Romana

Русский

Cu noi este Dumnezeu!

Informatii Utile


Cautare


Despre Sf. Ierarh Vasile cel Mare – de Sf. Nicolae Velimirovici

Adaugat la ianuarie 14, 2014 de Victor
Categoria: Articole, Nicolae Velimirovici, Vietile Sfintilor

Sfîntul Vasile s-a născut în timpul domniei împăratului Constantin cel Mare. Incă nebotezat fiind, Sfîntul Vasile a stat cincisprezece ani la Atena unde a studiat filosofia, retorica, astronomia, şi toate ştiinţele acelui timp. Colegi de studii i-au fost Sf. Grigorie Teologul şi Iulian, împăratul apostat de mai tîrziu. La anii maturităţii a primit Sfîntul Botez în apele Iordanului împreună cu [celebrul] Eubul, fostul său profesor.

A fost Episcop al Cezareei Capadociei timp de aproape zece ani, şi şi-a încheiat viaţa pămîntească la vîrsta de cincizeci de ani. A fost apărător mare al Ortodoxiei, luminător al curăţiei morale, zelot al trării religioase, culme a gîndirii teologice, ziditor şi stîlp al Bisericii lui Dumnezeu. Continuare…

Aflarea moastelor Sfîntului Serafim de Sarov

Adaugat la august 1, 2013 de Victor
Categoria: Articole, Serafim de Sarov, Vietile Sfintilor

Serafim de SarovMoastele Sfantului Serafim de Sarov au fost descoperite in ziua de 3 iulie 1903. Zilele urmatoare a avut loc o mare procesiune la care au participat mai mult de 200.000 de persoane si familia regala a Rusiei. Sfîntul a fost canonizat de Biserica Rusa in mod festiv la Sfînta Liturghie din 19 iulie (1 august) 1903.

Acest mare mărturisitor al luminii Sfîntului Duh s-a înălţat ca un astru deasupra pămîntului rusesc, la 19 iulie 1759, în epoca în care spiritul aşa-numit „al Luminilor” invada Europa şi Rusia, pregătind deja, din depărtare, timpurile întunecate ale ateismului şi persecuţiei religioase.

Continuare…

Sfîntul şi întocmai cu Apostolii, Vladimir, marele domn al Kievului

Adaugat la iulie 28, 2013 de Victor
Categoria: Articole, Vietile Sfintilor

Sfîntul şi întocmai cu Apostolii, Vladimir, marele domn al Kievului

Marele Vladimir, domnul Kievului şi singurul stăpînitor a toată Rusia, era fiul lui Sviatoslav, nepotul lui Igor şi al Sfintei Olga şi strănepotul lui Ruric, cel chemat de nemţi la domnia Rusiei, care îşi trăgea seminţia sa de la August, Cezarul Romei. Ruric avea scaunul domniei în marele Novgorod; iar Igor Ruricovici, după moartea tatălui său, a mutat scaunul la Kiev şi a născut din Sfînta Olga un fiu, anume Sviatoslav. Sviatoslav Igorovici avea trei fii: Iaropolc, Olg şi Vladimir, nu însă dintr-o femeie.

Sviatoslav, împărţind marea domnie a Rusiei la cei trei fii ai săi, a dat celui mai mare fiu, Iaropolc, Kievul; celui mijlociu, Olg, Dreblenul; iar celui mai mic, Vladimir, marele Novgorod. După moartea marelui domn Sviatoslav, Iaropolc, luînd scaunul Kievului, s-a sculat cu război asupra fratelui său, Olg, voievodul dreblenilor, şi l-a ucis; iar domnia aceluia a luat-o pentru el. Acest lucru auzindu-l Vladimir, voievodul Novgorodului, s-a temut de Iaropolc, fratele său cel mai mare, ca nu cumva să-i facă şi lui asemenea. Deci, a fugit peste mare la germani. Iaropolc, aflînd aceasta, a luat întru a sa stăpînire şi domnia marelui Novgorod, ca şi pe a dreblenilor.

Continuare…

Sfantul Stefan cel Mare – Suveranul evlavios

Adaugat la iulie 15, 2013 de Victor
Categoria: Articole, Vietile Sfintilor

Sfantul Stefan cel MareCand a trecut prin Tarile Romane, la mijlocul veacului al XVII-lea, arhidiaconul Paul de Alep a aflat despre Stefan cel Mare ca „a fost un erou renumit in razboaie si temut de toti. A facut 44 de expeditii sau lupte impotriva turcilor, tatarilor, polonilor si ungurilor. I-a batut de foarte multe ori, pe toti, astfel ca numele lui a ajuns vestit si era temut de toti si aceasta datorita iscusintei si mintii sale agere. Printre ctitoriile care i se datoresc si milosteniile sale se numara 44 de manastiri si biserici de piatra”.

Paul de Alep vorbeste despre 44 de ctitorii ale lui Stefan – numar care ar coincide cu acela al luptelor purtate de domn. Informatii identice se regasesc si in Letopisetul Tarii Moldovei pana la Aron Voda, al carui autor, Grigore Ureche, murise de putini ani la vremea prezentei lui Paul de Alep in Moldova.

Deducem de aici ca ceea ce oaspetele sirian a asternut in scris erau date precise, aflate in circulatie in Moldova la acea epoca. Nu se stie cum s-a ajuns la numarul de 44 de ctitorii, poate punandu-se laolalta bisericile mari – ale manastirilor si ale curtilor domnesti -, bisericile de prin sate care comemorau diverse evenimente, paraclisele din cetati si de pe la manastiri, precum si vechile lacasuri de cult care vor fi fost refacute. Este posibil, totodata, ca in secolul al XVII-lea sa fi fost cunoscute si alte biserici inaltate de Stefan (mai cu seama prin sate) risipite de atunci si pana astazi si a caror amintire s-a pierdut.
Continuare…

Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, Stâlpii cei sfinţi ai Bisericii

Adaugat la iulie 12, 2013 de Victor
Categoria: Articole, Vietile Sfintilor

Astăzi, Sfânta noastră Biserică pomeneşte cu evlavie suferinţele sfinţilor, slăviţilor şi întrutot lăudaţilor Apostoli Petru şi Pavel.

Sfântul Apostol Petru, ucenicul înflăcărat al lui Iisus Hristos, mărturisind din suflet Dumnezeirea Sa: „Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu”, a fost găsit vrednic de către Mântuitorul de a auzi răspunsul: „Fericit eşti Simone. Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru (Petrus) şi pe această piatră (petra) voi zidi Biserica Mea” (Mt 16,16-18). Această „piatră” (petra) este cea despre care ai spus „Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu”, pe aceasta, pe mărturisirea ta, voi zidi Biserica mea. Aşadar, „tu eşti Petru”: de la cuvântul piatră vine numele Petru şi nu piatră vine de la Petru, la fel cum creştin vine de la numele lui Hristos şi nu Hristos de la creştin. Vrei să ştii despre ce fel de piatră vorbea Mântuitorul când l-a numit pe Petru astfel? Ascultă pe Apostolul Pavel: „Căci nu voiesc, fraţilor, ca voi să nu ştiţi”, spune Apostolul lui Hristos, „că părinţii noştri au fost toţi sub nor şi că toţi au trecut prin mare. Şi toţi, întru Moise, au fost botezaţi în nor şi în mare. Şi toţi au mâncat aceeaşi mâncare duhovnicească; Şi toţi, aceeaşi băutură duhovnicească au băut, pentru că beau din piatra duhovnicească ce îi urma. Iar piatra era Hristos” (1 Cor 10, 1-4). Iată ce fel de piatră este Petru.
Continuare…

Sfântul Luca, Arhiepiscopul de Simferopol

Adaugat la iunie 11, 2013 de Victor
Categoria: Vietile Sfintilor

Purtând numele de Valentin Voino-Iaseneţki, Sfântul Luca s-a născut în anul 1877 în localitatea Kerts din Ucraina, trăgându-se dintr-o familie nobilă de origine poloneză.

Din copilărie avea pasiune pentru pictură şi astfel s-a decis să studieze la Academia de Arte Frumoase din Sankt-Petersburg. În timpul examenului de admitere, însă, a fost cuprins de îndoială şi prin urmare, a ajuns la concluzia că nu are dreptul să facă ceea ce îl mulţumea pe el însuşi, ci că este dator să lucreze pentru alinarea suferinţei celorlalţi, şi astfel a ales medicina şi a intrat la Facultatea de Medicină din Kiev.

Talentul lui pentru desen l-a îndreptat către studiul anatomiei, care necesită o precizie extremă. După ce a terminat studiile cu brio (în 1903), chiar înainte de izbucnirea războiului ruso-japonez, şi-a început cariera în mediul rural la spitalul din Tsita, în zona de est a Lacului Baikal. Acolo s-a căsătorit cu o asistentă medicală, cu care a avut patru copii. După ce a petrecut o perioadă de timp în Romanovka în regiunea Saratov, a devenit ulterior medicul şef al unui spital cu cincizeci de paturi în Pereislav-Zeleski, unde a dezvoltat o activitate chirurgicală intensă, continuându-şi în paralel cercetările sale.
Continuare…

Sfanta Xenia din Sankt Petersburg, nebuna întru Hristos

Adaugat la iunie 6, 2013 de Victor
Categoria: Articole, Vietile Sfintilor

Xenia Grigorievna s-a născut pe la 1730 într-o familie bună, probabil din mica boierime. S-a măritat pe la vîrsta de douăzeci de ani. Ea şi soţul ei, un capelmaistru imperial pe nume Col. Andrei Teodorovici, s-au bucurat se cîţiva ani de căsnicie laolaltă, trăind îndestulat şi fericiţi, avînd o viaţă lipsită de griji în oraşul-capitală al Rusiei, Sankt Petersburg.

Apoi, într-o noapte, la o beţie, soţul Xeniei, tînăr şi deplin sănătos, a murit pe neaşteptate. întreaga ei lume s-a prăbuşit. Nu numai că fusese lipsită aşa de neaşteptat de iubitul ei soţ, dar exista primejdia ca el să fi murit fără a se căi de păcatele lui. Căci tînăra pereche fusese mai curînd lumeaţă, neîngrijindu-se în chip deosebit de viaţa bisericească, iar el murise fără a fi avut parte de sfintele taine ale Mărturisirii şi Împărtăşaniei.
Spre uimirea prietenilor şi rudelor, Xenia a început a-şi da toate bunurile. Banii şi lucrurile personale le-a dat săracilor, casa a lăsat-o unei prietene apropiate, Paraschiva Antonova.

Rudele au hotărît că, desigur, şi-a ieşit din minţi din pricina şocului pierderii soţului. Ei s-au adresat epitropilor în grija cărora fusese lăsată, spre a cerceta dacă Xenia era în stare să dispună de averea ei în mod conştient. Epitropii au chemat-o şi au aflat-o cu totul întreagă la minte, avînd tot dreptul să facă ce voia cu averea ei.

Apoi Viaţa ei spune: “Dîndu-şi seama că nu poate fi adevărată fericire pe pămînt şi că averile lumeşti sunt doar piedici în calea dobîndirii adevăratei fericiri în Dumnezeu, scăpînd de acele piedici, Xenia a dispărut dintr-o dată din Petersburg vreme de opt ani. Se spune că în aceşti ani a trăit la o sihăstrie, într-o obşte de sfinte nevoitoare, învăţînd despre rugăciune şi viaţa duhovnicească de la un stareţ”.
Continuare…

Aducerea Cinstitelor Moaşte ale Sfîntului Nicolae, Arhiepiscopul din Mira Lichiei

Adaugat la mai 22, 2013 de Victor
Categoria: Articole, Vietile Sfintilor

Sfîntul Nicolae, Arhiepiscopul din Mira Lichiei

Pe vremea binecredinciosului împărat grec Alexie şi a patriarhului Constantinopolului, Nicolae, stăpînind în Rusia iubitorul de Hristos marele domn al Kievului, Vsevolod Iaroslavici şi Vladimir cel de bun neam, domnul Cernicovului, care după aceea s-a făcut monah, a fost năvălire a ismailitenilor contra stăpînirii greceşti de pe acea parte de mare, pentru că, începînd de la Herson, vrăjmaşii Crucii lui Hristos, au robit pămîntul creştin pînă la Antiohia şi Ierusalim şi au pustiit cu foc şi cu sabie toate cetăţile şi satele, bisericile şi mănăstirile; iar pe cei ce au scăpat de sabie, bărbaţi, femei şi copii, i-au robit şi toate părţile acelea le-au luat în stăpînirea lor. Atunci şi cetatea Mirelor, cea din latura Lichiei, unde se aflau cinstitele moaşte ale arhiepiscopului lui Hristos, Nicolae, au pustiit-o tot aceiaşi agareni.

Toate acestea s-au făcut însă cu voia lui Dumnezeu, pentru păcatele noastre cu care mîniem foarte mult pe Domnul şi întărîtăm pînă la amărăciune îndelunga Lui răbdare, precum zice pentru cei păcătoşi în psalmi: Amărît-au pe Cel Preaînalt… Pentru că, Dumnezeu prea mult Se mîhneşte de fărădelegile poporului ce vieţuieşte fără de pocăinţă; atunci nu cruţă nici pe sfinţii Săi, nici ascultă rugăciunile plăcuţilor Săi; pentru că a zis oarecînd către Sfîntul Prooroc Ieremia: „De va sta Moise şi Samuil înaintea feţei Mele, rugîndu-se pentru poporul cel ce Mă urăşte, sufletul meu nu este către poporul acesta. Surpat-am pe dînşii de la faţa Mea, la moarte, la sabie, la foamete şi la robie”.

Continuare…

Sfântul Vasile cel Mare şi viaţa isihastă

Adaugat la ianuarie 14, 2013 de Victor
Categoria: Articole, Vietile Sfintilor

Sfântul Vasilie cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei a excelat în multe domenii bisericeşti, în pastorală, în învăţătura ortodoxă, în luptele anti-eretice, în filantropie, în liturgică, în asceză şi altele. Era un om cu mulţi talanţi şi cu multe harisme care a lăsat urme statornice şi de neşters ale trecerii lui prin această viaţă. Şi dacă ne-ar fi lăsat doar sfânta liturghie care îi poartă numele şi care reprezintă o prezenţă vie a sa şi ne hrăneşte duhovniceşte de fiecare dată când o săvârşim, şi tot ar fi mare şi minunată opera lui.

Cu toate acestea, influenţa pe care a exercitat-o asupra contemporanilor săi şi asupra generaţiilor ulterioare lui se datorează experienţei personale a lui Dumnezeu pe care o dobândise, lucru care se surprinde în toate textele sale. Când cineva deţine o asemenea experienţă duhovnicească, teologia lui are stabilitate şi exactitate, dacă se întrunesc desigur şi alţi factori, precum învăţarea şi cunoaşterea obiectului. Din această perspectivă se explică atributul de „arătător al celor cereşti” (ουρανοφάντωρ) pe care i l-a conferit tradiţia bisericească.

Marele Vasilie a cunoscut personal viaţa isihastă atunci când a vieţuit în Pont, aproape de râul Irin, iar această viaţă isihastă a trecut în toate textele în care vorbeşte despre viaţa monahală[1].
Continuare…

Pomenirea Sfîntului Ioan Hrisostom

Adaugat la noiembrie 26, 2012 de Victor
Categoria: Articole, Ioan Gura de Aur, Nicolae Velimirovici, Vietile Sfintilor

Sfîntul Ioan Gură de Aur s-a născut la Antiohia în anul 354. Tatăl lui, Secundus, a fost mare comandant de oşti în armata imperială [Stratilat], iar mama lui s-a numit Anthusa. Fiind dotat cu geniu intelectual şi studiind în profunzime filozofia greacă, tînărul Ioan a văzut la sursă cît de nesatisfăcător şi în final, de dezgustător este păgînismul elenist. Prin studiu şi trăire el a văzut că numai Credinţa Creştină răspunde setei neostoite de adevăr a sufletului şi minţii omeneşti, şi a îmbrăţişat-o cu ardoare.

Tînărul aristocrat Ioan a primit Sfîntul Botez din mîinile marelui Meletie, Patriarhul Antiohiei, precum mai tîrziu au primit şi părinţii lui Ioan Sfîntul Botez. După moartea părinţilor lui, Ioan s-a tuns monah şi s-a dăruit pe sine tuturor asprelor nevoinţe călugăreşti.

El apoi a scris celebrul tratat Despre Preoţie, iar după ce l-a încheiat, i s-au arătat lui în vedenie Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel care i-au prorocit o viaţă de mare misiune, de mare har, şi de mare suferinţă. Cînd a fost să fie hirotonit întru preot, îngerul lui Dumnezeu s-a arătat simultan lui Ioan şi Patriarhului Flavian (succesorul Sfîntului Meletie la Scaunul Patriarhal al Antiohiei). Continuare…