Romana

Русский

Cu noi este Dumnezeu!

Informatii Utile


Categorii articole:



Icoana Maicii Domnului din Vladimir

septembrie 8, 2016 Categoria: Articole, Icoane

Icoana Maicii Domnului din VladimirIstoric

Aceasta icoana se bucura de o cinstire deosebita in Rusia in virtutea rolului sau in istoria nationala a acestui popor, iar pe de alta parte pentru ca a dobandit un loc foarte important in sanul catolicismului apusean de cand papa Ioan XXIII a incredintat-o spre cinstire crestinilor apuseni, ca mijlocitoare pentru unitatea Bisericii.

Aceasta icoana a fost in 1131 adusa din Constantinopol in Rusia, dusa la Vladimir in 1155, apoi la Moscova in 1395. Ocrotitoare a Rusiei, ea a ramas in catedrala Adormirii din Kremlin pana la revolutia de la 1917. Apoi a fost pastrata in galeriile Tretiakov, unde nenumarati crestini au venit sa se roage in fata ei.

Dupa traditie, asa cum se canta in slujba sarbatorii din 26 august / 8 septembrie, la vecernie, icoana a fost pictata de Sfantul Evanghelist Luca in timpul existentei pamantesti a Maicii Domnului:

Atunci cand pentru prima oara, icoana Ta a fost zugravita de vestitorul tainelor evanghelice, si ti-a fost adusa pentru ca s-o recunosti si sa-i daruiesti puterea de a-i mantui pe cei ce ti se inchina, te-ai bucurat, Tu care esti plina de milostivire si izvor al mantuirii noastre, ai fost ca si gura si glasul icoanei (Vecernie, stihire glasul 6).

Aceasta icoana ocupa un loc special in viata poporului rus. Cronicile ne relateaza rolul imens pe care l-a jucat in istoria Rusiei, pentru aceasta fiind sarbatorita de trei ori pe an, ca multumire pentru eliberarea Moscovei de tatari: la 26 august 1395, la 23 iunie 1480, la 21 mai 1521. In 1612, in timp ce Moscova era asediata de polonezi, luptatorii voluntari s-au batut pentru icoana Maicii Domnului din Vladimir: Mai bine murim decat sa lasam sa fie pangarita icoana Preacuratei Maici a Domnului nostru din Vladimir.

Descriere

Maica Domnului

Icoana Maicii Domnului din Vladimir Este cu adevarat faptura indumnezeita, pe chipul careia cerescul cu omenescul se intalnesc. În aceasta icoana, privirea Maicii Domnului este deosebit de miscatoare: privire de o duiosie si o tristete nesfarsita, care vine din adancurile tainice ale inimii pentru a ajunge intr-un „dincolo” inaccesibil, privire a Maicii indreptata spre omenire, din pricina proorociei lui Simeon, pe care o „pastra in inima ei”: „Iata, Acesta este pus spre caderea si spre ridicarea multora din Israel si ca un semn care va starni impotriviri. Si prin sufletul tau va trece sabie, ca sa se descopere gandurile din multe inimi” (Le. 2, 33-35).

Acest chip de o frumusete cereasca este chipul unei mame a carei privire ne lasa sa patrundem in inima Mariei, care se gandeste inca de pe acum la suferintele ce vor veni, un chip care, in suferinta sa launtrica, traieste deja drama crucii. Privire care exprima dragostea materna pentru Fiul sau, dar si pentru toti oamenii carora, prin cruce, va invata sa le fie maica.

Peste vesmant, poarta maforionul, un val lung, purpuriu, bordat cu un pretios galon, care-i acopera capul si umerii. Pe frunte si pe umeri vedem cele trei stele, semn al pururea-fecioriei Maicii Domnului atat inainte, cat si in timpul nasterii si dupa aceea.

Pruncul

Cu mana stanga, cuprinde gatul maicii Sale pentru a-Si apropia obrazul de obrazul Mariei, intr-un minunat gest de tandrete (de unde si numele de „Maica Domnului Mangaietoarea”). Pruncul este asezat simbolic pe bratul drept al Maicii Sale, in timp ce cu mana cealalta ea arata spre Fiul sau: „Iata Omul”. Privirea Pruncului este atintita pe privirea Maicii Sale, a carei suferinta o vede, parand a-i spune inca de pe acum: „Nu ma plange, Mama…”, in incercarea de a-i alina durerea ascunsa. Chipul Pruncului este deja chipul unui adult, cu trasaturi precise, a carui frunte ampla reflecta intelepciunea dumnezeiasca. Vesmantul Sau, himationul, rosu purpuriu, are sclipiri de aur, asa cum se cuvine lui Dumnezeu: este lumina cea neinserata.

Desi gestul mainii stangi a Mariei arata spre Fiul Sau – tip al icoanelor Maicii Domnului Indrumatoarea – totusi, aceasta icoana este a Maicii Domnului Mangaietoarea, din cauza simtamintelor pe care le exprima atitudinea materna a Mariei.

In aceasta icoana, Maica Domnului este chipul Bisericii care poarta in ea mantuirea, chiar in timp ce asteapta, marturiseste si contempla invierea prin cruce. Fara sa tina seama de mangaierea Fiului sau, Maica Domnului priveste in departare, cu o privire plina de dragoste si de durere. Chipul sau intors catre Pruncul care o mangaie, nu catre fiul trupesc, ci catre Ziditorul lumii Careia I-a dat nastere, se oglindeste in cuvintele Liturghiei: Ea este fierbinte mijlocitoare in fata lui Dumnezeu si puternica ocrotitoare a lumii. Se apleaca spre Fiul sau cerand mila pentru cei care vin catre El si pe care ii ocroteste cu rugaciunile sale.

Aceasta minunata icoana a Maicii Domnului din Vladimir arata permanenta preocupare a Bisericii Rasaritului de a considera rolul Maicii Domnului in lumina Revelatiei si a locului pe care Domnul i l-a incredintat in taina mantuirii oamenilor. Biserica Rasaritului nu o cinsteste niciodata pe Maica Domnului independent de Fiul sau preaslavit.

Cultul pe care Biserica Rasaritului il inchina Maicii Domnului este in esenta hristocentric, iar doctrina sa mariala se rezuma in plinatatea dogmei Nascatoarei de Dumnezeu. Tocmai pentru ca este atat de legata de lucrarea mantuitoare a Fiului sau, nu ne surprinde sa vedem, in majoritatea icoanelor, cu cata solicitudine se apleaca spre omenire si indeosebi spre nevoile duhovnicesti ale crestinilor.

Pentru rugaciune

Chemarea iti este, o, Marie, sa te hranesti cu dumnezeiestile cuvinte si cu acestea sa cresti ca maslinul cel mult-roditor in casa lui Dumnezeu, ca un copac rasadit langa izvoarele apelor Duhului, ca un pom al vietii care a dat rodul sau la vremea lui inainte hotarata, adica pe Dumnezeu intrupat, viata cea vesnica a tuturor; ceea ce ai tot gandul osardnic si de suflet folositor, alegand si lepadand tot cugetul cel de suflet vatamator, mai inainte de a-l gusta. Ochii tai sunt pururea catre Domnul, vazand lumina cea neapropiata. Urechile tale asculta numai pe dumnezeiescul Cuvant si se veselesc de alauta Duhului, prin care Cuvantul inauntru a intrat, ca sa se intrupeze. Narile tale se indulcesc de mireasma mirurilor Mirelui, care este Mir dumnezeiesc, de bunavoie varsandu-Se si ungand fiinta ei de om, pentru ca Mir varsat este numele Sau, zice Scriptura. Buzele tale lauda pe Domnul si de buzele lui lipindu-se. Limba si gatlejul tau cuvintele lui Dumnezeu alegandu-le si de dumnezeiasca dulceata saturandu-se. Inima curata si neintinata, vazand si dorind pe Dumnezeul Cel neintinat. Pantecul tau, camara intru care Cel neincaput S-a salasluit si pieptul tau, izvorul laptelui, din care S-a hranit Dumnezeu Pruncul Iisus, Usa lui Dumnezeu, Pururea Fecioara. Mainile tale poarta pe Dumnezeu si genunchii sunt scaun mai inalt decat heruvimii, prin care s-au intarit mainile cele slabite si genunchii cei slabanogiti. Picioarele tale sunt povatuite de legea, lui Dumnezeu ca de o faclie de lumini si, alergand pe urmele Lui, fara de intoarcere, ai tras pe Cel dorit catre aceea care-L dorea. Toata esti camara a Duhului, toata cetate a lui Dumnezeu Celui viu, pe care o veselesc apele raului, adica valurile darurilor Sfantului Duh; toata buna; toata aproape de Dumnezeu. Ca suindu-se mai presus de heruvimi si mai presus de serafimi ridicandu-se, aproape de Dumnezeu s-a facut.

/crestinortodox.ro/

Lasa un comentariu

Completeaza casutele de mai jos pentru a adauga un comentariu.

Trebuie sa fii logat pentru a comenta.