Să trăim ca şi cum am avea dragoste!
Adaugat la aprilie 11, 2019 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Pilde si povestiri, Sofronie Saharov
Într-o zi, un pelerin aflat în Muntele Athos a pus această întrebare mai multor stareţi: Ce este cel mai important în viaţa noastră? De fiecare dată i s-a răspuns: Dragostea divină: să iubim pe Dumnezeu şi pe aproapele nostru. El a spus: N-am dragoste nici pentru rugăciune, nici pentru Dumnezeu, nici pentru semeni. Ce să fac? Apoi, în sinea lui, a hotărât: voi trăi în aşa fel ca şi cum aş avea această dragoste. Treizeci de ani mai târziu, Duhul Sfânt i-a dăruit darul iubirii.
Continuare…
Parabola drahmei pierdute și taina universului
Adaugat la iunie 28, 2018 de Victor
Categoria: Articole, Nicolae Velimirovici, Pilde si povestiri
Puteți crede că Mântuitorul Hristos s-a înfățișat pe Sine sub înfățișarea unei femei, în două din parabolele Sale? Una este cea a femeii ce a luat trei măsuri de făina și a făcut aluat. Dar mai întâi să vorbim despre cealaltă, în care Domnul ne spune despre femeia care a avut zece drahme și a pierdut una. Acestea sunt cele mai tainice dintre toate parabolele Mântuitorului. Deoarece parabola drahmei pierdute este scurtă, o vom cita în întregime.
„Sau care femeie, având zece drahme, dacă pierde o drahmă, nu aprinde lumina și nu mătură casa și nu caută cu grijă până ce o găsește? Și găsind-o, cheama prietenele și vecinele sale, spunându-le: Bucurați-vă cu mine, căci am găsit drahma pe care o pierdusem” (Luca 15:8-9).
La prima privire această parabola pare atât de simplă, sau chiar naivă, încât nu îl impresionează pe cititorul Evangheliei. De fapt, în aceasta parabola simplă ni se dezvăluie taina universului.
Dacă o luăm în mod literal, stârneste nedumerirea. Femeia a pierdut doar o drahmă. Chiar și zece drahme nu reprezintă o sumă mare; de fapt, o femeie care are doar zece drahme trebuie să fie foarte săracă. Să presupunem, înainte de toate, că găsirea drahmei pierdute a însemnat un mare câștig pentru ea. Și totuși se prezintă ca un paradox, căci cum se face ca, deși fiind atât de săracă, ea aprinde lămpile, mătură casa și își cheamă toate prietenele și vecinele pentru a-i împărtași bucuria? Și totul pentru o singură drahma! Continuare…
Pildă despre smerenie
Adaugat la octombrie 18, 2017 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Pilde si povestiri, Siluan Athonitul
Despre mândrie Stareţul (Sfântul Siluan) spunea că nu este capăt pretenţiilor sale. În scrierile lui aflăm următoarea pildă:
„Un vânător iubea să cutreiere pădurile şi ţarinele după vânat. Odată, urmărind îndelung prada, a urcat pe un munte înalt şi, ostenit, s-a aşezat pe o piatră mare să se odihnească. Văzând un stol de păsări ce zburau de pe o culme pe alta, a început să se gândească: „De ce Dumnezeu nu a dat aripi omului, să poată zbura?”. Continuare…
Sufletul, lumina raţională care vine de la Soarele raţiunii, Dumnezeu
Adaugat la ianuarie 3, 2017 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Ioan de Kronstadt, Pilde si povestiri
În toate trupurile binecinstitorilor creştini, care sunt temple nezidite de mână omenească, se află o lumină raţională – sufletul, care vine de la Soarele raţiunii supreme – Dumnezeu, Cel ce se face „văzut” în lume, ca şi sufletul în trup. Îmi dau seama când îmi pătrunde în suflet Soarele cunoştinţei – Dumnezeu; atunci mă simt uşor, simt căldură şi lumină; simt şi când se îndepărtează de mine, lăsând întuneric şi suferinţă.
Aşa cum, în universul material, atunci când soarele se acoperă sau se îndepărtează, vine întunericul, şi în universul spiritual întunericul vine o dată cu îndepărtarea de suflet a Soarelui care luminează mintea şi când El este acoperit de o negură blestemată.
Continuare…
„Cât de mare este harul Duhului Sfânt în monahi!” – Sf. Siluan Athonitul
Adaugat la septembrie 24, 2016 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Pilde si povestiri, Siluan Athonitul
Pe 14 septembrie 1932 a avut loc la Muntele Athos un puternic cutremur de pământ. El s-a produs în timpul nopţii, la ceasul al patrulea [din noapte], în timpul privegherii praznicului înălţării Sfintei Cruci. Mă găseam în strană alături de părintele egumen, iar acesta stătea chiar lângă locul unde spovedea. O cărămidă s-a desprins din tavan şi a căzut în acest loc împreună cu mult moloz. Continuare…
Minunile Sfântului Spiridon, cu un vânzător de grâu
Adaugat la decembrie 25, 2015 de Victor
Categoria: Articole, Pilde si povestiri, Vietile Sfintilor
Insula Ciprului era patria minunatului Spiridon, care, născându-se din părinţi simpli, era şi el smerit cu inima şi bun cu viaţa. În copilăria sa a fost păstor de oi şi, crescând, s-a împărtăşit nunţii celei legiuite şi s-a făcut tată de copii. El vieţuia cu cinste şi cu plăcere de Dumnezeu, urmând lui David în blândeţe, lui Iacob în simplitatea inimii şi lui Avraam în iubire de străini. Dar nu după mulţi ani, murindu-i soţia, cu osârdie slujea lui Dumnezeu prin fapte bune, iar averea sa o cheltuia spre odihna străinilor. În lume atât de mult a plăcut lui Dumnezeu, încât s-a învrednicit cu darul facerii de minuni, căci vindeca tot felul de boli, din cele cu anevoie de vindecat şi izgonea duhurile rele din oameni, cu cuvântul. Pentru aceasta a fost ales episcop al cetăţii Trimitundei, care era o cetate vestită a Ciprului, în împărăţia marelui Constantin şi a lui Constantie, fiul său, unde făcea minuni preaslăvite.
Oarecând era în ostrovul acela secetă mare şi uscăciune, iar uscăciunii îi urmă foametea şi foametei, moartea; căci mulţime de popor murea de foame. Pentru acea închidere a cerului, trebuia un Ilie sau un altul asemenea lui, ca să-l deschidă cu rugăciunea. Continuare…
Patima fumatului – Sf. Ambrozie de la Optina
Adaugat la octombrie 24, 2013 de Victor
Categoria: Cuvinte duhovnicesti, Pilde si povestiri, Sfintii de la Optina
Un fumător înrăit din St. Petersburg, Alexie Ştefanovici Maiorov, a început într-o vreme să simtă consecinţele vătămătoare ale fumatului asupra sănătăţii sale. Nenumăratele sfaturi şi îndemnuri ale prietenilor lui s-au dovedit deşarte. În cele din urmă, în anul 1888, Alexie Ştefanovici a alergat la ajutorul stareţului Ambrozie şi, printr-o scrisoare, i-a cerut să-i arate modul în care ar putea lupta împotriva patimii sale.
În scrisoarea sa din data de 12 Octombrie 1888, Stareţul Ambrozie i-a răspuns lui Alexie Maiorov următoarele:
Continuare…
Când omul trăieşte în constrângere…
Adaugat la octombrie 17, 2013 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Ioan de Kronstadt, Pilde si povestiri
Omul când trăieşte în constrângere, în sărăcie, boală, necazuri, supărări, într-un cuvânt, când partea animalică îi este obligată la anumite privaţiuni, creşte duhovniceşte, dă flori de virtute, se maturizează, aduce roade bogate.
Observaţi un fenomen interesant în natură. Când sădeşti o plantă într-un ghiveci mai mare sau într-un ciubăr, ea îşi dezvoltă îndeosebi rădăcinile. Sloboade în adânc mai multe ramificaţii, în schimb partea de la suprafaţă se dezvoltă mai puţin, dă ramuri, frunze şi flori sărace. Continuare…
Patru lumânări
Adaugat la august 26, 2013 de Veaceslav Bodarev
Categoria: Articole, Pilde si povestiri
Patru lumânări ardeau încetişor. Ambianţa era atât de plăcută, încât le puteai auzi vorbind:
– Eu sunt Pacea, spunea una dintre ele, oricum, nimeni nu mă mai poate păstra aprinsă. Cred că mă voi stinge…
– Eu sunt Credinţa, spunea alta. Dincolo de tot ce se întîmplă, eu am fost lipsită de orice obligaţie, aşa că nu mai are nici un sens să stau aprinsă. Şi numai a terminat de vorbit, că o adiere blândă a stins-o.
– Eu sunt Iubirea, declară a treia lumânare. Nu mai am putere să stau aprinsă. Oamenii mă dau la o parte şi nu-mi mai înţeleg valoarea. Ei nu mai pot să-l iubească măcar pe aproapele lor. Spunând acestea, s-a stins încetişor.
Între timp, în încăpere intră un copilaş, văzu cele trei lumânări stinse şi zise:
– De ce nu ardeţi? Vai, ar trebui să fiţi aprinse mereu!
Continuare…
Ca albina sau ca musca?
Adaugat la septembrie 8, 2011 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Paisie Aghioritul, Pilde si povestiri
„Mi-au spus unii că se smintesc pentru că văd multe lucruri strîmbe în Biserică. Iar eu le-am spus:
„Dacă vei întreba o muscă: «Sunt flori în locul acesta?», ea îţi va spune: «Nu ştiu. Ci ştiu numai că acolo jos, în groapă, sunt cutii de conserve, gunoaie, necuraţii», şi îţi va înşira toate murdăriile pe care a stat. Dar dacă vei întreba o albină: «Ai văzut vreo necurăţie în locul acesta?», ea îţi va spune: «Necurăţie? Nu, nu am văzut nicăieri. Aici locul este plin de flori bine mirositoare», şi îţi va enumera o grămadă de flori de grădină şi sălbatice. Vezi, musca ştie numai unde există gunoaie, in timp ce albina ştie că acolo este un crin, mai departe o zambil㔦”.
Continuare…
