Înălţarea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci a Domnului

Adaugat la septembrie 27, 2016 de Victor
Categoria: Articole, Sarbatori

Împărăţind în Roma Maxenţiu, persecutorul (307-312), făcea multă chinuire popoarelor, gonindu-i şi chinuindu-i nu numai pe creştini, dar şi pe păgînii săi ucigîndu-i şi jefuindu-le averile lor. Petrecea cu necurăţie, siluind casele celor de bun neam, şi era tuturor romanilor foarte greu şi urît, pentru acea tiranică, cumplită a lui viaţă şi prea spurcată. Deci, au trimis romanii, în taină, la împăratul Constantin (306-337) care petrecea atunci în Britania cu mama sa, Elena, rugîndu-l pe el să vină şi să-i scape de tiranul acela. Iar Constantin i-a scris mai întîi lui Maxenţiu, sfătuindu-l pe el prieteneşte să înceteze o tiranie ca aceea. Iar el nu numai că nu l-a ascultat pe dînsul şi nu s-a îndreptat, dar şi mai amar s-a făcut. S-a sculat chiar asupra lui Constantin, pe care toată oastea romanilor la împărăţie-l alesese, nevrînd ca să-l aibă deopotrivă cu sine la împărăţie. Pentru că Maxenţiu, cu de la sine putere s-a suit în Roma pe scaunul împărătesc, nu cu voinţa poporului; ci numai cu sprijinul cîtorva mai mari, cărora le-a făgăduit multe daruri şi cinste. Iar Constantin a fost ales împărat de către toţi cu un glas. Drept aceea, auzind Constantin că Maxenţiu tot neîndreptat petrecea, ba încă şi la alte fapte mai rele se întinde, s-a sculat şi a mers asupra lui cu război. Văzînd însă că puterea oştilor sale nu este de ajuns şi gîndind apoi la farmecele cele rele ale lui Maxenţiu, a început a se îndoi, pentru că ştia că Maxenţiu a vărsat mult sînge omenesc la facerea vrăjilor: mulţi băieţi, fete şi femei îngreunate a înjunghiat la jertfele diavolilor, căutînd milostivirea deşerţilor idoli, spre care nădăjduia. Deci, văzînd Constantin că la Maxenţiu era mare putere diavolească, a început a se ruga unui Dumnezeu care stăpîneşte cerul şi pămîntul, pe care şi neamul creştinesc îl cinsteşte, ca să-i dăruiască lui chip de biruinţă asupra prigonitorului. Drept aceea, rugîndu-se el cu osîrdie, i s-a arătat în amiazăzi chipul Crucii Domnului închipuit cu stele, strălucind mai mult decît soarele şi deasupra scris pe dînsul: „În acest semn vei învinge”. Continuare…

Cuvînt la Duminica a XIV-a după Pogorîrea Sfîntului Duh

Adaugat la septembrie 25, 2016 de Victor
Categoria: Articole, Ioan Gura de Aur, Predici

” Iar ei, nebăgînd de seamă, s-au dus: unul la holda sa, altul la negustoria sa” (Matei 22, 5)

Numai nebunul preferă bunurile pămînteşti celor duhovniceşti

Fierbinţeala este mare şi arşiţa verii foarte grea, dar rîvna voastră, prin aceasta, nu a slăbit, şi dorinţa voastră de a asculta cuvîntul lui Dumnezeu nu s-a înăbuşit. Aşa fac toţi rîvnitorii şi adevăraţii cinstitori ai învăţăturii cereşti. Din dragoste către cuvîntul lui Dumnezeu, ei suferă toate cu înlesnire, numai ca să-şi poată împăca această poftă nobilă şi duhovnicească; şi nici frigul, nici fierbinţeala, nici mulţimea treburilor, sau grămada grijilor, nici orice altceva nu poate să-i abată de la această rîvnă.
Continuare…

„Cât de mare este harul Duhului Sfânt în monahi!” – Sf. Siluan Athonitul

Adaugat la septembrie 24, 2016 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Pilde si povestiri, Siluan Athonitul

Pe 14 septembrie 1932 a avut loc la Muntele Athos un puternic cutremur de pământ. El s-a produs în timpul nopţii, la ceasul al patrulea [din noapte], în timpul prive­gherii praznicului înălţării Sfintei Cruci. Mă găseam în strană alături de părintele egumen, iar acesta stătea chiar lângă locul unde spovedea. O cărămidă s-a desprins din tavan şi a căzut în acest loc împreună cu mult moloz. Continuare…

Naşterea Maicii Domnului

Adaugat la septembrie 21, 2016 de Victor
Categoria: Articole, Sarbatori, Vietile Sfintilor

La puţine zile de la începutul anului bisericesc, pe 8/21 septembrie Biserica noastră sărbătoreşte Naşterea Preasfintei noastre Stăpâne Născătoarei de Dumnezeu şi Pururea Fecioarei Maria.

Despre acest eveniment Evangheliile tac. De altfel, aceeaşi tăcere se întinde şi asupra celei mai mari părţi a vieţii Maicii Domnului. Puţine sunt cuvintele ei care s-au păstrat în Evanghelii. Este de ajuns să luăm aminte că îndemnul ei către slujitori la minunea din Cana Galileii, „faceţi orice vă va spune” (Ioan 2, 5), sunt ultimele cuvinte ale Maicii Domnului pe care le menţionează Evangheliile. De atunci (minunea a avut loc la începuturile primului an al lucrării publice a Domnului), Maica Domnului a urmărit în tăcere lucrarea Fiului ei şi tot în tăcere şi-a înecat durerea la poalele Crucii Sale.

Aceste goluri din relatările Evangheliilor în legătură cu viaţa Preasfintei Maicii Domnului sunt întregite de scrieri apocrife. Acestea, scrise de autori evlavioşi şi îmbogăţite de fantezia lor, dau informaţii despre Naşterea ei, despre copilărie şi despre Adormire. Biserica a luat din aceste texte tradiţiile pe care le-a considerat adevărate şi le-a păstrat în rânduielile praznicelor, în imne şi în icoanele care s-au realizat pe temeiul acestora.
Continuare…

1/14 septembrie – Ce este „începutul indictionului”?

Adaugat la septembrie 14, 2016 de Victor
Categoria: Articole, Istoria Bisericii

Biserica lui Hristos prăznuieşte la 1/14 septembrie, începutul indictionului (din cuvântul latin indictio, declarare), adică începutul anului bisericesc. Termenul provine din obiceiul Împăraţilor romani de a stabili prin decret, la fiecare 15 ani, valoarea impozitului anual pentru această perioadă de timp, pentru întreţinerea armatei. Prin extindere, s-au numit indictioane şi ciclurile de 15 ani începute sub Caesar Augustus cu 3 ani înainte de naşterea lui Hristos.
Continuare…

Icoana Maicii Domnului din Vladimir

Adaugat la septembrie 8, 2016 de Victor
Categoria: Articole, Icoane

Istoric

Aceasta icoana se bucura de o cinstire deosebita in Rusia in virtutea rolului sau in istoria nationala a acestui popor, iar pe de alta parte pentru ca a dobandit un loc foarte important in sanul catolicismului apusean de cand papa Ioan XXIII a incredintat-o spre cinstire crestinilor apuseni, ca mijlocitoare pentru unitatea Bisericii.

Aceasta icoana a fost in 1131 adusa din Constantinopol in Rusia, dusa la Vladimir in 1155, apoi la Moscova in 1395. Ocrotitoare a Rusiei, ea a ramas in catedrala Adormirii din Kremlin pana la revolutia de la 1917. Apoi a fost pastrata in galeriile Tretiakov, unde nenumarati crestini au venit sa se roage in fata ei.

Dupa traditie, asa cum se canta in slujba sarbatorii din 26 august / 8 septembrie, la vecernie, icoana a fost pictata de Sfantul Evanghelist Luca in timpul existentei pamantesti a Maicii Domnului:

Atunci cand pentru prima oara, icoana Ta a fost zugravita de vestitorul tainelor evanghelice, si ti-a fost adusa pentru ca s-o recunosti si sa-i daruiesti puterea de a-i mantui pe cei ce ti se inchina, te-ai bucurat, Tu care esti plina de milostivire si izvor al mantuirii noastre, ai fost ca si gura si glasul icoanei (Vecernie, stihire glasul 6).
Continuare…