Cuviosul Iosif de la Optina – file din viaţa şi învăţături
Adaugat la mai 22, 2008 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Sfintii de la Optina, Vietile Sfintilor
Dupa invataturile Sfintilor Parinti, ASCULTAREA da nastere la SMERENIE. Acest lucru s-a dovedit cu totul adevarat in cazul P. Iosif.
Datorita smereniei sale, el nu se temea niciodata de nici un fel de asupriri; caci orice lucru merge bine pentru cel smerit pretutindeni si unul ca acesta este pregatit sa intampine totul cu BUCURIE!
"De indata ce omul incepe sa cugete la calea mantuirii apare un obstacol si o ispita."
"Se pot recunoaste astfel de oameni dupa smerenia lor (vazatoare cu duhul) fiindca vrajmasul poate da stravedere unei persoane, dar nu-i poate da niciodata smerenie – aceasta il arde".
" Cel intrebat trebuie sa vorbeasca doar pentru a le da raspuns celor ce-i pun intrebari".(si-n Pateric…, Pimen, nr. 45)
Continuare…
Luarea aminte la sine pentru cel ce traieste in lume
Adaugat la mai 13, 2008 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti
Sufletul tuturor indeletnicirilor in Domnul este luarea-aminte. Fara luare-aminte toate aceste indeletniciri sunt sterpe, moarte. Cel ce voieste sa se mantuiasca trebuie sa-si randuiasca viata in asa fel ca sa poata pastra luarea-aminte la sine nu numai in insingurare, ci chiar si in imprastierea in care imprejurarile il trag uneori impotriva vointei sale. Frica de Dumnezeu sa traga in cumpana inimii mai greu decat toate celelalte simtiri: atunci va fi usor sa pastrezi luarea-aminte la sine atat in linistea chiliei, cat si in mijlocul zarvei care te impresoara din toate partile.
Continuare…
Inima indurerata
Adaugat la aprilie 16, 2008 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Tinerii
“Daca exista o caracteristica specifica tuturor oamenilor, aceasta este suferinta. Oameniii de toate rasele, paturile sociale si de orice neam ar fi trec prin suferinta. Pur si simplu, a suferi e omeneste. Tirania lumii nihiliste pricinuieste omenirii suferinta. In razvratirea sa, omul isi produce singur durerea, provocandu-si si mai multa suferinta. Insa cea mai rea suferinta este poate suferinta din ignoranta, care il determina pe om sa urmeze calea placerilor desarte ale lumii. Intrebarea este: cum poate omul sa scape de suferinta?
Scara Sfantului Ioan – oglinda care nu ne minte
Adaugat la aprilie 12, 2008 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti
Despre multa vorbire si tacere
“(…) Multa vorbire este catedra slavei desarte, prin care aceasta se arata pe sine si se face cunoscuta. Multa vorbire este semnul nestiintei, usa clevetirii, calauza glumelor, slujitoarea minciunii, risipirea strapungerii, nascatoarea trandaviei sau pricinuitoarea ei, inainte-mergatoarea somnului, imprastierea mintii adunate in sine, pierzatoarea pazei de sine, racitoarea caldurii, intunecarea rugaciunii.
(…)
Cel ce-si cunoaste greselile isi infraneaza limba, iar vorbaretul nu s-a cunoscut inca pe sine cum trebuie. Prietenul tacerii se apropie de Dumnezeu si, vorbind cu El fara sa stie cum, e luminat de Dumnezeu. Tacerea lui Iisus a rusinat pe Pilat, si linistea unui om duhovnicesc mistuie slava desarta.
Dupa ce a spus un cuvant, Petru a plans cu amar, pentru ca si-a adus aminte de cel ce a zis: “ Zis-am: pazi-voi caile mele, ca sa nu pacatuiesc cu limba mea” (Ps. XXXVII, 1) si de altul care a zis: “E mai bine a cadea de la inaltime pe pamant, decat din pricina limbii” (Is.Sir. XX, 19).
Despre creatie, caderea omului, rai si iad
Adaugat la aprilie 9, 2008 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Ilie Cleopa
Convorbirea intai
1. Parinte Cleopa, spuneti-mi cateva cuvinte despre creatia lumii vazute si nevazute, dupa invatatura Sfintilor Parinti.
Toata creatia este scoala a sufletelor celor cuvantatoare, spune Sfantul Vasile cel Mare in Exaimeron. Caci, privind la cele create la Dumnezeu, ne inaltam cu mintea la cele nevazute si ne intarim in sfanta credinta. Cat suntem in trup, toate le vedem ” ca prin oglinda ” , adica prin creatii, care formeaza icoana, imaginea celor viitoare de dincolo de mormant. Creatia este oglinda lui Dumnezeu in care se reflecta bunatatea, mila, pronia si iubirea Tatalui ceresc pentru noi oamenii. Sfintii Parinti numesc pe toate cele vazute ” spatele lui Dumnezeu ” , care inchipuiesc, simbolizeaza pe cele viitoare. Iar cand vom trece la cele vesnice, atunci vom vedea cu ochii cei duhovnicesti ” fata lui Dumnezeu ” , adica vom privi fata catre fata slava Prea Sfintei Treimi, fara sa mai avem nevoie de ” oglinzile ” cele de pe pamant, adica de creatii. Continuare…
Cum să nu ne revoltăm în fata suferintei
Adaugat la aprilie 2, 2008 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Teofil Paraian
Cuvînt al părintelui Teofil, înregistrat în Franta / la 20 iunie 1999 si preluat din Feuille Saint Jean Cassien, nr. 68/ iunie 2000
Încă din tinerete mă întreb la ce serveste suferinta si nu am găsit încă răspunsul potrivit. Am constatat că pentru toată lumea, pentru cei care suferă si pentru cei care nu suferă, suferinta este în acelasi timp o realitate, o problemă si o taină. Realitate pe care nu o putem evita, problemă pe care nimeni nu a reusit să o rezolve, suferinta rămîne taină. De fapt, nu e important ceea ce credem sau gîndim despre suferintă; important este raportul pe care îl avem cu propria noastră suferintă. Ce putem face ca să nu suferim?
Pocainta neintrerupta – sursa a vietii duhovnicesti autentice
Adaugat la aprilie 2, 2008 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Post
Parinti duhovnicesti ai Rasaritului arata ca pocainta nu are limite de timp si loc, ci de stare duhovniceasca. Adevarata Spovedanie sau Pocainta trebuie sa conduca la pocainta permanenta, ca stare de adevarata cunoastere a noastra si de adevarat discernamant duhovnicesc. Ea trebuie sa devina o atitudine permanenta in viata noastra, „un neincetat flux si reflux, apus si rasarit, inceput nou si bun”.
Am vazut ca dinamismul vietii duhovnicesti este legat de pocainta permanenta. Aceasta intretine in noi necontenit dorul de desavarsire, de absolut, dorul de a ne asemana, cat ne este cu putinta omeneste, cu Dumnezeu. Parintii spiritualitatii rasaritene, vorbind despre inaltimea idealului crestin, au grija, pe de alta parte, sa adauge, atunci cand descriu mijloacele de atingere a lui, „atat cat este cu putinta omeneste”, ceea ce constituie o proba de adevarata cunoastere a firii omenesti, cu toate slabiciunile si puterile sale, dar si de realism duhovnicesc.
Continuare…
Sfantul Ioan Casian – o pilda despre dreapta socoteala in alegerea sfatuitorilor, despre deznadejde si despre compatimirea cu cei raniti de ispite si de patimi
Adaugat la martie 13, 2008 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Pilde si povestiri
„Dupa cum nu toti tinerii arata acelasi zel pentru invatatura si pentru a-si forma mai bune deprinderi, la fel si batranii nu sunt toti la fel de desavarsiti si de incercati. Bogatiile batranilor nu trebuie masurate dupa caruntetea parului, ci dupa pregatirea din tinerete si dupa rasplata muncii din trecut. („¦) De aceea nu trebuie sa urmam exemplele si indrumarile tuturor batranilor pe care-i recomanda doar parul lor alb si viata indelungata, ci pe ale acelora despre care ne-am convins ca s-au distins din tinerete prin viata lor demna de lauda, formati nu dupa propriile lor inchipuiri, ci dupa mostenirea duhovniceasca lasata de cei vechi. Continuare…
Am fost cuprins de iubire pentru toată zidirea lui Dumnezeu
Adaugat la martie 6, 2008 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Siluan Athonitul
„¢ Mărturisirea Sfîntului Siluan, în Mînăstirea „Sfîntul Pantelimon”,
Muntele Athos, Grecia „¢
Inima mea tînjeşte după Domnul şi-L caut cu lacrimi. Cum aş putea să nu Te caut? Tu m-ai găsit, Tu, mai întîi. Tu mi-ai dat să trăiesc dulceaţa Sfîntului Tău Duh şi sufletul meu Te-a iubit. Tu vezi, Doamne, chinul şi lacrimile mele”¦ Dacă nu m-ai fi atras prin iubirea Ta, nu Te-aş căuta aşa cum Te caut. Dar Duhul Tău mi-a dat să te cunosc şi sufletul meu se bucură că Tu eşti Dumnezeul şi Domnul meu şi tînjesc după Tine pînă la lacrimi.
Sufletul meu tînjeşte după Dumnezeu şi-L caută cu lacrimi. Milostive Doamne, Tu vezi căderea şi durerea mea. Dar cu smerenie rog îndurarea Ta: revarsă asupra păcătosului ce sunt, harul Sfîntului Tău Duh. Amintirea lui îndeamnă mintea mea să caute din nou milostivirea Ta. Doamne, dă-mi duhul smereniei Tale ca să nu pierd din nou harul Tău, şi să nu mă tîngui ca Adam care plîngea după Dumnezeu şi Raiul cel pierdut.
Sfintii de la Optina: „POCAINTA ESTE RAVNA INIMII”
Adaugat la martie 5, 2008 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Sfintii de la Optina
(Sfantul Nicon)
- Pentru pocainta adevarata este nevoie nu de zile, nici de ani, ci numai de o clipa.
(Sfantul Ambrozie)
- Pocainta este adevarata numai atunci cand omul, simtindu-si pacatele sale cu care L-a maniat pe Ziditorul sau, paraseste faptele pacatoase, ii pare rau pentru ele si se caieste; si se invredniceste de iertare cu harul lui Hristos prin dezlegarea pe care i-o face preotul Bisericii. Iar cand nu paraseste fapta pacatoasa, atunci este o nadejde primejdioasa, peste masura si nechibzuita in bunatatea lui Dumnezeu, care, la fel ca si deznadejdea, in egala masura este osandita de Dumnezeu.
(Sfantul Macarie)
