Toaca
Adaugat la ianuarie 27, 2008 de Victor
Categoria: Articole
Clopotul şi clopotniţa au fost introduse în primul mileniu al creştinismului. Dar, mai întîi, a apărut toaca şi numai apoi clopotul. Simbolistica lemnului este legată de lemnul crucii. Toaca este confecţionată cel mai des din lemn de fag, dar şi din alte lemne, în funcţie de rezonanţa dorită, mai rar din fier. În general, toaca se foloseşte pentru a chema credincioşii la slujbă. În anumite perioade, cum ar fi între Joia Mare şi Paşte, nu se trage clopotul, ci se bate numai toaca. Toate bisericile romînesti au clopote, în timp ce numai o parte din ele au şi toacă (mai ales bisericile vechi şi mănăstirile).
Ce este toaca ? Toaca este:
1. O scîndură de lemn (sau o placă groasă de fier) încovoiată, pe care se bate, la biserici şi la mănăstiri, cu unul sau două ciocănaşe, la orele fixate pentru rugăciune; bătaia se face în mod ritmic şi cu multe întorsături muzicale; toaca de lemn e adesea o scîndură lungă de 2-3 m, lată de 20 cm, şi se poartă (adesea la mănăstiri) de către călugări sau călugăriţe, care o ţin de mijloc cu mîna stînga, iar cu cea dreapta se bate în ea cu un ciocănaş. Toaca de lemn este deobicei de 2 feluri: o toacă fixă şi o toacă portabilă (cu aceasta din urmă se înconjoară biserica / mănăstirea). Toaca portabilă se bate cu o singură mînă, toaca fixă se bate cu ambele mîini (fiind susţinută). Toaca de fier se bate la anumite sărbători mari, ca de exemplu la Paşte (ca şi toaca de lemn portabilă); atunci se bate împreună cu clopotele, iar cea de lemn nu se bate.
Din învăţăturile Sfîntului Siluan
Adaugat la ianuarie 26, 2008 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Siluan Athonitul
I. Despre cunoaşterea voii lui Dumnezeu
Sfîntul Siluan spunea: „Este bine ca întotdeauna şi în toate să căutăm călăuzire de la Dumnezeu, ce şi cum trebuie să facem sau să grăim.” Cu alte cuvinte, în fiecare situaţie în parte datori suntem să căutăm a cunoaşte voia lui Dumnezeu şi căile spre a o împlini. Căutarea voii lui Dumnezeu este cea mai importantă lucrare a vieţii noastre, căci cel care ajunge să se afle pe calea ei este prins în viaţa dumnezeiască, cea veşnică. La cunoaşterea voii lui Dumnezeu se poate ajunge pe mai multe căi. Una din ele este cuvîntul lui Dumnezeu, poruncile lui Hristos. Însă, în poruncile Evangheliei, în ciuda înaltei lor desăvîrşiri- sau, mai bine zis, în virtutea desăvîrşirii lor- voia lui Dumnezeu se exprimă în sensul ei general şi ultim, iar omul, întîlnind în viaţa sa de zi cu zi o nesfîrşită varietate de situaţii, adesea nu ştie ce să facă pentru ca lumea sa să se integreze cursului voii lui Dumnezeu. Pentru ca fapta sa să aibă un sfîrşit bun, nu este destul să cunoaştem doar expresia generală a voii lui Dumnezeu în, de pildă, porunca de a iubi pe Dumnezeu din toată inima, din toată mintea, din toată puterea sa şi pe aproapele ca pe sine însuşi; mai trebuie încă şi luminare de la Dumnezeu în ce priveşte mijloacele împlinirii acestor porunci în realitatea zilnică a vieţii; mai mult pentru aceasta avem neapărată nevoie de puterea cea de Sus.
Viata de dupa nastere
Adaugat la ianuarie 25, 2008 de Victor
Categoria: Articole, Avort
– Si tu crezi in viata de dupa nastere?
– Desigur. Dupa nastere trebuie sa urmeze ceva. Probabil ca ne aflam aici tocmai pentru a ne pregati pentru ceea ce urmeaza.
– Ce prostie! Dupa nastere nu urmeaza nimic. Si, de altfel, cum ar putea sa arate?
– Nu stiu exact, dar desigur ca va fi mai multa lumina decat aici. Poate ca vom umbla pe propriile picioare si vom manca cu propria gura.
– Ce tampenie! Nu se poate sa umbli. Iar ca sa mananci cu gura, chiar ca ar fi de ras! Doar noi mancam prin cordonul ombilical. Insa ia sa iti spun eu ceva: putem exclude viata de dupa nastere, pentru ca deja acum e prea scurt cordonul ombilical.
Continuare…
Sfînta Muceniţă Tatiana, fecioara
Adaugat la ianuarie 25, 2008 de Victor
Categoria: Articole, Vietile Sfintilor
Sfînta Muceniţă Tatiana s-a născut în Roma cea veche, din părinţi de neam mare, pentru că tatăl său a fost de trei ori antipat, însă binecredincios creştin şi temător de Dumnezeu, păzind în taină sfînta credinţă, în care şi pe fiica sa, adică pe Sfînta Tatiana, a crescut-o cu bunăcuviinţă şi frică de Dumnezeu, învăţînd-o şi dumnezeieştile cărţi.
Venind aceasta în vîrstă şi nevrînd să se însoţească cu bărbat, îşi petrecea în feciorie şi curăţie viaţa, pentru că s-a făcut mireasă lui Hristos, fiind rănită de dragostea Lui şi Aceluia şi slujea ziua şi noaptea, omorîndu-şi trupul în post şi rugăciuni şi robindu-l duhului. Apoi s-a învrednicit de slujba bisericească pentru viaţa sa îmbunătăţită şi slujea lui Dumnezeu îngereşte, deşi era în trup; după aceea, cu mucenicească cunună a încununat Hristos Dumnezeu pe mireasa Sa, a cărei pătimire a fost astfel:
Fiind ucis de romani prea nelegiuitul împărat al Romei, Antonin Eliogabal (218-222), al cărui trup a fost tîrît spre batjocură prin cetate, aruncat în rîul Tibru; după dînsul a fost ridicat la împărăţie tînărul copil Alexandru Sever (222-235), care era numai de 16 ani.
Acela avea mamă creştină, numită Iulia Mamia, de la care învăţase a cinsti pe Hristos, însă nu cu dreaptă credinţă, că nici pe idoli nu-i lepăda, ci se închina lor ca unor vechi zei ai Romei, avînd în palatele sale şi chipul lui Hristos şi pe al necuratului Apolon, pe al lui Avraam, cel din legea veche, şi al lui Orfeu cel elinesc, precum şi alţi idoli.
Continuare…
Sfantul Teofan Zavoratul: despre „zavorarea” in patima si cum sa iesim din ea
Adaugat la ianuarie 23, 2008 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Teofan Zavoratul
Povatuitor duhovnicesc ce a mangaiat, luminat, intarit, mustrat pe credinciosii din timpul sau precum si pe cei care inseteaza de sfatul cel bun, Sfantul nu a stat la indoiala in momentul in care a facut o fapta de curaj ce i-a adus supra-numele de Zavoratul: a parasit scaunul episcopal pentru a merge intr-o pustie greu accesibila pentru oameni. Pentru ca numai cineva cu marime de suflet, cineva cu curaj eroic, (asa cum il caracterizeaza editorii unei alte carti aparute si in romana) poate accepta faptul ca parasirea unui mare scaun arhieresc si izolarea in pustie, la care se adauga si inchiderea de bunavoie in chilie pentru tot restul vietii, poate avea ca efect, paradoxal, o inmultire binecuvantata a talantului duhovnicesc de a pastori turma cea cuvantatoare. Pentru noi, cei de azi, vrajiti de conceptiile actuale ale eficientei si de noile modalitati de infatisa misiunea in Biserica, aceasta se inchipuie ca fiind mai curand una formala, legata neparat de functii si de imagine, de ideea de „a iesi in fata”, de a „stapani resurse” (resurse umane, resurse informationale, intr-o logica de actiune manageriala), resurse care ajung sa devina, de fapt, scopuri in sine). Pilda Sfantului Teofan arata insa cum se inmulteste talantul Mantuitorului, si faptul ca numai jertfa, numai rastignirea alaturi de Hristos si slujirea care, aparent, este modesta si neinsemnata, are valoare si aduce roada bogata pentru Dumnezeu si pentru cei ce Il cauta pe El.
Continuare…
De la Mine a fost aceasta
Adaugat la ianuarie 22, 2008 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti
Te-ai gîndit tu oare vreo dată, că tot ce te priveşte pe tine, mă priveşte şi pe Mine?
Deoarece, ceea ce te priveşte pe tine, nu este trecut de vederea ochiului Meu. Tu eşti scump şi de mult preţ înaintea ochilor Mei şi Eu te-am iubit, deoarece vreau mult ca să te educ pe tine.
Deci, cînd ispitele se răscoală asupra ta şi vrăjmaşul vine ca un rîu, Eu vreau, ca tu să ştii că „“ De la mine a fost aceasta.
Să ştii şi aceea, că neputinţa ta are nevoie de puterea Mea şi siguranţa ta constă în faptul, ca să-Mi dai voie Mie să mă lupt pentru tine.
Şi de te afli tu în împrejurări grele sau între oameni care nu te înţeleg, care nu iau în seamă ceea ce-ţi place sau care te îndepărtează de ei, să ştii că „“ De la Mine a fost aceasta.
Eu sînt Dumnezeul tău şi în mîinile Mele sînt toate. Tu nu întîmplător te afli la locul dat, acesta-i anume acel loc, pe care Eu ţi l-am pregătit.
N-ai cerut tu oare ca Eu să te învăţ smerenia? Deci, iată, Eu te-am aşezat întocmai în acea împrejurare, în acea şcoală, unde se învaţă această lecţie. Ceea ce se întîmplă cu tine şi toţi cei ce locuiesc împreună cu tine, împlinesc doar voia Mea. Continuare…
Cuvînt despre cinstita mînă a Sfîntului Ioan Botezătorul
Adaugat la ianuarie 20, 2008 de Victor
Categoria: Articole, Vietile Sfintilor
După ce Irod, împăratul cel fără de lege, a tăiat capul Sfîntului Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, cinstitul său trup a fost îngropat de ucenicii săi, aproape de mormîntul Sfîntului prooroc Elisei, în vestita cetate Sevastia din Samaria; pentru că în acest loc s-a săvîrşit ospăţul cel fără de lege al lui Irod şi necuratul dans al fiicei Irodiadei.
Sfîntul Evanghelist Luca propovăduia pe Hristos şi înconjura multe cetăţi şi a ajuns şi în cetatea Sevastia, iar de aici urma să se ducă în Antiohia, patria sa, şi a vrut să ia cu sine trupul Sfîntului Ioan Înaintemergătorul şi Botezătorul, care era nestricat şi întreg, dar n-a putut, deoarece nu i s-a dat voie de locuitorii Sevastiei, care cinsteau foarte mult moaştele Botezătorului şi cu dinadinsul le păstrau.
De aceea, Sfîntul Evanghelist Luca, luînd de la sfîntul numai mîna cea dreaptă, care a botezat pe Domnul şi Stăpînul nostru Iisus Hristos, a dus-o în cetatea sa Antiohia şi cu dînsa, precum cu o vistierie de mare preţ, răsplătea cetăţii sale pentru creşterea ce a avut într-însa. Din acea vreme sfînta mînă a Botezătorului era la credincioşii antiohieni de mare cinste, căci printr-însa se săvîrşeau multe minuni.
Multe vremi şi mulţi împăraţi trecînd, a venit Iulian, călcătorul de lege, care pe faţă lepădîndu-se de Hristos şi închinîndu-se idolilor, făcea mare rău Bisericii lui Dumnezeu, nu mai puţin decît chinuitorii care au fost mai înainte de el.
Continuare…
Saptamana de rugaciune ecumenista
Adaugat la ianuarie 17, 2008 de Victor
Categoria: Articole, Ecumenism
SĂPTĂMÂNA DE RUGĂCIUNE ECUMENISTĂ
sau şapte zile în Babilonul antihristic
„Este un trup şi un Duh, precum şi chemaţi aţi fost la o singură nădejde a chemării voastre; Este un Domn, o credinţă, un botez, Un Dumnezeu şi Tatăl tuturor, Care este peste toate şi prin toate şi întru toţi.” (Efeseni 4, 4-6)
De ceva timp încoace, sufletele cele binecredincioase ale Bisericii Ortodoxe Romîne sunt supuse la o grea încercare duhovnicească, prin ademenirea către aşa-numitele manifestări de „apropiere” urmată de rugăciuni pentru „unitatea în credinţă”, o perfidă chemare la trădarea Ortodoxiei şi al lui Hristos, ce se face auzită mereu la fiecare sfîrşit al lunii ianuarie.
Timp de şapte zile se desfăşoară pe tot cuprinsul ţării o mişcare ce se doreşte a fi harismatică prin ţelul pe care şi-l impune: unirea Bisericii Ortodoxe cu „fraţii” catolici, protestanţi şi păgîni. În toată această perioadă se fac solemne procesiuni de stradă la care se îmbulzesc cei amăgiţi de unitate, se fac alternativ slujbe cu ectenii şi rugăciuni în bisericile ortodoxe, apoi în lăcaşurile catolice şi protestante, încheiate cu predici ţinute ori de eretici între ortodocşi ori de preoţii ortodocşi între eretici.
Continuare…
„Boboteaza” ecumenista (video)
Adaugat la ianuarie 16, 2008 de Victor
Categoria: Articole, Ecumenism, Stiri
ORADEA – Episcopul ortodox al Oradiei, Sofronie Drincec şi cel greco-catolic Virgil Bercea au sfinţit împreună de Bobotează apele Crişului Repede. Cei doi ierarhi au purces duminică, la ora 13, într-o procesiune solemnă spre podul Ferdinand din Centrul municipiului Oradea şi au oficiat împreună pe malul Crişului Repede slujba de sfinţire a apelor.
Cei doi episcopi, însoţiţi de un sobor numeros de preoţi ale celor două confesiuni religioase s-au rugat în faţa a cîtorva sute de credincioşi adunaţi pe podul de lîngă Primărie şi pe cele două maluri ale Crişului, pentru Sfinţirea Apelor.
Continuare…
Învătături corecte si învătături gresite despre rugăciune
Adaugat la ianuarie 16, 2008 de Victor
Categoria: Abecedar crestin, Articole, Superstitii
—Cand suntem tulburati de ganduri, griji, patimi la rugaciune, trebuie sa ne oprim sau sa continuam rugaciunea ? Sa certam la rugaciune pe diavolul pentru ganduri ? Daca ne trezim noaptea, putem face rugaciuni in pat?
Nu trebuie sa ne oprim, caci tocmai aceasta vrea diavolul, ci sa continuam rugaciunile, rugand pe Dumnezeu sa ne izbaveasca de cel rau. Daca nu se poate face rugaciune altfel, e bine si in pat, cu smerenie si credinta (in cazul bolnavilor, mai ales).
—Cand se citeste Psaltirea si cine o poate citi ?
Psaltirea se poate citi pe toata perioada anului, in afara de perioada de la Craciun la Boboteaza si de la Inviere la Duminica Tomii. Unii recomanda ca Psaltirea sa nu se citeasca in sambete si duminici. O poate citi oricine, dar se recomanda spovedanie buna, sa se fereasca de pacate si sa duca o viata duhovniceasca. Celor care stau incurcati in unele patimi, dracii au puterea sa le faca suparari. Asa ca se recomanda multa curatie sufleteasca si trupeasca; si nu cantitate, psalmi la numar, ci calitate, adica traire si simtire in smerenie.
Continuare…
