăm următoarea pildă:
„Un vânător iubea să cutreiere pădurile şi ţarinele după vânat. Odată, urmărind îndelung prada, a urcat pe un munte înalt şi, ostenit, s-a aşezat pe o piatră mare să se odihnească. Văzând un stol de păsări ce zburau de pe o culme pe alta, a început să se gândească: „De ce Dumnezeu nu a dat aripi omului, să poată zbura?”. Continuare…
Cuvînt la Acoperămîntul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
Adaugat la octombrie 14, 2017 de Victor
Categoria: Articole, Predici, Sarbatori
În vremurile cumplite cele mai de pe urmă, cînd s-au înmulţit păcatele noastre, s-au înmulţit şi primejdiile asupra noastră, încît s-au împlinit cuvintele Sfîntului Pavel, care zicea: „Primejdii de la tîlhari, primejdii de la rudenii, primejdii de la neamuri, primejdii în cetăţi, primejdii în pustiuri, primejdii pe mare, primejdii între fraţii cei mincinoşi” (2 Cor. XI, 26). Cînd cuvintele Domnului s-au împlinit: „Că se va scula neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie şi va fi foamete şi ciumă şi cutremure pe alocuri”, cînd ne supără pe noi năvălirile cele de alt neam, războaiele cele dintre noi şi rănile cele purtătoare de moarte, atunci Prea Curata şi prea Binecuvîntata Fecioară Maria, Maica Domnului, ne dă nouă Acoperămîntul spre apărare, ca din toate primejdiile să ne scape pe noi de foamete, de ciumă şi de cutremure să ne apere, de războaie şi de răni să ne acopere şi să ne păzească pe noi sub Acoperămîntul său nevătămaţi.
Despre acest lucru s-a făcut încredinţare în Constantinopol în împărăţia lui Leon cel Înţelept, împăratul cel drept credincios, întru prea slăvita biserică a Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, cea din Vlaherna. După săvîrşirea cîntării celei de toată noaptea, într-o zi de Duminică, în luna octombrie, ziua întîi, fiind de faţă şi mulţimea poporului la ceasul al patrulea din noapte, Sfîntul Andrei, cel ce era întru totul al lui Hristos, şi-a ridicat ochii în sus şi a văzut-o pe Împărăteasa Cerului, pe Acoperitoarea a toată lumea, Prea Sfînta Născătoare de Dumnezeu, stînd în văzduh şi rugîndu-se, strălucind ca soarele şi acoperind poporul cu cinstitul său Omofor. Văzînd aceasta Sfîntul Andrei a zis către ucenicul său Epifanie: „Oare vezi, frate, pe Împărăteasa şi pe Doamna tuturor, care se roagă pentru toată lumea?” Iar el a răspuns: „O văd, sfinte părinte, şi mă înspăimînt”.
Continuare…
Cruce și Evanghelie
Adaugat la septembrie 27, 2017 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti
Din momentul venirii lui Hristos, din momentul în care El S-a răstignit, a murit şi a înviat pentru noi, din momentul în care Sfinţii Apostoli au propovăduit mântuirea prin cruce, omul se află în faţa unei alegeri fundamentale. Ce sens vrea el să dea propriei sale existenţe? Propria-i împlinire, satisfacerea dorinţelor sale pământeşti, a propriului eu, a egoului său, însoţite de partea de altruism de care are nevoie pentru a putea trăi în societate? Sau scopul existenţei sale este acela de a renunţa la propriul ego, la eul său egocentrist, pentru a se dărui în întregime lui Dumnezeu şi aproapelui? E o dilemă „copernicană”: care este pentru mine centrul universului, în jurul căruia se învârt toate?
Continuare…
Mobilitatea şi rapiditatea spiritului
Adaugat la septembrie 22, 2017 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Ioan de Kronstadt
Pământul este stabil şi rigid, deşi se mişcă în jurul soarelui cu o mare viteză; apa este fluidă şi fluentă; aerul este mai „fluid”, mai subtil şi mai „fluent” şi se poate deplasa cu o mare rapiditate când se pun în mişcare curenţii atmosferici; lumina este şi mai sensibilă, se deplasează cu o şi mai mare viteză decât apa şi aerul, poate parcurge în spaţiu, într-o secundă, distanţe inimaginabile.
Continuare…
