Despre slava deşartă
Adaugat la decembrie 23, 2010 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Ioan Casian
A È™aptea luptă o avem împotriva duhului slavei deÈ™arte. Patima aceasta este foarte felurită şi foarte subÈ›ire şi nu o bagă de seamă uÈ™or nici însuÈ™i cel ce pătimeÈ™te de dînsa. Atacurile celorlalte patimi sunt mai vădite şi de aceea e mai uÈ™oară oarecum lupta cu dînsele, căci sufletul cunoaÈ™te pe potrivnicul său şi îndată îl răstoarnă prin împotrivirea cu cuvîntul şi prin rugăciune. Dar păcatul slavei deÈ™arte, avînd multe înfăÈ›iÈ™ări, precum s-a zis, este greu de biruit. El încearcă să săgeteze pe ostaÈ™ul lui Hristos prin orice îndeletnicire, prin glas, prin cuvînt, prin tăcere, prin lucru, prin priveghere, posturi, rugăciune, citire, liniÈ™te, pînă şi prin îndelunga răbdare. Continuare…
Şi tu te rogi cu nesinceritate?
Adaugat la decembrie 21, 2010 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Ioan de Kronstadt
Mulţi oameni nu se roagă cu sinceritate, le-a intrat în obicei un mod făţarnic de a se ruga. Ei înşişi nu-şi dau seama şi nici nu vor să-şi dea seama că se roagă fals, nu în duh şi adevăr, iar dacă cineva le-ar atrage atenţia, s-ar mînia pe acela, convinşi că reproşul care li se aduce este o neobrăzată neghiobie. Omul nu ajunge dintr-o dată la făţărnicie. Poate că la început se va fi rugat într-adevăr sincer, apoi, fiindcă o rugăciune pornită din inimă cere un efort considerabil, la care nu totdeauna te poţi supune, fiindcă „“ s-a spus „“ ,„împărăţia cerurilor se ia prin străduinţă” (Matei 11, l2), omul începe să se roage mai mult cu buzele, superficial, fără suflet, deoarece e mult mai uşor.
Continuare…
Cum Sfantul Nicolae a izbavit de la inec un dreptcredincios
Adaugat la decembrie 19, 2010 de Victor
Categoria: Articole, Pilde si povestiri, Vietile Sfintilor
Un om oarecare din Constantinopol, cu frica de Dumnezeu si credincios in Hristos, care iubea pe Sfantul acesta si era iubit si el de dansul, vrand oarecand sa faca o calatorie in alta tara, grabindu-l treaba ce avea, s-a dus la biserica Sfantului de si-a facut rugaciunea dupa obicei si, luandu-si ziua buna de la rude si de la prieteni, a intrat in corabie. Iar cand a fost la 9 ceasuri din noapte, s-au sculat corabierii sa intoarca si sa intinda panzele, incepand alt vant. Deci, intru acea vreme, s-a sculat si acest smerit om sa mearga dupa apa si, avand toti de lucru cu intinsul panzelor, s-a intamplat ca s-a impiedicat si a cazut in mare. Si, fiind intuneric si vantul pornind corabia inainte, n-au putut corabierii sa-l ajute cu nimic, ci plangeau de amara moarte a acelui om. Iar el, cazand in mare, cum era imbracat, si aflandu-se acum in largul marii, a zis: „Sfinte Nicolae, ajuta-mi!” Si, strigand catva timp acest cuvant, o, minune!, s-a aflat omul in mijlocul casei sale, parandu-i-se ca este in adancul marii. Continuare…
Despre folosul ce se dobandeste din prietenia duhovniceasca si despre cat de vatamatoare sunt tovarasiile lumesti
Adaugat la decembrie 17, 2010 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Paisie Aghioritul
Fratietatea
– Parinte, ma nelinistesc atunci cand spuneti ca vom trece prin ani grei”¦
– Sa va iubiti, sa fiti unite, formate duhovniceste, sa aveti barbatie, sa fiti un trup si sa nu va temeti de nimic. Dupa aceea va ajuta Dumnezeu. Sa cultivati dragostea cea duhovniceasca. Sa aveti o astfel de dragoste, precum are mama pentru copilul ei. Sa existe fratietate, jertfa, caci incet-incet vom trece si prin zile grele.
Fireste, noi, monahii, plecam din lume si lasam cunoscuti si rude ca sa intram in marea familie a lui Adam, a lui Dumnezeu. Mirenilor insa li se cere sa aiba relatii cu cunoscuti si rude care traiesc duhovniceste, ca sa se foloseasca. Crestinul care se nevoieste in lume se foloseste atunci cand are legaturi cu oamenii duhovnicesti. Oricat de duhovniceste ar trai cineva, are nevoie „“ mai ales in vremea in care traim „“ de prietenia cea buna. Contactul cu oamenii duhovnicesti ajuta mult „“ mai mult decat studiul duhovnicesc „“ deoarece aceasta bucurie a legaturii duhovnicesti ii da o mare dorinta sa se nevoiasca duhovniceste. Inca si la lucru, intr-o slujba obsteasca etc., este bine ca oamenii duhovnicesti sa se cunoasca intre ei ca sa se intrajutoreze. Se poate, sa presupunem, sa apara o problema intre colegi, sa trebuiasca sa se sprijine reciproc, dar unul sa sovaie sa vorbeasca celuilalt, daca nu se cunosc.
Continuare…
De ce Ortodoxia? – Interviu cu Klaus Kenneth
Adaugat la decembrie 15, 2010 de Victor
Categoria: Articole, Interviuri, Religii si secte
Fă-ne să înţelegem un lucru”¦ De ce ai ales tocmai Ortodoxia ca mod de viaţă în Hristos? L-ai cunoscut pe Hristos în protestantism. Nu era mai simplă varianta aceasta de „mîntuire” protestantă? De ce ai ales o cale din aceasta, mai „masochistă”, în care Hristos vrea totul, cînd era mult mai simplu să mergi pe mîna celor care declară sus şi tare că „Hristos ne iubeşte şi suntem mîntuiţi!” Ce i-a lipsit protestantismului?
Am simţit foarte repede că protestantismul e superficial. Dacă măcar un pic ţi-e inima sensibilă, atunci imediat observi că e ceva putred, că ceva lipseşte acolo. Acesta e un lucru pe care îl simţi în primul rînd.
În al doilea rînd, îi vezi pe pastorii lor care predică despre faptul că trebuie să faci ceva, dar ei înşişi nu fac”¦ Cunosc pastori care au maşini de lux, trăiesc în vile mari şi beau cel mai bun vin, în vreme ce Hristos a venit pe un măgar.
Continuare…
Sfîntul Filaret cel milostiv
Adaugat la decembrie 14, 2010 de Victor
Categoria: Articole, Binefacere, Vietile Sfintilor
Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui, a zis Domnul nostru Iisus Hristos. Cuvîntul acesta s-a împlinit cu fericitul Filaret cel milostiv, care, pentru mila cea multă ce avea pentru săraci, a dobîndit de la Domnul mare milă şi răsplătire bogată în veacul acesta de acum şi în cel ce va să fie, precum se va povesti în fericita viaţă a lui.
În părţile Paflagoniei, într-un sat ce se numea Amnia, vieţuia acest fericit Filaret, fiind de neam bun, din părţile Galatiei; pe tatăl său îl chema Gheorghe, iar pe mama sa Ana. De la aceştia, din copilărie, a învăţat credinţa cea bună şi frica Domnului, sporind în întreaga înţelepciune şi în toată înfrumuseţarea vieţii celei pline de fapte bune. Ajungînd în vîrstă desăvîrşită şi-a luat soţie cinstită, de bun neam şi bogată, al cărei nume era Teozva, care adusese din casa părinţilor săi multă avere în casa lui. Şi a avut trei copii: un fiu, întîiul născut, cu numele Ioan şi două fiice, anume: Ipatia şi Evantia.
Deci a binecuvîntat Dumnezeu pe fericitul Filaret, precum odinioară pe dreptul Iov şi i-a dăruit lui avere multă. Căci avea multe cirezi de vite, holde şi ţarini aducătoare de roade şi îndestulare în toate. Hambarele lui erau pline de toate bunătăţile pămînteşti; apoi robi şi roabe care slujeau în casa lui erau foarte mulţi. Şi era Filaret în părţile acelea ca unul din oamenii cei slăviţi.
Sf. Apostol Andrei în luptă cu ritualurile păgîneşti
Adaugat la decembrie 13, 2010 de Victor
Categoria: Articole, Superstitii, Vrajitorie si horoscop
Ziua de 13 decembrie în calendarul creştin ortodox este una semnificativă deoarece biserica noastră îl cinsteşte pe Sf. Apostol Andrei, cel întîi chemat. Este cel care a creştinizat primul meleagurile noastre, fiind considerat patronul spiritual al romînilor. Despre viaţa şi minunile Apostolului Andrei puteţi afla mai multe în rîndurile ce urmează, precum şi acatistul închinat lui.
Viaţa Sfîntului Apostol Andrei
Acatistul Sfintului Apostol Andrei
Ceea ce mă doare însă cel mai mult sunt ritualurile păgîne care sunt legate de ajunul sărbătorii Sf. Andrei şi care se practică în fiecare an. Astfel, din dragoste de tine, dragă cititorule, am considerat de cuviinţă să-ţi scriu acest răvaş de înţelepciune. Un mesaj din care să afli adevărul precum că Apostolul Andrei nu are nimic comun cu toate obiceiurile, vrăjile din această noapte. Continuare…
Despre trandavie
Adaugat la decembrie 9, 2010 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Ioan Casian
A È™asea lupta o avem împotriva duhului trîndaviei, care e înjugat cu duhul întristarii si lucreaza împreuna. Cumplit si apasator e acest drac si neîncetat razboieste pe monahi. El cade pe la al saselea ceas peste monah, pricinuindu-i moleseala, întristare si scîrba chiar si fata de locul unde se afla si de fratii cu care petrece, ba si fata de orice lucrare si de însasi citirea dumnezeiestilor Scripturi. Îi pune în minte si gînduri de mutare, soptindu-i ca de nu se va muta într-alte locuri, desarta îi va fi toata vremea si osteneala. Pe lînga acestea mai stîrneste si foame într-însul pe la al saselea ceas, cîta nu i s-ar fi întîmplat chiar dupa un post de trei zile, sau dupa un drum foarte îndelungat, sau dupa o osteneala grea. Continuare…
Războiul desfrînării ne-a secătuit puterile, dar bunul Dumnezeu, singurul, ne poate ajuta
Adaugat la decembrie 7, 2010 de Victor
Categoria: Articole, EUtopia, Familia, Tinerii
Există un episod în Vechiul Testament care explică foarte bine ce se întîmplă cu cea mai mare parte a lumii creştine astăzi. În Cartea Numeri, capitolele 25 şi 31, vedem ce au făcut madianiţii, popor păgîn, atunci cînd au realizat că nu au nici o putere asupra poporului lui Israel, pentru că Dumnezeu Însuşi îi sprijinea, îi apăra şi-i călăuzea. La sfatul vrăjitorului Valaam, madianiţii au ademenit pe israeliţi, făcîndu-i să desfrîneze, spurcîndu-se şi „păcătuind cu fetele din Moab” Numeri 25:1. Pe urmă, prin însoţirea cu aceste femei i-au îndemnat pe evrei să se închine la zeii lor, adică i-au împins să slujească unor zei care nu erau decît personificarea idolatră a patimilor de necinste. Iar toate acestea numai pentru a-i face să se îndepărteze de Dumnezeu, pentru a atrage mînia Domnului asupra lor. Lipsit de puterea dreptei Celui Prea Înalt, poporul israelitean devenea astfel o pradă uşoară, putea fi biruit şi dus în robie.
Avem şi noi madianiţii zilelor noastre, iar aceştia sunt, după cum ne învaţă sfîntul Nil Ascetul, toţi cei care aduc desfrînarea în popor cu scopul de a-l supune şi a-l stăpîni mai uşor. Şi cine este oare astăzi poporul lui Dumnezeu, dacă nu creştinii, cei care au primit legămîntul cel nou pecetluit cu însuşi sîngele jertfei lui Hristos, cei care se botează şi se împărtăşesc cu Trupul şi Sîngele Lui?
Continuare…
Predică la Intrarea Maicii Domnului în Biserică
Adaugat la decembrie 4, 2010 de Victor
Categoria: Articole, Ilie Cleopa, Predici, Sarbatori, Vietile Sfintilor
Părinţilor, fraţilor şi iubiţi credincioşi,
Mai înainte de a începe predica, voi aminti cuvintele Sfîntului Duh, care se cuprind în troparul acestui dumnezeiesc praznic al Intrării în Biserică a Maicii Domnului. Iată aceste cuvinte: „Astăzi înainte-însemnarea bunei voinţe a lui Dumnezeu şi propovăduirea mîntuirii oamenilor, în biserica lui Dumnezeu luminat Fecioara se arată şi pe Hristos mai înaintea tuturor Îl vesteşte. Acesteia şi noi cu mare glas să-i strigăm: Bucură-Te, plinirea rînduielii Ziditorului!”.
Am pus troparul praznicului mai înainte de predică, pentru că în acest dumnezeiesc tropar, dumnezeieştii Părinţi au adunat dogmele acestui praznic împărătesc. Troparul şi condacul unui praznic sau al unui sfînt adună pe scurt ori viaţa acelui sfînt, ori însemnătatea pe scurt a acelui praznic despre care vorbeşte el. Precum aţi auzit, începutul troparului zice: „Astăzi înainte-însemnarea bunei voinţe a lui Dumnezeu”. Intrarea Maicii Domnului în biserică a fost primul semn din rînduiala bunăvoinţei lui Dumnezeu de a mîntui neamul omenesc. Dar să vedem în ce fel s-a împlinit acest semn, în ce fel s-a întîmplat el şi cum au urmat lucrurile prin această bunăvoinţă a lui Dumnezeu de a mîntui lumea, începută prin aducerea în lume a Maicii Domnului şi prin intrarea ei în biserică. Dar iată în ce fel a fost intrarea Maicii Domnului în biserică.
Continuare…
