Despre Maica Domnului – Sf. Siluan Athonitul
Adaugat la ianuarie 29, 2013 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Siluan Athonitul
Când sufletul e în iubirea lui Dumnezeu, cât de bune, cât de plăcute şi vesele sunt atunci toate. Dar, chiar şi în iubirea lui Dumnezeu sunt întristări şi, cu cât e mai mare iubirea, cu atât mai mari sunt şi întristările. Maica Domnului n-a păcătuit niciodată, nici măcar cu un singur gând, nici n-a pierdut vreodată harul, dar şi în ea au fost mari întristări; iar când stătea lângă cruce, atunci întristarea ei a fost nemăsurată ca oceanul, şi chinurile sufletului ei au fost neasemănat mai mari decât chinurile lui Adam la izgonirea din rai, pentru că şi iubirea ei era neasemănat mai mare decât iubirea lui Adam în rai. Şi dacă a rămas în viaţă, e numai pentru că a întărit-o puterea Domnului, fiindcă Domnul a vrut ca ea să vadă învierea Lui şi, după înălţarea Lui, să rămână pe pământ spre mângâiere şi bucurie apostolilor şi noului popor creştin.
Noi nu ajungem la deplinătatea iubirii Maicii Domnului şi de aceea nu putem înţelege pe deplin întristarea ei. Iubirea ei era desăvârşită. Ea iubea nemăsurat de mult pe Dumnezeul şi Fiul ei, dar iubea cu o mare iubire şi norodul. Şi ce n-a trăit ea atunci când oamenii pe care-i iubea atât de mult şi a căror mântuire o dorea până la capăt, au răstignit pe Fiul ei preaiubit?
Continuare…
Vaccinurile rămân obligatorii. Cum diminuăm efectele negative?
Adaugat la ianuarie 25, 2013 de Victor
Categoria: Articole, Sanatate
Vaccinarea obligatorie ca o condiţie de admitere a copiilor în grădiniţe şi şcoli a rămas în vigoare, deoarece nu contravine Constituţiei. Este o decizie a Curţii Constituţionale dată după ce înalta instanţă a fost sesizată de avocatul parlamentar Anatolie Munteanu care a considerat că norma legală care interzice accesul copiilor nevaccinaţi la grădiniţe şi şcoli este discriminatorie… Ce urmează după această decizie definitivă şi care nu poate fi supusă niciunei căi de atac? Avocatul Teo Cârnaţ, doctor habilitat în drept, conferenţiar universitar, este interlocutorul nostru special.
Europa Liberă: Aţi fost printre cei care aţi pledat pentru scoaterea obligativităţii vaccinării copiilor. Curtea însă a decis ce a decis… Cum trebuie citită, înţeleasă decizia Curţii Constituţională care a menţinut obligativitatea vaccinării copiilor?
Teo Cârnaţ: Curtea Constituţională a pus mai presus de tot securitatea statului, mai presus de tot securitatea sănătăţii publice. Însă eu sunt de părerea că Constituţia, în partea generală, stipulează ca valori supreme demnitatea omului, drepturile sale. Şi cu toate că în Curtea Constituţională sunt şase judecători şi a existat aceasta paritate, trei la trei, dă de înţeles că trei judecători au fost pentru a declara Legea cu privire la supravegherea de stat a sănătăţii publice, articolul 52, neconstituţională. Continuare…
Î.P.S. Visarion Puiu, Mitropolit al Bucovinei (1935-1940)
Adaugat la ianuarie 25, 2013 de Victor
Categoria: Articole, Istoria Bisericii
La 27 februarie se împlinesc 134 de ani de la naşterea Mitopolitului Visarion Puiu. Ierarh de frunte al Bisericii Ortodoxe Române, mare cărturar, ctitor de biserici, mănăstiri, şcoli bisericeşti, predicator şi organizator al vieţii monahale acestea sunt doar câteva repere din viaţa şi activitatea ecleziastă a mitropolitului.
Urmând studiile la Seminariile din Roman şi Iaşi, la Facultatea de Teologie din Bucureşti şi la Academia Duhovnicească din Kiev, a scris şi a publicat aproximativ 40 de lucrări în care a abordat probleme de educaţie şi morală creştină, precum şi de istorie şi de pregătire temeinică a tineretului în general şi a teologilor în special.
A desfăşurat o fructuoasă activitate plină de realizări în funcţiile de director al Seminarului din Galaţi (1909 – 1918), director al Seminarului Teologic din Chişinău şi Exarh al mănăstirilor din Basarabia (1918 – 1921), Episcop al Argeşului (1921 – 1923) şi al Hotinului cu reşedinţa la Bălţi (1923 – 1935), Mitropolit al Bucovinei (1935 – 1940) şi Şef al Misiunii Ortodoxe din Transnistria (1942 – 1943). Datorită ultimii sale misiuni din timpul războiului şi evenimentele ce au urmat, a fost nevoit să se retragă în Europa Occidentală. Iar aşa-zisele tribunale ale poporului, instituite în România de către comunişti, îl condamnă în 1946 la moarte, în contumacie. Continuare…
Viaţa creştină începe cu focul râvnei – Sf. Teofan Zăvorâtul
Adaugat la ianuarie 23, 2013 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Teofan Zavoratul
Există o clipă, şi încă una foarte demnă de luat în seamă, care se evidenţiază cu multă putere în cursul vieţii noastre, când cineva începe să trăiască într-adevăr creştineşte, în clipa in care încep să se vădească în el trăsăturile deosebite ale vieţii creştine. Viaţa creştină înseamnă râvnă şi tăria de a rămâne în comuniune cu Dumnezeu printr-o lucrare neîncetată de împlinire a preasfintei Sale voinţe, potrivit credinţei în Domnul nostru Iisus Hristos, şi cu ajutorul harului lui Dumnezeu, spre slava preasfântului Său nume.
Miezul vieţii creştine este comuniunea cu Dumnezeu în Hristos Iisus Domnul nostru – într-o unire cu Dumnezeu care la început rămâne tăinuită de obicei nu numai celorlalţi, ci şi celui ce o trăieşte. Mărturia acestei vieţi dinlăuntrul nostru, cu putinţă de a se vedea sau a fi simţită, este râvna arzătoare de a-I plăcea numai lui Dumnezeu, desigur într-un mod creştinesc, cu o desăvârşită lepădare de sine şi cu ură faţă de tot ceea ce se împotriveşte acestui lucru. Omul în care acest foc arde neîncetat este un om care trăieşte creştineşte.
Continuare…
Serafim de Sarov – carbunele inflacarat
Adaugat la ianuarie 15, 2013 de Victor
Categoria: Articole, Predici, Serafim de Sarov
” Si a fost trimis catre mine un serafim si in mana sa avea un carbune aprins, pe care il luase cu clestele de pe jertfelnic.” (Isaia 6, 6)
Biserica Rusa praznuieste astazi un centenar de la sfarsitul pamantesc al marelui ales al lui Dumnezeu, vestitorul cerurilor, Preacuviosul Serafim de Sarov. Precum serafimul ceresc din vedenia proorocului Isaia, care s-a atins de inima omeneasca cu clestele si carbunele aprins de pe jertfelnicul ceresc, tot asa si acest Serafim pamantesc se atinge de inimi, doar se vor inflacara si ele de la carbunele ceresc.
Preacuviosul Serafim este aproape contemporanul nostru, apropiat si inrudit noua prin patria terestra, prin limba si prin toate datinile. Minunat si insemnat este faptul ca, in vremurile noastre, s-a dovedit posibila aparitia lui – dupa cum si el invata totdeauna, prevenind de la parerea gresita ca numai in vremurile indepartate, din vechime, puteau sa apara cuviosii lui Dumnezeu. Nu numai prin cuvant, ci prin sine insusi el ne incredinteaza ca Dumnezeu in toate timpurile isi arata harul Sau celor ce doresc sa-L primeasca prin fapte de credinta si dragoste, prin stradania inimii si a vointei.
In diferite perioade din viata sa el savarseste mari si numeroase fapte de nevointa: monah – pustnic, eremit desavarsit, dar si staret plin de iubire, stalpnic si nevoitor – parea ca a intrecut orice limita omeneasca pe toate caile urcusului sau ascetic, iar vietuirea lui era o neintrerupta ruga, cugetare, contemplare si calauzire catre Dumnezeu. Continuare…
Sfântul Vasile cel Mare şi viaţa isihastă
Adaugat la ianuarie 14, 2013 de Victor
Categoria: Articole, Vietile Sfintilor
Sfântul Vasilie cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei a excelat în multe domenii bisericeşti, în pastorală, în învăţătura ortodoxă, în luptele anti-eretice, în filantropie, în liturgică, în asceză şi altele. Era un om cu mulţi talanţi şi cu multe harisme care a lăsat urme statornice şi de neşters ale trecerii lui prin această viaţă. Şi dacă ne-ar fi lăsat doar sfânta liturghie care îi poartă numele şi care reprezintă o prezenţă vie a sa şi ne hrăneşte duhovniceşte de fiecare dată când o săvârşim, şi tot ar fi mare şi minunată opera lui.
Cu toate acestea, influenţa pe care a exercitat-o asupra contemporanilor săi şi asupra generaţiilor ulterioare lui se datorează experienţei personale a lui Dumnezeu pe care o dobândise, lucru care se surprinde în toate textele sale. Când cineva deţine o asemenea experienţă duhovnicească, teologia lui are stabilitate şi exactitate, dacă se întrunesc desigur şi alţi factori, precum învăţarea şi cunoaşterea obiectului. Din această perspectivă se explică atributul de „arătător al celor cereşti” (ουρανοφάντωρ) pe care i l-a conferit tradiţia bisericească.
Marele Vasilie a cunoscut personal viaţa isihastă atunci când a vieţuit în Pont, aproape de râul Irin, iar această viaţă isihastă a trecut în toate textele în care vorbeşte despre viaţa monahală[1].
Continuare…
Evanghelia Duminicii de după Naşterea Domnului
Adaugat la ianuarie 11, 2013 de Victor
Categoria: Articole, Interviuri
Fuga in Egipt: „După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt şi stai acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă. Şi sculându-se, a luat, noaptea, Pruncul şi pe mama Lui şi a plecat în Egipt. Şi au stat acolo până la moartea lui Irod, ca să se împlinească cuvântul spus de Domnul, prin proorocul: «Din Egipt am chemat pe Fiul Meu».
Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte şi, trimiţând a ucis pe toţi pruncii care erau în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai jos, după timpul pe care îl aflase de la magi. Atunci s-a împlinit ceea ce se spusese prin Ieremia proorocul: «Glas în Rama s-a auzit, plângere şi tânguire multă; Rahela îşi plânge copiii şi nu voieşte să fie mângâiată pentru că nu sunt».
Pastorală la Naşterea Domnului
Adaugat la ianuarie 7, 2013 de Victor
Categoria: Articole
„Cu adevărat mare este taina creştinătăţii: Dumnezeu S-a arătat în trup…”
(I Tim. 3, 16)
Prea Sfinţiţi arhipăstori, Prea iubiţi părinţi slujitori, drept-măritori credincioşi,
Sfânta noastră Biserică străbună ne aduce an de an vestea minunată pe care au purtat-o păstorilor odinioară îngerii cei din înălţime: „Iată vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul, că vi s-a născut azi Mântuitorul, care este Hristos – Domnul” (Luca 2, 10-11).
Naşterea Mântuitorului înseamnă începutul mântuirii neamului omenesc. Prin întruparea, moartea şi învierea lui Hristos, s-a arătat în chip văzut dragostea lui Dumnezeu – Tatăl în lume, a răsărit „Soarele dreptăţii” şi s-au deschis porţile împărăţiei veşnice, încuiate din pricina păcatului strămoşesc.
Continuare…
Slujbele dumnezeieşti
Adaugat la ianuarie 2, 2013 de Victor
Categoria: Articole, Ioan de Kronstadt, Slujbele Bisericii
În slujbele sale zilnice, săptămânale şi anuale, cultul divin al Bisericii noastre Ortodoxe are drept scop să închipuie, în linii generale sau în amănunt întreaga desfăşurare a economiei mântuirii noastre, de la începutul lumii şi al neamului omenesc până în prezent şi până la sfârşitul veacurilor, precum şi minunata lucrare a lui Dumnezeu în lume şi neamul omenesc; nemărginita bunătate, sfinţenia, dreptatea, înţelepciunea, credincioşia şi atotputernicia arătate de Dumnezeu în toate actele Sale privitoare la omul creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.
Continuare…
