Sa ne temem de fatarnicie!
Adaugat la februarie 21, 2008 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti
Ramanem in aceste zile la probleme care decurg din tematica Duminicii care a trecut, a Vamesului si a Fariseului, si ne-am propus sa cercetam duhovniceste, cu ajutorul lui Dumnezeu si in lumina Sfintilor Parinti, ce este fatarnicia. Fatarnicia este atributul care acopera cel mai bine notiunea de „fariseism”, dincolo de toate celelalte conotatii ale acesteia (mandria, suficienta, indaratnicia, cautarea slavei de la oameni, rautatea, dispretul si judecarea celorlalti, meschinaria, fanatica robie fata de litera legii, etc.). Mai presus de orice, viclenia, duplicitatea, nesinceritatea nici fata de sine, nici fata de ceilalti, afundarea si persistenta in minciuna (fata de sine in primul rand) sunt patimile cele mai grave si de capatai, care duc la orbirea si impietrirea totala a sufletului si care fac cu neputinta primirea lui Hristos cel Viu. Continuare…
Cuvinte de folos si povete – Sf. Ioan Gura de Aur
Adaugat la februarie 9, 2008 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Ioan Gura de Aur
Multe sunt lucrurile care îi caracterizează pe creştini, dar mai presus de toate sunt pacea şi iubirea. De aceea a spus Hristos: Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii (Ioan 13, 35) şi Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă (Ioan 14, 27).
Ù
Nimic nu umple mai mult sufletul de desfătare decît faptul de a iubi şi de a fi iubit.
Ù
Nimic nu arată mai bine vrednicia unui stăpîn decît dragostea şi grija faţă de supuşii săi. Aceasta este trăsătura caracteristică a stăpînilor buni. Dacă stăpînul îl iubeşte pe supusul său, toate problemele se rezolvă şi peste toate domnesc liniştea şi ordinea.
Sfantul Maxim Marturisitorul: esente duhovnicesti
Adaugat la februarie 3, 2008 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Maxim Marturisitorul
„Mulţi au spus multe despre dragoste. Dar numai căutînd-o între ucenicii lui Hristos o vei afla”.
Cînd auzi Scriptura zicand:«Că Tu vei răsplăti fiecăruia după faptele lui» să ştii că Dumnezeu nu va răsplăti cu bine cele făcute fără un scop drept. Căci judecata lui Dumnezeu nu priveşte la cele făcute, ci la scopul celor făcute.
Cînd patimile îşi încetează lucrarea, fie pentru că se ascund pricinile lor, fie pentru că se depărtează dracii în chip viclean, se strecoară mîndria.
Pentru cinci pricini spun unii că îngăduie Dumnezeu să fim războiţi de către draci. Cea dintîi, pentru ca, războiţi fiind şi războindu-ne în apărare, să venim la puterea de-a deosebi virtutea şi păcatul. A doua, ca dobîndind prin luptă şi durere virtutea, să o avem sigură şi nestrămutată. A treia, ca înaintînd în virtute, să nu ne îngîmfăm, ci să învăţăm a ne smeri. A patra, ca după ce am fost ispitiţi de păcat să-l urîm cu ură desăvîrşită. A cincea, care-i mai presus de toate, ca devenind nepătimaşi, să nu uităm slăbiciunea noastră, nici puterea Celui ce ne-a ajutat.
Continuare…
Din învăţăturile Sfîntului Siluan
Adaugat la ianuarie 26, 2008 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Siluan Athonitul
I. Despre cunoaşterea voii lui Dumnezeu
Sfîntul Siluan spunea: „Este bine ca întotdeauna şi în toate să căutăm călăuzire de la Dumnezeu, ce şi cum trebuie să facem sau să grăim.” Cu alte cuvinte, în fiecare situaţie în parte datori suntem să căutăm a cunoaşte voia lui Dumnezeu şi căile spre a o împlini. Căutarea voii lui Dumnezeu este cea mai importantă lucrare a vieţii noastre, căci cel care ajunge să se afle pe calea ei este prins în viaţa dumnezeiască, cea veşnică. La cunoaşterea voii lui Dumnezeu se poate ajunge pe mai multe căi. Una din ele este cuvîntul lui Dumnezeu, poruncile lui Hristos. Însă, în poruncile Evangheliei, în ciuda înaltei lor desăvîrşiri- sau, mai bine zis, în virtutea desăvîrşirii lor- voia lui Dumnezeu se exprimă în sensul ei general şi ultim, iar omul, întîlnind în viaţa sa de zi cu zi o nesfîrşită varietate de situaţii, adesea nu ştie ce să facă pentru ca lumea sa să se integreze cursului voii lui Dumnezeu. Pentru ca fapta sa să aibă un sfîrşit bun, nu este destul să cunoaştem doar expresia generală a voii lui Dumnezeu în, de pildă, porunca de a iubi pe Dumnezeu din toată inima, din toată mintea, din toată puterea sa şi pe aproapele ca pe sine însuşi; mai trebuie încă şi luminare de la Dumnezeu în ce priveşte mijloacele împlinirii acestor porunci în realitatea zilnică a vieţii; mai mult pentru aceasta avem neapărată nevoie de puterea cea de Sus.
Sfantul Teofan Zavoratul: despre „zavorarea” in patima si cum sa iesim din ea
Adaugat la ianuarie 23, 2008 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Teofan Zavoratul
Povatuitor duhovnicesc ce a mangaiat, luminat, intarit, mustrat pe credinciosii din timpul sau precum si pe cei care inseteaza de sfatul cel bun, Sfantul nu a stat la indoiala in momentul in care a facut o fapta de curaj ce i-a adus supra-numele de Zavoratul: a parasit scaunul episcopal pentru a merge intr-o pustie greu accesibila pentru oameni. Pentru ca numai cineva cu marime de suflet, cineva cu curaj eroic, (asa cum il caracterizeaza editorii unei alte carti aparute si in romana) poate accepta faptul ca parasirea unui mare scaun arhieresc si izolarea in pustie, la care se adauga si inchiderea de bunavoie in chilie pentru tot restul vietii, poate avea ca efect, paradoxal, o inmultire binecuvantata a talantului duhovnicesc de a pastori turma cea cuvantatoare. Pentru noi, cei de azi, vrajiti de conceptiile actuale ale eficientei si de noile modalitati de infatisa misiunea in Biserica, aceasta se inchipuie ca fiind mai curand una formala, legata neparat de functii si de imagine, de ideea de „a iesi in fata”, de a „stapani resurse” (resurse umane, resurse informationale, intr-o logica de actiune manageriala), resurse care ajung sa devina, de fapt, scopuri in sine). Pilda Sfantului Teofan arata insa cum se inmulteste talantul Mantuitorului, si faptul ca numai jertfa, numai rastignirea alaturi de Hristos si slujirea care, aparent, este modesta si neinsemnata, are valoare si aduce roada bogata pentru Dumnezeu si pentru cei ce Il cauta pe El.
Continuare…
De la Mine a fost aceasta
Adaugat la ianuarie 22, 2008 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti
Te-ai gîndit tu oare vreo dată, că tot ce te priveşte pe tine, mă priveşte şi pe Mine?
Deoarece, ceea ce te priveşte pe tine, nu este trecut de vederea ochiului Meu. Tu eşti scump şi de mult preţ înaintea ochilor Mei şi Eu te-am iubit, deoarece vreau mult ca să te educ pe tine.
Deci, cînd ispitele se răscoală asupra ta şi vrăjmaşul vine ca un rîu, Eu vreau, ca tu să ştii că „“ De la mine a fost aceasta.
Să ştii şi aceea, că neputinţa ta are nevoie de puterea Mea şi siguranţa ta constă în faptul, ca să-Mi dai voie Mie să mă lupt pentru tine.
Şi de te afli tu în împrejurări grele sau între oameni care nu te înţeleg, care nu iau în seamă ceea ce-ţi place sau care te îndepărtează de ei, să ştii că „“ De la Mine a fost aceasta.
Eu sînt Dumnezeul tău şi în mîinile Mele sînt toate. Tu nu întîmplător te afli la locul dat, acesta-i anume acel loc, pe care Eu ţi l-am pregătit.
N-ai cerut tu oare ca Eu să te învăţ smerenia? Deci, iată, Eu te-am aşezat întocmai în acea împrejurare, în acea şcoală, unde se învaţă această lecţie. Ceea ce se întîmplă cu tine şi toţi cei ce locuiesc împreună cu tine, împlinesc doar voia Mea. Continuare…
Darul prorociei „“ Sfantul Lavrentie, Schiarhimandrit si facator de minuni al Cernigovului
Adaugat la ianuarie 11, 2008 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Vietile Sfintilor
Prorocescul dar al străvederii, care a pecetluit în veacurile trecute pe mulţi sfinţi şi nevoitori, se arată astăzi cu anevoie. Totuşi, chiar şi în acest veac al credinţei împuţinate, mai există oameni ce s-au învrednicit cu veştmîntul de proroc. Unul dintre ei este schiarhimandritul Lavrentie de la Cernigov „“ Mănăstirea de maici Sfînta Treime.
Cu darul luminător al străvederii sale, s-a dovedit un povăţuitor de nădejde pentru sute de monahi şi mireni ce se luptau să-şi afle calea prin devălmăşia vădită a acestor vremuri grele, de pe urmă.
Schiarhimandritul Lavrentie, în lume Luca Ievsievici Proskura, s-a născut în 1868, în regiunea Cernigovului. Părinţii săi erau nişte ţărani simpli. Luca a fost cel dintîi dintre cei şapte copii ai lor. A avut o copilărie grea; mama sa zăcea adesea la pat şi, după ce tatăl său a murit, băiatul a trebuit să poarte şi îndatoririle unui bărbat, pe lîngă cele ale unei femei.
Luca a fost un elev bun. Era înzestrat îndeosebi la muzică; cînta cu vocea şi la vioară. La acea vreme, copiii erau învăţaţi să cînte în biserică, şi Luca s-a găsit aici în elementul său. A învăţat cu repeziciune nu doar notele, ci şi alcătuirea slujbelor, iar, curînd, a prins profunzimea tipicului. Avea doar paisprezece ani atunci cînd a devenit conducător al corului – un talent întrebuinţat tot restul vieţii sale.
Continuare…
Predica despre feciorie – Părintele Ilie Cleopa
Adaugat la decembrie 4, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Ilie Cleopa, Morala, Predici, Tinerii
„Fecioria este însuşirea firii celei netrupeşti”
(Sfîntul Ioan Scărarul, Scara, Cuv. 15)
„În rai a domnit fecioria”¦ Necăsătoria este imitarea îngerilor”˜”™
(Sfintul Ioan Damaschin, Dogmatica, cap. 24, p. 311-315)
Părinţilor, fraţilor şi iubiţi credincioşi,
Cu adevărat mă înspăimîntez şi mă ruşinez pentru îndrăzneala mea de a vorbi cele înalte despre lauda fecioriei, eu păcătosul, care sînt cu totul străin de sfinţenia ei. Dar, asemănîndu-mă unui orb ce ţine lumina pentru alţii, voi încerca în cele ce urmează, ca prin cuvintele cele luminate ale Sfinţilor Părinţi, să scot în lumină, după putere, slava şi strălucirea fecioriei, spre rîvna celor silitori, care, pentru dragostea Mirelui ceresc, se nevoiesc cu multe sudori şi dureri spre a se aduce jertfe vii, prin trăire, Celui Care i-a răscumpărat spre nestricăciune (Apocalipsa 14, 4).
Treptele iubirii de vrăjmaşi
Adaugat la noiembrie 15, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti
Iubirea de vrajmasi dupa Sfantul Siluan Athonitul
Multe religii recomanda iubirea aproapelui; crestinismul singur cere iubirea vrajmasilor. In aceasta privinta Noul Testament este in ruptura cu Vechiul, care opunea violentelor suferite legea talionului: „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mana pentru mana, picior pentru picior, arsura pentru arsura, rana pentru rana, moarte pentru moarte” (Is 21, 24-25).
Hristos Insusi semnaleaza aceasta singularitate si ruptura atunci cand spune: „Porunca noua va dau voua: sa va iubiti unii pe altii asa cum v-am iubit si Eu pe voi. Din aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, de veti avea dragoste unii fata de altii” (In 13, 34-35), si mai mult inca atunci cand da aceasta invatatura intemeietoare, pe care trebuie sa o reproducem integral caci, din ea deriva intreaga invatatura patristica:
„Ati auzit ca s-a zis: ochi pentru ochi si dinte pentru dinte. Eu insa va spun voua: Nu va impotriviti celui rau, iar cui te loveste peste obrazul drept, intoarce-i-l si pe celalalt. … Ati auzit ca s-a zis: Sa iubesti pe aproapele tau si sa urasti pe vrajmasul tau. Eu insa va zic voua: Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ca va vatama si va prigonesc, ca sa fiti fiii Tatalui vostru Celui din ceruri, pentru ca El face sa rasara soarele peste cei rai si peste cei buni si trimite ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti” (Mt 5, 38-39, 43-45)
Continuare…
Sfîntul Dimitrie al Rostovului. Despre aceea că în această vale a plîngerii pururi trebuie să ne pocăim şi să plîngem pentru păcatele noastre
Adaugat la noiembrie 12, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Dimitrie al Rostovului
"1. Pocăieşte-te, omule, de păcatele tale în toată ziua şi plângi pentru acestea zi şi noapte. Pocăieşte-te, nelăsând fără de băgare de seamă nici cea mai mică greşeală; căci, de nu vei lua aminte la păcatele mici, atunci nu vei avea sârguinţă nici pentru cele mari. Pocăieşte-te şi în cele mai mici şi care par neînsemnate păcate; căci, dacă vei călca doar o singură mică poruncă, greu îţi va fi să păzeşti şi pe celelalte, mari, după cum a spus cineva despre aceasta: "Nu spune: aceasta nu-i nimic, aceea nu-i nimic; ci păzeşte-te şi de cuvântul în deşert, chiar şi de cel mai subţire gând rău, căci vei da seama şi pentru cuvântul în deşert, în ziua Judecăţii, după cum a spus Domnul. Căieşte-te în fiecare zi şi în toată vremea, pentru că neîncetat greşeşti înaintea lui Dumnezeu – în fiecare zi săvârşeşti nelegiuiri nenumărate înaintea Lui. În toată viaţa ta pocăieşte-te, plângi şi tânguieşte-te. Căci nimic în acest veac nu este vrednic de bucurie şi veselie – nu vei găsi nimic vrednic de bună-cugetare şi bună-lucrare, afară de plâns şi tânguire: însăşi naşterea ta este întru plâns şi viaţa ta se trece în tânguiri, iar sfârşitul vieţii tale este moarte, necaz şi amărăciune sufletului".
