Cum am devenit ortodox – Maxime Egger
Adaugat la octombrie 19, 2010 de Victor
Categoria: Articole, Religii si secte
(Un ziarist elvetian convertit la dreapta credintă si devenit slujitor al lui Hristos)
„Ce putem face oare pentru ca Dumnezeu să nu dispară între rîndurile unui text?”
(Georges Khodr)
Cum am devenit ortodox? Iată întrebarea care, fără îndoială, mi-a fost pusă cel mai des în ultimii ani. În general, am evitat răspunsurile transante. Astăzi, cînd, după lungi ezitări, consimt să răspund, luînd condeiul nu pot să nu-mi spun că sunt totusi cît se poate de imprudent, ba chiar inconstient, să accept un demers atît de dificil si delicat. Dificil, pentru că, la urma urmei, este imposibil să dezvălui în cîteva pagini rezultatul unei înaintări spirituale care a durat ani întregi. Delicat, pentru că în acest parcurs există (ca în orice înaintare spirituală) o taină propriu-zis inexprimabilă, o dimensiune atît de profundă si intimă încît ezit la nesfîrsit să vorbesc despre ea. Dar, dacă mîna îmi tremură, este mai cu seamă din teama ca nu cumva, slăvindu-L pe Dumnezeu, să mă slăvesc în ascuns si pe mine însumi.
Continuare…
Despre înfrînarea pîntecelui – Sf. Ioan Casian
Adaugat la octombrie 19, 2010 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Ioan Casian
Mai întîi deci vom vorbi despre înfrînarea pîntecelui, care se împotriveÈ™te îmbuibării pîntecelui; apoi despre chipul posturilor şi despre felul şi cantitatea bucatelor. Iar acestea nu de la noi le vom spune, ci după cum le-am primit de la SfinÈ›ii PărinÈ›i. AceÈ™tia n-au lăsat un singur canon despre postire, nici un singur chip al împărtăşirii de bucate, nici aceeaÈ™i măsură pentru toÈ›i. Fiindcă nu toÈ›i au aceeaÈ™i tărie şi aceeaÈ™i vîrstă; apoi şi din pricina slăbiciunii unora, sau a unei deprinderi mai gingaÈ™e a trupului. Însa un lucru au rînduit tuturor: să fugă de îmbuibare şi de săturarea pîntecelui. Iar postirea de fiecare zi au socotit că este mai folositoare şi mai ajutătoare spre curăţie, decît cea de trei sau de patru zile, sau decît cea întinsa pînă la o săptămîna. Căci zic: cel ce peste măsură întinde postirea, tot peste măsură se foloseÈ™te adeseori şi de hrană. Din pricina aceasta se întîmplă ca uneori, din covîrÈ™irea postirii, slăbeÈ™te trupul şi se face mai trîndav spre slujbele cele duhovniceÈ™ti; iar alteori, prin prisosul mîncării, se îngreuiază şi face să se nască în suflet nepăsare şi moleÈ™ire. Continuare…
Are 95 de ani, nu aude, dar e cel mai iscusit clopotar
Adaugat la octombrie 15, 2010 de Victor
Categoria: Articole
Are 95 de ani, abia merge şi nu aude deloc. Cu toate acestea, continuă să bată clopotele bisericii, activitate care o face de-o viaţă şi care-l leagă de Dumnezeu. Recent, la Concursul Clopotarilor, organizat la Briceni, Afanasie Chirilovici din satul Medveja, r. Briceni, a luat un premiu din partea sponsorilor, chiar dacă a lipsit de pe lista participanţilor.
Continuare…
Cinstirea Maicii Domnului in Traditia Ortodoxa
Adaugat la octombrie 13, 2010 de Victor
Categoria: Articole
1. Cinstirea Maicii Domnului în timpul vieÈ›ii sale pămînteşti.
Încă din timpurile apostolice şi pînă în zilele noastre, toţi cei care L-au iubit cu adevărat pe Hristos au cinstit-o şi pe cea care L-a născut, L-a crescut şi L-a îngrijit în timpul copilăriei Sale.
Dacă Dumnezeu-Tatăl a ales-o, Dumezeu-Duhul Sfînt a adumbrit-o, iar Dumnezeu-Fiul S-a sălăşluit întru ea supunîndu-i-Se în timpul copilăriei, îngrijindu-Se de ea atunci „cînd era spînzurat pe Cruce”, nu ar trebui atunci ca toţi cei care îşi mărturisesc credinţa în Sfînta Treime să o cinstească şi pe Maica Domnului?
Chiar din zilele vieţii sale pămînteşti, prietenii lui Hristos, Sfinţii Apostoli au arătat o mare grijă şi dragoste faţă de Preasfînta Născătoare de Dumnezeu. Intre toţi, cel mai mult Sfîntul Apostol şi Evanghelist Ioan care, împlinind porunca Dumnezeiescului ei Fiu a luat-o la sine şi a îngrijit-o ca pe propria sa mamă din clipa în care Mîntuitorul i-a spus de pe Cruce „Iată mama ta” (Ioan 19, 27).
2. Cei dintîi potrivnici ai cinstirii Maicii Domnului
Cu cat credinţa în Hristos se întindea şi numele Mîntuitorului era slăvit în tot pămîntul, iar împreună cu El şi Cea care primise să-I fie Maică -, cu atît mînia potrivnicilor lui Hristos creştea împotriva ei. Maria a fost mama lui Iisus.
Continuare…
Hristos în haine de gală
Adaugat la octombrie 12, 2010 de Victor
Categoria: Articole, Atitudini
Luni, 11 octombrie 2010, în Sala cu orgă a avut loc lansarea albumului omagial Nicolae Costin „“ promotor al renaÈ™terii naÈ›ionale. La acest eveniment a luat parte È™i ASCOR ChiÈ™inău la invitaÈ›ia personală a doamnei ambasador Iuliana Gorea Costin „“ soÈ›ia regretatului primar al capitalei Nicolae Costin. Filmul documentar care s-a derulat a avut un mesaj profund creÈ™tinesc È™i naÈ›ional oferindu-l pe Nicolae Costin ca un model demn de urmat pentru politicienii de astăzi care ar trebuie să aibă în faÈ›ă nu doar repere (pseudo) naÈ›ionale dar È™i ortodoxe pentru a nu cădea în filetism.
Continuare…
Stravechea intelepciune a pustiei – Iubitorii de adevar
Adaugat la octombrie 11, 2010 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti
Esenta filosofiei zace in faptul ca ii impartaseste omului amintirea mortii – Vasilie cel Mare ” secolul al 4-lea
Mintea este cea dintai ce se intreaba cand cugeta la nemarginirea a toata lumea a lui Dumnezeu si la acel ocean nazuit, ce este de neatins. Apoi, se uimeste de cum, dintru nimic, a adus intru fiinta tot ceea ce este. Dar precum „nu se afla capat maririi Sale”, asa si intelepciunea Sa este de necercetat. „“ Maxim monahul ” secolul al 7-lea
Continuare…
Despre încercările celor drepţi – Sf. Ioan Gură de Aur
Adaugat la octombrie 6, 2010 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Ioan Gura de Aur
Ades aud zicîndu-se: Dacă Dumnezeu ar iubi pe cei săraci, n-ar îngădui ca ei să fie săraci. Alţii, văzînd un om căzut pradă unei neputinţe, unei boli lungi, întreabă: Ce s-au făcut milosteniile acestora? Ce bunele lor fapte?
Ca nu cumva să cădeţi într-o asemenea greşeală, să cercetăm în amănunţime această chestie.
Continuare…
Suflet intunecat
Adaugat la octombrie 5, 2010 de Victor
Categoria: Articole, Pilde si povestiri
Intr-o iarna grea, un calugar a plecat din manastire spre satul de la poalele muntelui, sa vada de sanatatea unui copil pe care boala il tintuise la pat. La marginea padurii, a gasit, cazut in zapada, un cerb mort de foame si frig, dar si-a continuat drumul. Ajuns in casa baiatului, l-a chemat pe tatal acestuia si i-a spus:
– Am gasit, nu departe de aici, un cerb pe care frigul si foamea l-au rapus. Haide sa il iei si veti avea hrana pentru o vreme!
Bucuros, omul i-a multumit calugarului si l-a urmat la locul cu pricina. Continuare…
Să vieţuieşti potrivit unei concepţii ortodoxe
Adaugat la octombrie 4, 2010 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Serafim Rose
Ortodoxia înseamnă viaţă. Dacă nu trăim Ortodoxia, pur şi simplu nu suntem ortodocşi, indiferent de credinţele formale pe care le susţinem.
Dar viaţa în lumea noastră contemporană a devenit foarte artificială, foarte nesigură şi confuză. Şi este inevitabil să nu fim afectaţi de acest lucru. Cum este posibil pentru noi, creştinii ortodocşi, să ducem o viaţă duhovnicească autentică în aceste vremuri cumplite? Cum putem dezvolta astăzi o viziune ortodoxă asupra întregii vieţi care să ne ajute să supravieţuim cu credinţa intactă?
Continuare…
Hirotonia Arhiereului
Adaugat la octombrie 1, 2010 de Victor
Categoria: Articole, Pravila si Canoane
880. -Arhieria este cea mai mare demnitate dată de Hristos. (Matei 28, 18-20; Marcu 3, 14; 16, 15; Luca 10, 1; loan 21, 15-17; F. Ap. 10, 12; 20, 24-28; 26, 16-18; I.Tim. 1, 12). După cum apostolii au fost egali între ei (Matei 20, 25-28; Luca 22, 26-27; I Petru 5, 3), tot aşa şi arhiereii după treapta harică a hirotoniei, orice fel de titlu administrativ ar purta, sînt egali între ei. Arhiereu onorific, fără eparhie şi misiune pastorală, nu se poate hirotoni. Fiecare episcop este răspunzător de eparhia sa, de organizarea clericilor, de împărţirea dreptăţii şi a sarcinilor pastorale şi de apărarea dreptei credinţe şi a vieţii morale a clerului şi a poporului (Apost. 38,38,41). Din drepturile şi puterea de a catehiza sau a învăţa, de a sfinţi prin taine şi de a judeca la spovedanie şi în administraţie, precum şi datoria de a colabora şi cu ceilalţi eparhioţi, se naşte necesitatea de ordine administrativă şi între episcopi. Chiar din primele veacuri episcopul din capitală avea întîietatea de onoare faţă de cei din provincii, aşa cum este şi acum. Supuşi episcopului sînt horepiscopii sau episcopii vicari. Superiori episcopului sînt: arhiepiscopii, mitropoliţii şi patriarhii, titluri administrative date odată cu organizarea eparhiilor, folosite mai ales din secolul IV-V (Apost. 34,1 ec. 4; II ec. 2; IV ec. 28; Gr. Neocez. 1; Laod. 57;Ant.9).
Continuare…
