Despre păstori şi despre duhovnici
Adaugat la aprilie 3, 2013 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Siluan Athonitul
După înălţarea Domnului, apostolii s-au întors, cum se spune în Evanghelie, „cu bucurie mare” [Le 24,52].
Domnul ştia ce fel de bucurie le-a dat, şi sufletul lor trăia această bucurie.
Prima lor bucurie era aceea că au cunoscut pe adevăratul Domn, Iisus Hristos.
A doua bucurie, că L-au iubit.
A treia, că au cunoscut viaţa veşnică şi cerească.
Continuare…
Stadionul virtuţilor s-a deschis!
Adaugat la martie 26, 2013 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Post
Cu siguranţă nu tăgăduim adevărul, dacă spunem că ceea ce, ca stare lăuntrică comună – mai intensă în acest moment – domneşte în sufletele noastre este o vie aşteptare a Postului celui Mare. Există înaintea noastră o întreagă perioadă plină de provocări duhovniceşti şi prilejuri a căror fructificare a devenit o nevoie a sufletului nostru. Cu toţii înţelegem cât de mare nevoie avem să urcăm puţin către cele de sus, ca viaţa noastră să se schimbe cumva, să se preschimbe şi să se lase pătrunsă de harul lui Dumnezeu într-un chip simţit şi cu adevărat roditor. Există în sufletul fiecăruia dintre noi instalat dorul şi aşteptarea dumnezeiască şi sfântă pentru ceva mai înalt, pentru ceva… altceva, pentru ceva mai duhovnicesc şi mai esenţial în viaţa noastră. Ne aflăm, aşadar, chiar înaintea porţilor acestei binecuvântate perioade care este şi cea mai frumoasă a anului liturgic, cea mai cucernică, mai bogată în prilejuri şi şanse duhovniceşti. Deja atmosfera ei liturgică a devenit mai cu zdrobire a inimii chiar şi în cele exterioare: iluminarea bisericii scade, culorile veşmintelor sunt mai întunecate şi astfel fiecare dintre noi se adună mai mult întru sine. Continuare…
Decalogul lui Savatie Baştovoi
Adaugat la martie 19, 2013 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Savatie Bastovoi
Aş vrea să-ţi spun ce nu se poate spune
Şi-aş vrea să-ţi dau ce nu se poate da.
Este o stare-a inimii anume
Ce-aş vrea s-o-mpărtăşesc cu dumneata.
Aş vrea să-ţi scriu cu mâna mea aceasta,
Pe care a zidit-o Ziditorul
Cuvinte pentru veşnicia noastră,
Pe care le-nţelege numai dorul.
Continuare…
Moleşeala trupului lucrează asupra sufletului
Adaugat la martie 12, 2013 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Ioan Gura de Aur
Când trupul se moleşeşte, e de netăgăduit că şi sufletul îşi va avea partea lui de scădere. În multe rânduri, puterile lui sunt înrâurite de starea trupului. Boala care ne slăbeşte, ne face să fim alţii decât cei care eram când sănătatea nu ne părăsise.
Dacă strunele unui instrument dau sunete moi şi fără vlagă din pricină că nu sunt destul de întinse, talentul artistului va fi urmărit de nedesăvârşirea coardelor instrumentului său. Tot aşa, trupul poate pricinui sufletului multe neajunsuri.
Continuare…
Crestinismul se situeaza in afara de lume
Adaugat la martie 6, 2013 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Macarie Egipteanul
– Intr-adevar crestinii sunt mai presus de patimi si de demoni, ei fiind stapani pe duhurile necurate, nuntasi ai (mirelui) Hristos, mostenitori ai lui Dumnezeu. Acestia au ajuns la desavarsirea lui Hristos, „la (masura) barbatului desavarsit, la statura varstei depline”. Nici suferinlele trupesti, nici frigurile sau demonii nu-i pot vatama; ei sunt stapani peste toate, incat si animalele veninoase li se supun. Caci primul om, el insusi era stapan al creaturilor si domnea peste patimi si peste demoni. Dar dupa ce a calcat porunca, a devenit sclavul patimilor, al demonilor, al focului si al sabiei de foc care pazea paradisul. Continuare…
Omilie la parabola fiului risipitor – Sf. Grigorie Palama
Adaugat la martie 3, 2013 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Grigorie Palama, Predici
1. Proorocul, căinând cetatea Ierusalimului, a grăit: „Va fi dată foamete pe pământ, nu foamete de pâine şi nu sete de apă, ci de auzit cuvintele Domnului” [Amos 8:11]. Foamea este lipsa şi totodată dorinţa hranei neapărat trebuincioase. Dar există ceva mai rău şi mai cumplit decât foamea aceea, anume atunci când cineva are lipsă de cele neapărat trebuincioase mântuirii, rămânând totuşi nepăsător faţă de această nenorocire, fără nici o dorinţă de a se mântui. Căci cel ce flămânzeşte şi are lipsă colindă încoace şi-ncolo căutând o bucată de pâine; iar dacă dă peste o pită mucegăită, sau dacă îşi face rost de o pâine de mei, sau de o turtă de tărâţe, sau de altceva din acest fel de bucate dintre cele mai ieftine, el se bucură tot atât de mult pe cât se întristase mai întâi că nu le găsise. Iar cel ce are foame duhovnicească, adică lipsa şi totodată dorinţa bucatelor duhovniceşti, acela rătăceşte şi caută pe cel care are de la Dumnezeu harisma învăţăturii; şi dacă îl află, bucuros se hrăneşte cu pâinea vieţii cea din suflet. Acesta este cuvântul de mântuire, pe care este cu neputinţă a nu-l afla cei ce-l caută până la sfârşit: „Că oricine cere ia; şi cel ce caută găseşte, şi celui care bate i se va deschide” [Luca 11:10], după spusa lui Hristos.
2. Dar există unii oameni care, lăsându-şi mintea să flămânzească vreme îndelungată, au pierdut însăşi dorinţa de a se hrăni, iar de aceea nu-şi dau seama nici de păgubirea pe care o suferă. Şi cu toate că Îl au pe Cel ce îi învaţă, nu suferă nici măcar auzirea învăţăturii. Iar neavându-L, nu-L caută pe Cel în măsură să-i înveţe, petrecând o viaţă cu mult mai păcătoasă decât fiul [risipitor]. Continuare…
Focul râvnei
Adaugat la februarie 26, 2013 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Teofan Zavoratul
La ce reuşită ne putem aştepta când nu există nici urmă de râvnă aprinsă pentru a plăcea în chip creştinesc lui Dumnezeu? Un lucru care nu cere nici o osteneală, oricine e gata să îl facă; dar de cum ni se cere puţin mai multă nevoinţă, sau vreun fel de lepădare de sine, tot atunci renunţăm, căci nimeni nu poate săvârşi acestea prin sine însuşi. Şi atunci aflăm că nu ne putem bizui pe nici un lucru care să mişte omul către fapta bună: cruţarea de sine va şubrezi toată temelia. Iar orice altă pricină se va mai ivi, afară de cea pe care am amintit-o, va preface fapta cea bună într-una rea.
Continuare…
Despre sfinţi – Sf. Siluan Athonitul
Adaugat la februarie 22, 2013 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Siluan Athonitul
„Eu iubesc pe cei ce Mă iubesc şi slăvesc pe cei ce Mă slăvesc”, zice Domnul [Pr 8,17; 1 Rg 2,30].
Dumnezeu e slăvit întru sfinţii Lui, iar sfinţii sunt slăviţi de Dumnezeu.
Slava pe care Domnul o dă sfinţilor e atât de mare că, dacă oamenii ar putea vedea un sfânt aşa cum este el, ar cădea la pământ de evlavie şi de frică, fiindcă omul trupesc nu poate îndura slava unei arătări cereşti.
Nu vă miraţi de aceasta. Domnul iubeşte făpturile Lui atât, încât a dat omului revărsarea Duhului Său Sfânt şi în Duhul Sfânt omul se face asemenea lui Dumnezeu.
Dar de ce iubeşte Dumnezeu atât de mult pe om? Pentru că El este Iubirea însăşi, şi această Iubire nu e cunoscută decât prin Duhul Sfânt.
Prin Duhul Sfânt cunoaşte omul pe Domnul, Făcătorul său, şi Duhul Sfânt umple de harul Lui tot omul: şi suflet, şi minte, şi trup.
Continuare…
Săracul gustă mai multe plăceri decât bogatul
Adaugat la februarie 9, 2013 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Ioan Gura de Aur
Bogăţia pare să aibă mulţi adepţi şi aspiranţi. Dar şi la masa săracilor, putem vedea acelaşi lucru; şi ei se bucură, iar desfătarea lor este una curată. Nu vă miraţi de spusele mele, nu spun aici cuvinte deşarte. Am să vă demonstrez prin fapte.
Se ştia că plăcerea pe care cineva o simte la ospeţe nu atârnă numai de felul mâncărurilor, ci şi de buna poftă şi dispoziţie a comesenilor. De pildă, cel ce se aşează la masă fiind înfometat, va găsi o tot atât de mare plăcere fie că mănâncă o mâncare din cele mai simple, fie că mănâncă una deosebită, rafinată şi împodobită în fel şi chip.
Continuare…
Fericiri ale diferitelor vieţi – Sf. Grigorie de Nazianz
Adaugat la februarie 7, 2013 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti
Fericit cel ce are o viaţă singuratică, neamestecat cu cei de pe pământ, ci şi-a îndumnezeit mintea.
Fericit cel care, deşi amestecat cu cei mulţi, nu se întoarce spre cei mulţi, ci şi-a înălţat întreaga inimă spre Dumnezeu.
Fericit cel care dând toate averile sale L-a cumpărat pe Hristos şi are drept avuţie numai crucea pe care o ridică sus.
Fericit cel care, gospodărindu-şi averile curate, întinde o mână a lui Dumnezeu celor nevoiaşi.
Fericită viaţa fericiţilor neînjugaţi cu jugul căsătoriei, care sunt aproape de curata Dumnezeire scuturându-se de trup.
Fericit cel care, chiar dacă a cedat pentru puţin legilor căsătoriei, aduce cea mai mare parte a dragostei sale lui Hristos.
Fericit cel care, având putere asupra poporului lui Dumnezeu, cu jertfe sfinte şi mari ÎI aduce pe Hristos celor pământeşti.
Fericit cel care, fiind fiu al turmei, aduce drept loc cerescului Hristos o făptură desăvârşită.
Continuare…
