Dreapta raportare a crestinilor fata de medicina

Adaugat la ianuarie 28, 2010 de Victor
Categoria: Articole, Sanatate, Stiinta, Vasile cel Mare

Arta medicala, un dar daruit omului de catre Dumnezeu.

Fiecare arta ne-a fost data de Dumnezeu ca ajutor pentru natura noastra slaba. Spre exemplu: agricultura ne-a fost data intrucat cele ce cresc de la sine din pamant nu sunt indeajuns pentru satisfacerea nevoilor noastre; apoi, arta tesutului, fiindca purtarea imbracamintei este necesara si pentru buna-cuviinta si pentru apararea de influenta daunatoare a aerului si arhitectura (zidaria) la fel, si tot astfel si arta medicala.

Deoarece corpul nostru, din cauza slabiciunii lui, este supus la diferite influente pagubitoare, parte venind din afara, parte nascute-dinauntru, prin mancaruri, si sufera, cand din cauza abundentei, cand din lipsa, de aceea ni s-a dat de catre Dumnezeu, conducatorul vietii noastre intregi, arta medicala, ca un model pentru vindecarea sufletului, pentru ca prin ea sa se taie ceea ce este de prisos si sa se adauge ceea ce este de nevoie.
Continuare…

Despre nesimtirea si raceala inimii, care apar in suflet printre nevointele mantuirii

Adaugat la ianuarie 23, 2010 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Teofan Zavoratul

Nu rareori se intampla ca oamenii care merg pe calea bunei vietuiri crestinesti, brusc si, dupa cat se pare, fara nici un motiv, sa inceapa sa simta in ei o paralizie a tuturor puterilor sufletesti, in urma careia le apare raceala fata de toate nevointele duhovnicesti de pana atunci. Acest lucru li se intampla tuturor din cand in cand. Despre el pomenesc toti cei care scriu despre viata duhovniceasca. Sfantul Marcu Ascetul pomeneste trei mari vrajmasi: nestiinta impreuna cu uitarea, lenevia impreuna cu nepasarea si nesimtirea impreuna cu impietrirea.
Continuare…

Nădejdea creştină

Adaugat la ianuarie 22, 2010 de Victor
Categoria: Articole, Catehism

1. Pentru ce Crezul învaţă în articolele XI şi XII tot aceleaşi adevăruri mîntuitoare, despre care vorbeşte şi articolul VII?

Crezul în articolele sale de la sfîrşit, în adevăr, ne învaţă aceleaşi adevăruri mîntuitoare, pe care le-am aflat şi în articolul VII. Deosebirea însă este aceasta: în articolul VII suntem povăţuiţi «să credem», pe cînd articolele de la sfîrşit ne învaţă nu numai să credem în aceste adevăruri, ci şi «să nădăjduim».
Crezul se termină cu această mărturisire plină de bucurie: «Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie». Cuvîntul «aştept», adică doresc, înseamnă că învierea morţilor şi viaţa veacului viitor este un adevăr în care nu numai credem, ci şi nădăjduim. Aşa ne învaţă Sfîntul Apostol Petru: „Pentru aceea, încingînd mijloacele cugetului vostru, trezindu-vă, nădăjduiţi desăvîrşit în harul care vi se va da vouă, la arătarea lui Iisus Hristos” (I Petru 1,13).
Continuare…

Agheasma mare si semnificatia ei in viata noastra

Adaugat la ianuarie 18, 2010 de Victor
Categoria: Abecedar crestin, Articole, Slujbele Bisericii

Agheasma mare se savarseste la Boboteaza, in amintirea botezarii Domnului de catre Ioan in Iordan. Ea se savarseste atat in ajunul Bobotezei, cand se sfinteste apa cu care preotii boteaza apoi casele, cat si in insasi ziua Bobotezei, cand se sfinteste agheasma pe care credinciosii o iau pe la casele lor, pentru tot anul.

Se spune Agheasma mare, pentru ca apa de la Boboteaza are o putere deosebita, fiind sfintita printr-o dubla epicleza, iar sfintirea are loc in insasi ziua in care Domnul nostru Iisus Hristos a sfintit apele, prin botezul Sau in apa Iordanului. De aceea, si slujba Agheasmei mari este mai dezvoltata si mai solemna ca la Agheasma mica, iar cantarile si rugaciunile din cursul ei pomenesc si proslavesc indeosebi Botezul Domnului in apele Iordanului.
Continuare…

Policandrul

Adaugat la ianuarie 12, 2010 de Victor
Categoria: Abecedar crestin, Articole

Policandrul coboara din inaltul turlei fiecarei biserici pana in plin centrul naosului, unde poporul lui Dumnezeu sta adunat, intr-un duh, la sfintele slujbe. Din bolta turlei centrale, Iisus Hristos Pantocrator priveste spre poporul Sau iubit. De jos, chipul Mantuitorului este uneori intrerupt privirii noastre de catre bratele unui policandru, adesea foarte mare.

Imi vine in minte intrebarea: oare de ce nu se da la o parte acest policandru? Mai ales ca, in multe biserici, policandrul acopera o mare parte din catapeteasma, cat si drumul privirii spre bolta naosului. Cu toate ca mintea iscoditoare pune intrebari, se cade ca de fiecare data acestea sa fie luate ca un ucenic, iar nu ca un mare invatat. Sa punem la indoiala capacitatea noastra de patrundere duhovniceasca si sa cautam raspuns la marii parinti ai Bisericii.
Continuare…

Cuviosul Zotic, hrănitorul de orfani

Adaugat la ianuarie 12, 2010 de Victor
Categoria: Articole, Vietile Sfintilor

Sfîntul Zotic s-a născut la Roma cea veche. Era de neam cinstit şi strălucit. De mic şi-a însuşit toată ştiinţa vremii. Fiind om învăţat a fost dus din Roma în Constantinopol de marele între împăraţi Constantin şi cinstit cu dregătoria de magistru.

O dată cu el au venit în Constantinopol şi alţi oameni de frunte din Roma: magistrianul carelor, Paulin, nepotul lui, Olimvrie, Vir, Sever, Marian, Antim, Uvrichie, Isidor, Calistrat, Florentie, Euvul, Samson, Studie şi dumnezeiescul acesta Zotic. Numele acestor înalţi dregători le poartă pînă astăzi sfintele locaşuri zidite de ei.

Se spune că în vremea aceea a bîntuit în Constantinopol lepra. Împăratul a dat poruncă să fie aruncaţi în adîncul mării toţi cei îmbolnăviţi de lepră. Zotic, acest cinstit bărbat, n-a vrut să vadă sau să audă de aşa ceva, ci, înflăcărat de dor dumnezeiesc, s-a dus la împărat şi i-a spus: „Să dea împăratul robului său aur mult ca să cumpere mărgăritare, pietre preţioase şi strălucitoare spre mărirea şi cinstea împărăţiei lui, pentru că robul lui este cunoscător în astfel de lucruri!”.

Împăratul a poruncit îndată să i se dea aur. Iar bărbatul acela, iubitor de Dumnezeu, şi preaiscusit lucrător al lui Dumnezeu a luat aurul şi a plecat plin de veselie. Cu aurul izbăvea de la înec pe toţi aceia pe care prefectul oraşului îi dădea călăilor să-i omoare. Le dădea preţ bun pentru ei şi-i ducea pe leproşi, dincolo de Constantinopol, într-un munte numit pe vremea aceea Eleon. Continuare…

Sfinţii 14000 de prunci ucişi de Irod în Betleem

Adaugat la ianuarie 11, 2010 de Victor
Categoria: Articole, Vietile Sfintilor

Irod, văzînd că s-a batjocorit de magi, s-a mîniat foarte. Dar asupra cui s-a mîniat? Pe de o parte asupra magilor care l-au batjocorit, iar pe de alta asupra Împăratului iudeilor cel de curînd născut. S-a mîniat asupra magilor, că nu s-au întors la dînsul spre a-i vesti despre Prunc, iar asupra lui Hristos s-a mîniat, temîndu-se ca să nu-i ia împărăţia. Căci Irod socotea că Hristos voieşte să împărăţească cu împărăţie pămîntească, neştiind că împărăţia Lui nu este din lumea aceasta. Ce a făcut ticălosul Irod? Neputînd nici magilor să le răsplătească pentru că se duseseră, nici pe Hristos să-L ucidă, pentru că nu-L afla, a vărsat mînia sa asupra nevinovaţilor prunci. Ca o fiară cumplită, cînd se răneşte de cineva şi nu ia seama asupra aceluia care a rănit-o, ci ori ce-i iese înaintea ochilor, aceea răneşte şi rupe ca pe însuşi acela ce ar fi rănit-o. Aşa şi Irod, fiind rănit cu mînia şi neaflînd pe aceia prin care s-a rănit, răpea şi omora pe pruncii care cu nimic nu-l mîhniseră. Trimiţînd ostaşi înarmaţi ca spre război, a ucis pe toţi pruncii ce erau în Betleem şi în toate hotarele lui, de la doi ani şi mai jos, după vremea care i se adeverise de la magi. Continuare…

Predica la Ajunul Craciunului – Ceasul al Treilea

Adaugat la ianuarie 6, 2010 de Victor
Categoria: Articole, Nicolae Velimirovici, Predici

Evanghelia despre painea cea cereasca din iesle

Luca 2:1-20

In zilele acelea a iesit porunca de la Cezarul August sa se inscrie toata lumea. Aceasta inscriere s-a facut intai pe cand Quirinius ocarmuia Siria. Si se duceau toti sa se inscrie, fiecare in cetatea sa. Si s-a suit si Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, in Iudeea, in cetatea lui David, care se numeste Betleem, pentru ca el era din casa si din neamul lui David, ca sa se inscrie impreuna cu Maria, cea logodita cu el, care era insarcinata. Dar pe cand erau ei acolo, s-au implinit si zilele ca ea sa nasca, si a nascut pe Fiul sau Cel Unul-Nascut si L-a infasat si L-a culcat in iesle, caci nu mai era loc de gazduire pentru ei. Continuare…

Predica la Nasterea Domnului – la Ajunul Craciunului si Utrenia zilei de Craciun

Adaugat la ianuarie 6, 2010 de Victor
Categoria: Articole, Nicolae Velimirovici, Predici

Evanghelia Intaiului Nascut

Matei 1:18-25

Iar nasterea lui Iisus Hristos asa a fost: Maria, mama Lui, fiind logodita cu Iosif, fara sa fi fost ei inainte impreuna, s-a aflat avand in pantece de la Duhul Sfant. Iosif, logodnicul ei, drept fiind si nevrand s-o vadeasca, a voit s-o lase in ascuns. Si cugetand el acestea, iata ingerul Domnului i s-a aratat in vis, graind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, ca ce s-a zamislit intr-insa este de la Duhul Sfant. Ea va naste Fiu si vei chema numele Lui Iisus caci El va mantui poporul Sau de pacatele lor. Acestea toate s-au facut ca sa se implineasca ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice: „Iata, Fecioara va avea in pantece si va naste Fiu si vor chema numele lui Emanuel, care se talcuieste: Cu noi este Dumnezeu.” Si desteptandu-se din somn, Iosif a facut asa precum i-a poruncit ingerul Domnului si a luat la el pe logodnica sa. Si fara sa fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a nascut pe Fiul sau Cel Unul-Nascut, Caruia I-a pus numele Iisus.
Continuare…

Sfînta Muceniţă Anastasia, vindecătoarea de boli

Adaugat la ianuarie 4, 2010 de Victor
Categoria: Articole, Vietile Sfintilor

Anastasia, cea preafrumoasă între femei, s-a născut în vestita cetate a Romei. Ea pe toţi covîrşea cu neamul său cel bun, cu frumuseţea cea trupească şi cu cea sufletească, cu obiceiuri bune şi cu blîndeţe. Era fata lui Pretextat, unul din boierii mari de credinţă elin, iar maica ei credea întru Hristos, avînd numele Fausta. Din copilărie, Anastasia a fost încredinţată de maică-sa spre învăţătura cărţii, unui bărbat preaslăvit întru înţelepciune şi cu viaţa cinstită, cu numele Hrisogon, creştin credincios şi iscusit desăvîrşit întru cele dumnezeieşti, iar după aceea şi mucenic.

De la acest bărbat a învăţat Anastasia nu numai înţelegerea cărţii, ci şi a cunoaşte pe Acela, Care este Alfa şi Omega, începutul a toată zidirea cea văzută şi nevăzută şi sfîrşitul tuturor dorinţelor inimilor celor binecredincioşi. A învăţat să cunoască şi să iubească pe Dumnezeul cel adevărat, pe Ziditorul tuturor şi Stăpînitorul. Se sîrguia în citirea cărţilor creştineşti ziua şi noaptea, învăţînd legile Domnului şi întărindu-şi inima în dragostea lui Dumnezeu. Continuare…